Mana Zilnica

Mana Zilnica

21 Februarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Iar Cel care ne întărește împreună cu voi în Hristos și ne-a uns este Dumnezeu, care ne-a și pecetluit și a pus arvuna Duhului în inimile noastre.

2 Corinteni 1.21,22



Duhul Sfânt, dăruit nouă, este garanția că într-o zi viitoare vom fi puși în posesia moștenirii păstrate pentru noi în cer. Mai mult, El este arvuna acelei moșteniri – mijlocul prin care putem deja intra în realitatea și în savurarea ei.

Un tată și-a luat fiul într-o călătorie pe mare. Înainte de plecare, i-a cumpărat o lunetă. Acest dar fusese ca o asigurare din partea tatălui că avea să-l ia cu el în acea croazieră. Fiul a primit darul cu bucurie, fiind cu atât mai sigur că tatăl își va împlini promisiunea cu privire la călătorie.

Dar mai este ceva. Când călătoria era aproape de sfârșit, s-a făcut anunțul că vaporul se apropia de uscat. Nimeni nu putea vedea încă nimic, însă băiatul privea prin lunetă și exclama: «Pot vedea copacii și niște case». Apoi, puțin mai târziu: «Tată, văd oamenii în port».

Telescopul îi oferea o vedere clară a portului către care se îndrepta. Îi dădea posibilitatea astfel să se bucure de acea priveliște înainte de a ajunge la ea. Aceasta este ceea ce Duhul Sfânt, ca Arvună, face pentru noi.

El ne oferă o vedere spirituală din ce în ce mai clară; ne aduce în savurarea prezentă a lucrurilor mărețe care compun moștenirea noastră eternă; ne face capabili de a respira atmosfera cerului și de a ne familiariza cu ceea ce este acolo.

Toată această lucrarea a Duhului Sfânt va deveni tot mai mult o realitate pentru noi, în măsura în care umblăm în puterea Lui, fără să-L întristăm.

H. P. Barker

SĂMÂNȚA BUNĂ

Smeriți-vă deci sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, … aruncând asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi.

1 Petru 5.6,7



Îngrijorările noastre

Conducând un camion pe un drum forestier, un african a întâlnit o femeie bătrână care ducea în spate un coș cu lemne pentru foc. Dorind s-o ajute, a oprit și a invitat-o să urce, ceea ce ea a și făcut, mulțumindu-i. Mergând mai departe, africanul s-a uitat în oglindă și a observat că femeia stătea reținută în partea din spate a mașinii, ținând în spate coșul cu lemne. Atunci a oprit și i-a spus că poate lăsa jos coșul din spate. „Îți mulțumesc”, a fost replica ei, „dar nu doresc să te deranjez prea mult. Ai fost amabil că m-ai ajutat, așa că am să îmi fac partea mea ducând încărcătura, ca să nu fie prea mult pentru tine”.

Poate ne amuzăm de simplitatea și de înțelegerea greșită a acestei femei. Dar nu procedăm oare și noi la fel? Avem o povară care este prea grea pentru noi; mergem la Domnul Isus, iar El ne ajută, dar nu vrem să lăsăm povara cu totul. Poate o lăsăm pentru puțin timp, dar apoi revenim pentru a o lua din nou. Este aceasta o simplă ignoranță? Nu cumva este mai degrabă necredință? Mântuitorul dorește să Îi dăm toate grijile și greutățile noastre, nu doar puțin din ele. Nimic nu este prea greu pentru El. Mântuitorul îngrijește de noi și dorește să ne poarte poverile. În fiecare zi este la dispoziția noastră, pentru a ne veni în ajutor în mersul prin lumea aceasta, în care nu găsim nicio mângâiere.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-I RIDICI PE CEI CĂZUȚI (2) – Fundația SEER

„Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși dintre care cel dintâi sunt eu.” (1 Timotei 1:15)

Apostolul Pavel recunoaște: „prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu, și făceam prăpăd în ea” (Galateni 1:13). Pavel avea cazier. Avea pe mâini sângele unor femei și bărbați nevinovați. Cu toate acestea, Dumnezeu l-a folosit ca să scrie jumătate din Noul Testament, să pună bazele Bisericii și să ducă Numele lui Isus la curtea Cezarului. Dar tu ai fi avut încredere ca să fie conducătorul denominației tale, sau ți l-ai fi imaginat în calitate de învățător al Scripturii, prezentându-ți descoperirile pe care le-a primit din ceruri?

Biblia ne spune: „Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile și de chemarea făcută” (Romani 11:29). Dumnezeu nu anulează niciodată chemarea pe care ne-a făcut-o și nu-Și retrage niciodată darurile spirituale pe care ni le oferă. Și dacă El nu ni le ia, nici noi nu trebuie s-o facem! Cum ar trebui să ne purtăm noi cu un frate sau cu o soră în Hristos, care a căzut în păcat? Cu blândețe! „Chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteți duhovnicești, să-l ridicați cu duhul blândeții. Și ia seama la tine însuți, ca să nu fii ispitit și tu. Purtați-vă sarcinile unii altora, și veți împlini astfel Legea lui Hristos.” (Galateni 6:1-2).

Este acest proces neplăcut, uneori? O, da!

Este ușor? Nu!

Apostolul Pavel spune că este o „povară”, mai ales atunci când această persoană a adus rușine familiei răscumpărate a lui Dumnezeu. Dar asta e ideea: ea face parte în continuare din familia noastră spirituală! Și lumea se uită să vadă cum ne purtăm cu ea! Dacă îi dăm deoparte pe cei care se împiedică, de ce ar crede ceilalți oameni că nu vom face la fel și cu ei? Gândește-te la asta! Dacă nu găsești har în familia lui Dumnezeu, unde în altă parte îl poți găsi? Deci, arată-ți blândețea față de cei căzuți!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

1 Samuel 10:1-12


Samuel îndeplineşte cu credincioşie actul care încheie slujba sa de judecător. El toarnă untdelemnul pe capul lui Saul, pentru a-l unge împărat. Apoi îi arată drumul, întocmai cum sperase tânărul (9.6). Nu mai este nici o problemă cu măgăriţele, pentru că au fost găsite. Dar Saul trebuie să parcurgă acum numeroase etape care-l vor pregăti pentru ocuparea tronului. Va merge întâi la mormântul Rahelei: Moartea, sfârşitul omului firesc şi al tuturor avantajelor lui, constituie prima lecţie importantă pentru fiecare tânăr credincios. Dar locul mormântului Rahelei era şi cel al naşterii lui Beniamin, seminţie căreia Saul îi aparţinea. Beniamin, „fiul dreptei“ tatălui, este o imagine a lui Hristos, în care cel răscumpărat se poate bucura atunci când îl socoteşte mort pe omul cel vechi.

A doua întâlnire, la Betel (casa lui Dumnezeu), ne vorbeşte despre închinare, cea la care tânărul credincios este invitat să ia parte împreună cu cei doi sau trei martori. În final, în compania profeţilor şi în prezenţa vrăjmaşilor, Saul devine o mărturie oferită prin puterea Duhului Sfânt.

Saul pare că a trecut prin lecţiile acestea fără a învăţa ceva din ele, cum ne va arăta istoria lui în continuare. Aceasta constituie o dovadă că există posibilitatea ca cineva să se afle „între profeţi“, să ia parte la toate binecuvântările lui Dumnezeu, fără să fie cu adevărat unul dintre ei.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: