8 Februarie 2020
DOMNUL ESTE APROAPE
Și a fost că, după aceea, El a mers într-o cetate numită Nain, și cu El mergeau mulți ucenici ai Săi și o mare mulțime. Și, când S-a apropiat de poarta cetății, iată, duceau afară un mort, singurul fiu al mamei lui, și ea era văduvă; și o mulțime foarte mare din cetate era împreună cu ea.
Luca 7.11,12
Niciodată nu mai avusese loc o astfel de scenă înaintea ochilor mulțimii. Totul se întâmplă în cetatea Nain, pe când un mort era dus afară din cetate, într-un sicriu. Aceasta era o imagine tristă, cu atât mai mult cu cât cel care murise era singurul fiu al unei femei văduve. Soțul ei murise, iar acum murise și fiul ei. Era adunată o mare mulțime, dar nimeni nu putea face nimic împotriva morții.
Fără îndoială că mulți morți fuseseră scoși pe acele porți ale cetății pentru a fi duși la îngropare, însă acum lucrurile au stat diferit. Isus Se apropia de cetate. El a văzut mulțimea și ochii Lui s-au oprit asupra sărmanei văduve înlăcrimate și inima Sa plină de compasiune a fost mișcată. „Nu plânge!”, i-a spus El. Apoi a atins sicriul, iar cei care-l duceau s-au oprit.
Nu era o întâmplare că acel mort era scos din cetate în chiar momentul acela. Nu, ci totul era conform planului lui Dumnezeu. Isus cunoștea toate lucrurile și El venise pentru a-i vindeca pe cei cu inima zdrobită. El venise în har, nu pentru a aplica legea, căci legea nu are nimic de-a face cu un om mort. „Legea are autoritate asupra unui om atât timp cât el trăiește” (Romani 7.1), iar acest om din Nain era mort. Domnul Isus însă, acționând în har, deasupra legii, a rostit aceste cuvinte: „Tinere, ție îți spun: Ridică-te!”. Tânărul s-a ridicat și a început să vorbească. Ne întrebăm ce a spus el în acel moment. Apoi Isus l-a dat mamei sale. O scenă a tristeții a devenit o scenă a bucuriei. Acțiunea Domnului a fost perfect omenească, însă în mod clar divină. Ce mângâiere, să știm că El este Același pentru noi și astăzi!
J. Redekop
SĂMÂNȚA BUNĂ
Eu sunt calea și adevărul și viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.
Eu sunt ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit.
Ioan 14.6; 10.9
Într-adevăr grozav… (2)
Alex i-a adus o felicitare cu urări de însănătoșire, pe care erau scrise cele șapte expresii Eu sunt rostite de Domnul Isus:
Eu sunt Pâinea vieții.
Eu sunt Lumina lumii.
Eu sunt Ușa.
Eu sunt Păstorul cel bun.
Eu sunt Calea și Adevărul.
Eu sunt Viața.
Eu sunt Vița cea adevărată.
Iulian a început să cugete la aceste cuvinte și să citească Evanghelia după Ioan. El a recunoscut că numai Isus Hristos putea să umple golul său lăuntric și că până atunci trăise fără sens. Acum pătrundea dragostea divină în viața lui și aceasta descoperea întreaga mizerie a unei vieți păcătoase și lipsite de speranță fără Dumnezeu. Iulian a înțeles că nu se putea ascunde mult timp în fața Adevărului. Dar, în același timp, L-a cunoscut pe Domnul Isus ca fiind Calea și Ușa spre o viață împlinită, veșnică. El a recunoscut înaintea lui Dumnezeu vina sa, rugându-se cu sinceritate, și a realizat un frumos început, cel al unei vieți noi, cu Isus Hristos. Lui I-a predat conducerea vieții sale. Căldura dragostei lui Dumnezeu l-a umplut cu bucurie profundă și i-a dat putere pentru o nouă viață.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DUMNEZEU LUCREAZĂ ÎN VIAȚA TA – Fundația SEER
„El știe ce cale am urmat; și, dacă m-ar încerca, aș ieși curat ca aurul.” (Iov 23:10)
E o greșeală să te compari cu alții, deoarece Dumnezeu are un plan unic și personal pentru tine. Metodele Sale pot părea uneori ciudate, iar pregătirea prea laborioasă, dar rezultatele dovedesc întotdeauna că așteptarea se justifică. El Își împlinește planul în viața noastră fără șiretlicuri și înșelătorii, și tot ce ne cere nouă să facem este să ne încredem în El și să-L ascultăm. E foarte simplu. În mijlocul suferinței și necazurilor sale nespus de mari, haideți să vedem care sunt cele trei lucruri pe care le-a spus Iov despre Dumnezeu:
1) „El știe ce cale am urmat.” Calea pe care te afli astăzi este cea pe care a ales-o Dumnezeu pentru tine și El nu greșește niciodată. Și chiar și atunci când nu știi unde este El, Dumnezeu știe unde ești tu, pentru că El nu-și ia niciodată privirea de la tine.
2) „Dacă m-ar încerca.” (în versiunea în limba engleză, se folosește adverbul temporal „când” și nu conjuncția „dacă”). Cuvântul „când” înseamnă că Dumnezeu a stabilit un moment în care te va pune la încercare și un moment în care te va scoate din încercare. Nu-i așa că te bucuri că El este Cel care te încearcă, și nu oamenii? Ai avea încredere în altcineva, în afară de El, să te treacă cu bine prin acest proces al învățării? Bineînțeles că nu!
3) „Aș ieși curat ca aurul.” Când Dumnezeu vrea să te treacă prin foc și să te curețe de impuritățile din viața ta, vei străluci ca aurul curat și prețios. Procesul precedă întotdeauna promisiunea. Când zgura a fost dată la o parte și când teama a fost înlăturată, unii s-ar putea întreba cum de-a ieșit un asemenea vas dintr-un material atât de slab. S-ar putea întreba și dacă ești aceeași persoană! Și când te vor întreba, să le răspunzi: „Nu!” Pentru că tu ești acum o persoană în viața căreia lucrează Dumnezeu!
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
2019 de Jean Koechlin
Rut 4:7-20
Numele biblice au uneori semnificaţii interesante. Tot astfel este în cartea Rut. Am văzut cum Naomi, care înseamnă deliciile mele (plăcerea mea 1.2) a devenit Mara, care înseamnă amărăciune (1.20). Mahlon, primul soţ al lui Rut, înseamnă faliment, slăbiciune mare, în timp ce Boaz, al doilea soţ al ei, înseamnă contrariul: în el este putere (vezi 1 Împăraţi 7.21). În sfârşit, Rut poate fi tradus (printre alte semnificaţii) cu satisfăcut. Ce nume minunat!
Legat prin firea pământească de o stare de mizerie şi de slăbiciune
totală, păcătosul este adus, prin har, la o relaţie cu Hristos, Omul ceresc în care se află
puterea, El fiind singurul care îl poate satisface pe deplin. Şi acest har este subliniat încă o dată de faptul că moabitul nu avea dreptul de a intra în adunarea Domnului (Deuteronom 23.3). Ei bine, Rut nu numai că este introdusă în naţiunea lui Israel, ci devine parte din familia prinţilor lui Iuda. Mamă a lui Obed, care înseamnă cel care serveşte (v. 17: sau închinător), ea avea să fie străbunica lui David şi să ocupe un loc în genealogia Domnului Isus. Acelaşi har există şi astăzi, permiţând păcătosului ca, fără a avea vreun drept, să intre în familia lui Dumnezeu, fiindu-i dăruit un Răscumpărător.