Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “februarie 5, 2020”

5 Februarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Ați fost pecetluiți cu Duhul Sfânt al promisiunii.

Efeseni 1.13



De trei ori citim în Noul Testament despre faptul că am fost pecetluiți cu Duhul Sfânt. Nu este vorba că Duhul Sfânt ne-a pecetluit, ci că El Însuși este Pecetea prin care suntem însemnați ca aparținându-I lui Hristos. Dumnezeu este Cel care ne-a pecetluit (2 Corinteni 1.22). Suntem însemnați ca fiind ai lui Hristos nu prin vreun semn pe frunte, nici prin purtarea unor haine anume, ci prin faptul că avem Duhul Sfânt, care locuiește în noi.

Trebuie să avem grijă să nu confundăm nașterea din nou, prin Duhul Sfânt, cu pecetluirea. Aceste două lucruri sunt complet diferite. Suntem născuți din Duh pentru a fi copii ai lui Dumnezeu. Suntem pecetluiți cu Duhul fiindcă suntem copii ai lui Dumnezeu și Îi aparținem lui Hristos.

Un fermier merge la târg și cumpără câteva oi. «Acum», spune el, «le voi însemna cu inițialele mele, astfel ca, dacă se vor rătăci, să le pot recunoaște ca fiind ale mele». Deci, după ce a plătit prețul, el le însemnează. Însemnarea nu le face să-i aparțină lui; prețul plătit a făcut aceasta. El le însemnează fiindcă sunt deja ale lui.

Cu cel credincios lucrurile stau la fel. Fiind cumpărat cu sângele scump al lui Hristos, el Îi aparține acum Lui. Și, din acest motiv, Dumnezeu îl pecetluiește, dăruindu-i Duhul Sfânt să locuiască în el. Suntem astfel pecetluiți cu Duhul Sfânt al promisiunii.

Să vedem acum diferența dintre temeiul pe care noi am fost pecetluiți și temeiul pe care Domnul Isus a fost pecetluit de către Dumnezeu Tatăl (Ioan 6.27). Pecetluirea Lui a fost pe temeiul perfecțiunii Persoanei Sale. Cu noi lucrurile stau diferit. Duhul Sfânt nu ne-a fost dăruit pe baza a ceea ce suntem în noi înșine, nici datorită sfințeniei, progresului, maturității sau devotamentului nostru. Noi am fost pecetluiți doar datorită sângelui prețios al lui Hristos și al jertfei Sale perfecte.

H. P. Barker

SĂMÂNȚA BUNĂ

Zacheu căuta să vadă care era Isus.
Irod … dorea să-L vadă din cauza celor auzite despre El și nădăjduia să vadă vreun semn făcut de El.

Luca 19.3; 23.8



A-L vedea pe Isus

Citatele amintite aici sunt două texte biblice diferite, în care apar două persoane diferite. Ambele persoane însă nutreau aceeași dorință: să-L vadă pe Isus. Dorințele păreau a fi identice, dar motivele erau total diferite.

Pe Zacheu l-a interesat într-adevăr Persoana lui Isus Hristos. El „căuta să vadă care era Isus”. Și acum i se oferă ocazia, pentru că Isus „trecea prin Ierihon”. Pentru Zacheu nu a mai existat nicio reținere; el a făcut totul pentru a intra în legătură cu Isus Hristos. – Exemplul lui ne este un bun model astăzi: Și noi avem nevoie de o întâlnire personală cu Isus Hristos. Și noi trebuie să-L cunoaștem ca Salvator al nostru. Dacă noi credem în El și dacă putem mărturisi că El ne-a salvat, atunci vom dori să cunoaștem tot mai bine cine este de fapt Mântuitorul.

Irod Antipa, domnitorul din Galileea și din Pereea, de asemenea a dorit de mult timp să-L vadă pe Isus (Luca 9.9). Însă doar după prinderea Domnului s-a ivit ocazia. Dar el spera să vadă vreun semn al puterii lui Isus, o minune. – Și astăzi, mulți oameni sunt atrași doar de plăcerea de a afla ceva senzațional.

Irod a fost decepționat în așteptările sale și L-a disprețuit și batjocorit pe Fiul lui Dumnezeu. Așa este și astăzi: dacă nu este o dorință a inimii care să-i atragă pe oameni la Isus, atunci curiozitatea se preface în respingere și în batjocură.

În schimb, pentru Zacheu și casa lui, întâlnirea cu Isus a adus salvare, mântuire veșnică (Luca 19.9).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TIMP DE REFLECȚIE (1) – Fundația SEER

„Iată că în trupul leului era… miere” (Judecători 14:8)

Într-o zi, Samson s-a întâlnit cu un leu și l-a ucis. Biblia spune: „După câtva timp, s-a dus iarăși… și s-a abătut să vadă hoitul leului. Și iată că în trupul leului era… miere. A luat mierea în mână, și a mâncat-o pe drum.” (Jud. 14:8-9). Putem învăța o lecție de aici. Când îți pui timp deoparte să reflectezi, descoperi „mierea” în experiențele tale, iar folosind-o vei deveni mai puternic și mai înțelept!

Când reflectezi, poți vedea lucrurile în perspectivă; câștigi o nouă apreciere pentru lucruri pe care nu le-ai observat până atunci. Puțini dintre noi au o perspectivă clară în focul evenimentelor. Majoritatea dintre noi care a supraviețuit unei experiențe traumatizante evită cu orice preț să ajungă în situații similare. Lucrul acesta poate lăsa în urmă chestiuni nerezolvate, care ne leagă de mâini și de picioare. Gândirea reflexivă ne ajută să ne distanțăm de emoțiile intense ale unei experiențe și să o vedem dintr-o perspectivă diferită. Firește, acest proces reprezintă unul din primii pași pe care trebuie să-i facem pentru a scăpa de bagajul emoțional.

Președintele George Washington a făcut următoarea precizare: „Nu trebuie să privim în urmă, dacă nu o facem pentru a extrage învățături utile din greșelile trecutului și cu scopul de a profita de experiența plătită cu un preț atât de mare.” Fiecare dintre noi  am fost modelați de experiențele, bune și rele, pe care le-am avut în viață. Lucrurile cu care refuzăm să ne confruntăm ne vor confrunta ele pe noi, deseori într-un mod dăunător. Ne comportăm conform problemelor nerezolvate. Dar când le scoatem la lumină și îi cerem lui Dumnezeu harul de a le confrunta în mod corect, ele își pierd puterea pe care o au asupra noastră.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Rut 2:4-16


Rut nu avusese încă de-a face decât cu servitorii lui Boaz. Acum îl întâlneşte personal pe acest prieten puternic şi bogat (v. 1), imagine deosebit de frumoasă a Domnului Isus. Boaz ne aminteşte de Prietenul
suprem, blajin şi compătimitor, Celui căruia Dumnezeu Îi poate spune în Psalmul 89.19:
„Am dat ajutor unui om puternic“.

Iată-l în acest oraş, Betleem (unde avea să Se nască Mântuitorul), binecuvântându-şi servitorii şi spunândule ce să facă, veghind la toate, remarcând-o pe secerătoarea săracă, în sfârşit, purtându-se cu ea cu o favoare încărcată de atâta delicateţe, încât îi aduce linişte tinerei femei înfricoşate. El o invită să se apropie, îi vorbeşte inimii ei şi o consolează.

Fiecare dintre noi trebuie să treacă prin aceeaşi experienţă pe care a avut-o Rut. Nu este suficient doar săi cunoaştem pe slujitorii Domnului, păstori, învăţători sau evanghelişti, şi să învăţăm de la ei, din când în când, lecţii din Cuvântul lui Dumnezeu. Fiecare trebuie să aibă de-a face personal cu Domnul Isus. Atunci El Însuşi va vorbi inimilor noastre. Ne va face să înţelegem prin ce a trecut El pentru noi când a venit aici jos ca să sufere şi să moară (aceste grăunţe prăjite din v. 14). Şi ne va sătura cu bogăţiile dragostei Sale.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: