Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “februarie 14, 2020”

14 Februarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Acela Mă va glorifica, pentru că va primi din ce este al Meu și vă va face cunoscut.
Nu-L întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, cu care ați fost pecetluiți.

Ioan 16.14; Efeseni 4.30



Auzim câteodată întrebarea: «Ce înseamnă să întristezi pe Duhul Sfânt? Oare așa ceva se întâmplă când, de exemplu, mințim, furăm, înjurăm sau facem alte lucruri nelegiuite?».

Aceasta este o întrebare importantă. Nu mai este nevoie să spunem că, dacă un creștin păcătuiește în felurile descrise mai sus, Duhul Sfânt este foarte întristat. El este Duhul Sfânt și, în mod necesar, este întristat de orice lucru nesfânt. Totuși, El poate fi foarte întristat și de cineva a cărui purtare este exemplară.

Voi folosi o ilustrație pentru ceea ce vreau să spun. Să presupunem că sunt în vizită la un prieten, iar el îmi arată pozele dintr-un album. Arătând către o fotografie, el îmi spune: «Aceasta este rudă a mea, foarte dragă mie, care a plecat peste hotare», după care continuă să vorbească despre persoana respectivă cu multă dragoste și căldură. La un moment dat, ridicându-și ochii, vede că eu mă uit pe fereastră, preocupat de ceva ce se întâmplă pe stradă. Lipsa mea de atenție îl întristează pe prietenul meu. «N-are rost să-i arăt albumul», își spune el, „fiindcă nu-l interesează”. Așa că-l închide și-l pune deoparte.

Duhul Sfânt Se află aici, pe pământ, și are, ca să zicem așa, un minunat album cu fotografii. Toate prezintă aceeași Persoană glorioasă: pe Domnul Isus, iar Duhul Sfânt dorește cu ardoare să ne descrie frumusețea, dragostea și gloria Lui. Dacă, în loc să-L ascultăm, privim în altă direcție, ocupați cu lucrurile lumii și preocupați cu diverse alte scopuri, El va fi întristat și va închide albumul. Cu alte cuvinte, El va înceta să-L mai prezinte pe Hristos inimilor noastre și va începe lucrarea de a ne mustra, punând stavilă bucuriei și mângâierii pentru sufletele noastre.

H. P. Barker

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi.

2 Corinteni 5.17



O corabie în derivă

Aflată în plină glorie, actrița Greta Garbo (1905-1990), la vârsta de 36 de ani, din motive necunoscute de noi, s-a retras din viața publică. „Nu-mi găsesc niciun loc unde să trăiesc. Sunt ca o corabie în derivă„, spunea cunoscuta actriță. Respingerea publicității i-a făcut o și mai mare reclamă. Până la sfârșitul vieții, Greta Garbo s-a ocupat de grădinărit. Astfel, ea își petrecea tot timpul printre flori și legume. „Viața ar fi minunată, dacă am ști ce să facem cu ea„, afirma Greta Garbo. Iată o afirmație care ar trebui să ne dea de gândit. Însă viața fără Dumnezeu este ca o corabie aflată în derivă.

Ce vedem dacă privim la noi înșine, la lume, la Satan, la convingerile noastre, la poziția noastră, la educația noastră, la prietenii noștri, la obstacolele noastre, la necazurile noastre, la cei dragi ai noștri, la plăcerile sau la posesiunile noastre pământești, la cauzele sau la interesele noastre, la sinceritatea sau la tăria noastră? Eșecuri și neîmpliniri! Ce găsim privind la păcatele noastre, la pretenția dreptății noastre, la faptele noastre înaintea oamenilor, la succesul nostru, la darurile noastre spirituale, la întristarea și umilința pentru păcatul nostru, la bucuria poziției noastre, la tăria siguranței noastre? Iarăși eșecuri, neîmpliniri și o corabie aflată în derivă! Dar totul se schimbă din momentul în care cineva își pune încrederea în Mântuitorul care poate face totul nou în gândire și în felul de a trăi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ TE RIDICI DIN NOU (1) – Fundația SEER

„Chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăși” (Mica 7.8)

Fiecare dintre noi experimentează descurajarea, din când în când… Lucrul acesta se poate întâmpla pe culmile succesului și ale victoriei. Consilierii spun că pentru fiecare vârf există o vale corespunzătoare. Descurajarea poate fi cauzată de cei din jurul nostru, cineva în care am avut încredere ne dezamăgește și experimentăm mânia și resentimentul.

Când ne pierdem locul de muncă nu pierdem numai siguranța financiară; uneori ne pierdem identitatea și simțul valorii personale. Cauza depresiei noastre este deseori de natură fizică. Când nu ne odihnim suficient, nu mâncăm sănătos și nu facem sport, ne simțim epuizați. Alteori cauza este de natură chimică. Când mesagerii chimici ai creierului care se numesc neuro-transmițători sunt sănătoși, și noi suntem sănătoși. Dar când unii dintre acești neuro-transmițători, cum sunt serotonina și dopamina sunt absenți, au valori scăzute sau se află într-un dezechilibru, ne luptăm și ne simțim epuizați. În acest caz poate este necesară medicamentația pentru a corecta dezechilibrul chimic. Și cauza poate fi și de natură spirituală.

Domnul Isus a zis că Satan vine ca să „fure, să junghie și să prăpădească” (Ioan 10.10). De aceea Biblia spune: „Întăriți-vă în Domnul și în puterea tăriei Lui. Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteți ține piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva… stăpânitorilor întunericului…” (Efeseni 6:10-12). De multe ori războiul spiritual este cel care se află la rădăcina problemelor, sau noi exacerbăm problemele… Așadar, în fiecare dimineață când te îmbraci, asigură-te că îți iei armura spirituală și primești din „puterea Sa” pentru toată ziua. Când ești căzut, acesta este secretul prin care te poți ridica din nou.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

1 Samuel 3:1-21


Din fragedă copilărie, Samuel a aparţinut Domnului şi I-a slujit. Dar îi lipsea cunoaşterea personală a Domnului şi mesajul Cuvântului Său (v. 7). Este posibil ca cineva să fie mântuit, să se bucure de aceasta şi totuşi să nu-L cunoască în mod personal pe Mântuitorul. Aşa a fost cazul cu Iov, cel care a trebuit să mărturisească: „Auzisem de Tine cu auzul urechii, dar acum ochiul meu Te vede“ (Iov 42.5). Este probabil cazul multor tineri creştini. Ei trebuie să-I ceară Domnului Isus să li Se facă cunoscut tot mai mult.

Dumnezeu vorbeşte! Nu prin viziuni, ca în trecut, ci prin Sfânta Scriptură, care se adresează fiecăruia. Trebuie să o citim ca şi cum ar fi fost scrisă numai pentru noi. Atitudinea lui Samuel este cea pe care trebuie s-o adoptăm de fiecare dată când ne deschidem Bibliile – „Vorbeşte, Doamne, pentru că robul Tău ascult㓠(v.9). De asemenea, trebuie să fim gata să facem orice ne va spune Domnul. Da, acest frumos răspuns al lui Samuel ne invită să ne punem pe noi înşine complet la dispoziţia Domnului, întrebându-L, asemeni lui Saul imediat după convertirea sa, „Ce să fac, Doamne?“ (Fapte 22.10).

Eli aude toate cuvintele solemne pe care i le rosteşte cu grijă tânărul slujitor. Se supune şi el îndată: „Este Domnul: să facă ce este bine în ochii Săi!“ (v. 18).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: