Mana Zilnica

Mana Zilnica

18 Februarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

„Totuși nu vă bucurați de aceasta, că duhurile vi se supun; ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.” În același ceas, Isus S-a bucurat în duh și a spus: „Te laud, Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns acestea de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit pruncilor; da, Tată, pentru că așa a fost plăcut înaintea Ta. Toate Mi-au fost date de Tatăl Meu; și nimeni nu cunoaște cine este Fiul, în afară de Tatăl, și cine este Tatăl, în afară de Fiul și de acela căruia vrea Fiul să i-L descopere”.

Luca 10.20-22



În Luca 9.51 Îl vedem pe Domnul Isus pregătindu-Se pentru călătoria Sa finală către Ierusalim. După ce i-a trimis pe cei șaptezeci de ucenici cu cel din urmă apel către popor, lucru menționat la începutul capitolului 10, rezultatul a fost că cetățile în care El făcuse cele mai mari lucrări nu au crezut (Luca 10.13-15).

Totuși vedem din nou cum gândurile lui Dumnezeu sunt mai presus de gândurile noastre și căile Lui sunt mai presus de căile noastre. Lepădarea lui Mesia de către Israel nu numai că n-a zădărnicit scopurile lui Dumnezeu, ci a scos la iveală și mai multe gânduri minunate care erau în inima lui Dumnezeu și glorii și mai mari ale Domnului Isus Hristos.

Mai întâi, Domnul Isus le spune ucenicilor (și nouă) să se bucure că numele lor sunt scrise în cer (versetul 20). Dacă scopul lui Dumnezeu pentru acest pământ trebuie să-și aștepte împlinirea, din cauza orbirii lui Israel, Dumnezeu Își va revela scopul cu privire la cer. Această chemare cerească a Adunării îi include astăzi nu doar pe iudeii mântuiți, ci și pe cei dintre națiuni, uniți împreună în Trupul lui Hristos (Evrei 3.1; Efeseni 3.6; 1 Corinteni 12.13).

Al doilea scop minunat prezentat aici este că Fiul a venit pentru a-L revela pe Tatăl. Nimeni nu-L cunoaște pe Tatăl, afară de Fiul și de cel căruia Fiul i-L descoperă. Binecuvântările din Mileniu sunt puse în așteptare, însă noi putem încă de pe acum să-L numim Tată pe Dumnezeul nostru (Ioan 20.17).

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice, faceți cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune și prin cerere cu mulțumiri.

Filipeni 4.6



Chirurgul și rugăciunea

Un chirurg povestea odată despre cea mai importantă operație a sa:

Șansele de supraviețuire ale micuței sale paciente erau de zece la sută. Fetița era foarte plăpândă. Când a fost pregătită pentru anestezie, micuța a spus: „Domnule doctor, eu mă rog în fiecare seară înainte de culcare. Și acum doresc să mă rog”. Chirurgul a fost de acord. Deoarece se afla el însuși în mari probleme, care îl făceau nefericit, a rugat-o pe fetiță să se roage și pentru el. Micuța L-a rugat pe Isus, Bunul Păstor, să păzească micul mielușel și să fie alături de ea în întuneric. A încheiat cu rugăciunea: „Te rog, Doamne, binecuvântează-l pe doctor”. Apoi i-a spus medicului: „Nu mi-e frică, pentru că Isus mă iubește. El este cu mine; El mă va purta”.

Mișcat de această încredere a credinței, chirurgul s-a rugat apoi și el în liniște lui Dumnezeu. Simțea că mâna sa trebuia să fie condusă de Dumnezeu, pentru a putea salva viața micuței. Operația a reușit. Dar chirurgul știa că în acea zi avusese loc cea mai importantă operație – era o intervenție în viața sa: „Această fetiță m-a învățat că Isus mă va purta cu siguranță, când voi pune toate problemele mele în mâna Sa”.

Rugăciunea nu-L schimbă pe Dumnezeu, ci pe omul care se roagă. Rugăciunea nu-L coboară pe Dumnezeu, ci îl înalță în atmosfera cerului pe omul care se roagă. Rugăciunea nu-I aduce aminte lui Dumnezeu de noi, ci nouă ne aduce aminte că El este soluția la toate problemele și luptele noastre.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND PLANURILE TALE NU SE REALIZEAZĂ – Fundația SEER

„Nădăjduiesc să vă văd în treacăt, când mă voi duce în Spania…” (Romani 15:24)

Societatea nu se va preocupa ca să ne facă fericiți, și numai când acceptăm lucrul acesta putem să mergem mai departe. În cea mai mare parte a timpului, viața nu decurge așa cum am plănuit noi. Apostolul Pavel a scris: „…nădăjduiesc să vă văd în treacăt, când mă voi duce în Spania…” Dar el nu a ajuns niciodată în Spania, ci a ajuns… în închisoare! Însă acela a fost locul de unde și-a scris epistolele.

Așadar, ceea ce constituie dezamăgirea ta se poate dovedi a fi planul lui Dumnezeu! Biblia ne spune: „Inima omului se gândește pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă pașii.” (Proverbele 16:9).

Nu-i așa că te bucuri știind că Dumnezeu are în control viața ta? Lasă-i pe filosofi să dezbată modul în care decurge viața, tu concentrează-te asupra modului în care o trăiești! Dacă ajungi să trăiești până la o sută de ani, ce folos ai dacă resentimentul și regretul te împiedică să te bucuri de ei? Și la ce folosește mai mult timp, dacă irosim timpul pe care îl avem? Știi cum face scoica o perlă? Când un grăunte de nisip intră în cochilie și irită scoica, aceasta înfășoară nisipul în straturi de frumusețe… până când se formează perla.

Un poet anonim a scris: „Această povestire are o morală, căci nu-i așa că e un lucru măreț, ceea ce poate face o scoică cu un fir de nisip? Câte nu aș putea face și eu, dacă aș începe măcar, cu toate aceste lucruri care îmi trec prin mână?” Dumnezeu lucrează în situația în care te găsești astăzi – pentru binele tău și spre slava Sa. Tot ce trebuie tu să faci este să te încrezi în El!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

1 Samuel 6:1-13


În loc să-şi respingă idolul neputincios, în loc să se teamă şi să-I slujească Domnului de atunci înainte, filistenii n-au decât un singur gând: să scape cât mai repede de un Dumnezeu aşa înfricoşător. Aceasta ne duce cu gândul la o împrejurare din evanghelii, când puterea Domnului tocmai îl eliberase pe Legiune, posedatul de demoni din ţinutul Gadarenilor. Oamenii aceştia avuseseră privilegiul să fie vizitaţi de Însuşi Fiul lui Dumnezeu. Totuşi au fost orbiţi de propriile interese şi nu s-au gândit decât la pierderea porcilor lor. În loc să-L primească pe Isus cu bucurie, L-au rugat să plece din ţinutul lor (Marcu 5.17). Lumea n-a putut suporta prezenţa Domnului, pentru că perfecţiunea Lui o judeca. Şi astfel a dorit să se debaraseze de El.

Filistenii recunosc puterea indiscutabilă a Dumnezeului lui Israel. Ei Îl onorează în felul lor ignorant; şi chivotul este trimis înapoi în ţinutul lui Israel, dar nu fără să-şi fi demonstrat încă o dată puterea. De fapt, în pofida absenţei unui om care să-l conducă şi deşi era tras de vaci care, împotriva instinctelor naturale, îşi părăseau viţeii, carul purtând chivotul s-a îndreptat direct spre frontiera cu Israelul.

 
 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: