Mana Zilnica

Mana Zilnica

9 Februarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu pot să rog acum pe Tatăl Meu, și să-Mi pună la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? Atunci cum se vor împlini Scripturile, care zic că așa trebuie să fie?

Matei 26.53,54



Suntem martori acum la felul cum El Se supune simplu, blând și smerit cu inima. Avea la dispoziție mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri, dar cum s-ar fi împlinit altfel Scripturile? Remarcați lucrul cel mai izbitor aici: în acest moment extraordinar, când El Se îndrepta să bea acel pahar, când Cuvântul făcut trup, binecuvântatul Fiu al lui Dumnezeu, urma să sufere ceea ce niciunul dintre noi nu poate pătrunde – să îndure ceea ce se datora păcatului – în acest moment deci, Scripturile, cuvintele pe care Dumnezeu le spusese, trebuiau împlinite. Ce mărturie puternică a faptului că ele erau expresia gândurilor divine – ale Tatălui Său, chiar ale Domnului Însuși! Și așa ar trebui să fie și pentru noi. Când Satan a venit la El în pustie, s-a lovit de un text – „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”. Când vine iarăși – din nou: „Este scris”. Acum, în acest ultim moment, Scripturile trebuiau să fie împlinite. Domnului, cu privire la gândul lui Dumnezeu, Îi era de ajuns Scriptura. El era într-o comuniune perfectă și infinită cu Tatăl. Priviți la răbdarea plină de delicatețe cu care vorbește mulțimilor – „În toate zilele stăteam și învățam poporul în templu și n-ați pus mâna pe Mine”!

În Ioan vedem latura divină a acestui lucru: „Nimeni n-a pus mâna pe El, căci nu-I venise încă ceasul”. Timpul venise acum: „Toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească scripturile prorocilor”. Ce imagine a ascultării, a supunerii desăvârșite față de gândul lui Dumnezeu! Totul înaintează până la punctul când „toți ucenicii L-au părăsit și au fugit”. Nu avea să aibă niciun mângâietor.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Tot așa și Hristos nu Și-a luat singur slava.

Evrei 5.5



Onorat de Dumnezeu

Isus Hristos S-a smerit pe Sine Însuși. El a venit de bunăvoie din cer și a luat aici, ca Om, poziția unui Rob, pentru a-I sluji Dumnezeului Său și pentru a asculta de El. Domnul Isus a coborât tot mai adânc, până a ocupat locul cel mai de jos la cruce. Acolo, El Și-a dat viața spre onoarea lui Dumnezeu și pentru mântuirea noastră.

Dar, după ce a împlinit lucrarea, El nu S-a proslăvit pe Sine. Acest lucru l-a lăsat în mâna Dumnezeului și Tatălui Său, care a fost atât de satisfăcut văzând smerirea de bunăvoie a Fiului Său.

A treia zi după moartea Sa pe cruce, Tatăl Și-a arătat gloria, înviindu-L din morți. El nu a putut permite ca singurul Om care L-a onorat printr-o viață desăvârșită să rămână în mormânt și să vadă putrezirea.

După patruzeci de zile de la învierea Sa, Dumnezeu L-a luat pe Domnul Isus în cer. Ce onoare pentru El, care a fost atât de disprețuit aici, pe pământ! El a fost înălțat din mijlocul ucenicilor, ca să fie în cer ca primul Om.

Dumnezeu a dorit să-L onoreze și mai mult pe Fiul Său. El I-a spus: „Așază-Te la dreapta Mea”. În acest loc de onoare, El este Domn și Cap al întregului univers.

Dumnezeu Îl va așeza în mod public în curând pe Hristosul Său ca Împărat peste cer și pământ. Dumnezeu va purta de grijă ca orice genunchi să se plece înaintea Lui și ca orice limbă să mărturisească faptul că El este Domnul.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GÂNDIREA SUB CĂLĂUZIREA DUHULUI SFÂNT – Fundația SEER

„Noi însă avem gândul lui Hristos.” (1 Corinteni 2:16)

Biblia spune: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său.” (1 Corinteni 2:9-10). Îl „iubești” tu pe Dumnezeu? Dacă-L iubești, El îți va descoperi gândurile Sale. Ce privilegiu, ce avantaj! Apostolul Pavel scrie: „vorbim despre ele nu cu vorbiri învățate de la înțelepciunea omenească, ci cu vorbiri învățate de la Duhul Sfânt” (1 Corinteni 2:13). Nu face greșeala de a limita „lucrurile spirituale” la rugăciune, citirea Bibliei și activitățile de la biserică. Această promisiune se aplică tuturor domeniilor din viața ta, inclusiv familiei, finanțelor, carierei etc.

Biblia spune: „Noi… avem gândul lui Hristos.” Asta înseamnă că atunci când te confrunți cu o problemă, te poți ruga: „Doamne, ajută-mă să văd lucrurile așa cum le vezi Tu!” Când trebuie să iei o decizie importantă, te poți ruga: „Doamne, descoperă-mi ceea ce nu știu și învață-mă ce trebuie să învăț, așa încât decizia mea să fie după voia Ta și spre binele tuturor celor implicați!”

În loc să-L îngrădești pe Dumnezeu în biserică și în așa-numitele „activități spirituale,” cere-I ajutorul în toate domeniile din viața ta. Psalmul 46:10 spune: „Opriți-vă, și să știți că Eu sunt Dumnezeu.” Asta înseamnă că trebuie să te oprești suficient de mult timp ca El să pună gândurile Sale în mintea ta. Când se întâmplă lucrul acesta – și se va întâmpla! – nu vei mai dori niciodată să gândești altfel!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

1 Samuel 1:1-11


Ajungem astăzi la cărţile lui Samuel. Totuşi perioada judecătorilor nu s-a încheiat şi-i vom vedea pe încă doi dintre ei –
Eli şi Samuel
– înainte ca să debuteze
perioada împăraţilor. La fel cum a procedat în cazul lui Samson, Dumnezeu începe prin a ne prezenta familia în care urma să se nască Samuel. Elcana era un levit (1 Cronici 6.33-38) care locuia în ţinutul muntos al lui Efraim (v. 1). El avea două soţii: Penina şi Ana. Faptul acesta nu era după gândul lui Dumnezeu şi vom vedea care-i sunt consecinţele în această familie: dispute continue, până acolo încât Penina poate fi numită rivala (adversara) Anei. În loc să o mângâie pentru că nu are copilul pe care şi-l doreşte, Penina nu încetează să o
„provoace amar“. Ce trist este să găsim duşmani într-o familie! Cum sunt raporturile noastre cu fraţii şi cu surorile noastre?

În fiecare an, Elcana se suia cu familia lui la Şilo, locul unde Domnul aşezase amintirea numelui Său. Acolo se găseau chivotul legământului şi preoţii. Ana, de data aceasta, îşi aduce acolo durerea şi o expune înaintea lui Dumnezeu, în rugăciune. Nu era acesta cel mai bun lucru pe care-l putea face? Să procedăm şi noi la fel, în loc să răspundem acelora care ne răscolesc durerea. Atunci vom realiza că avem de-a face cu „Dumnezeul oricărei mângâieri“ (2 Corinteni 1.3).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: