Mana Zilnica

Mana Zilnica

22 Februarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Saronul va fi stâna turmelor, iar valea lui Acor, locul de odihnă al cirezilor, pentru poporul Meu care Mă va căuta.

Isaia 65.10



Valea Acor (3) – Valea rodirii

În acest capitol, profetul Isaia privește către Împărăția milenială a lui Hristos și la felul cum toate lucrurile vor fi înnoite. Saronul este o câmpie foarte fertilă din Israel, aproape de Marea Mediterană, între Iafo și Muntele Carmel. Avem aici o profeție despre felul cum vor rodi turmele și ogoarele în ziua aceea. În această descriere este introdusă și valea Acor.

De ce însă este menționată valea Acor într-un astfel de pasaj profetic? Am văzut că ea a fost mai întâi un loc al judecății (Iosua 7.26), apoi un loc al speranței (Osea 2.15); aici este privită ca împlinire a îndurării lui Dumnezeu față de poporul Său și ca binecuvântare roditoare pentru pământ. Poporul suferise mult din cauza neascultării lui, însă, în Mileniu, el nu va mai rătăci și nu va mai fi persecutat, ci va locui în pace și va rodi.

Principiile lui Dumnezeu rămân aceleași, indiferent de dispensație. Noi, creștinii, dacă suntem disciplinați de „Tatăl duhurilor” din cauza neascultării noastre, vom suferi, însă vom dobândi rodul dătător de pace al dreptății (Evrei 12.9,11). În Ioan 15.1-8, Domnul Isus ne spune că Tatăl Său este Viticultorul și că El curățește mlădițele, pentru ca ele să aducă și mai mult rod. Nu cu mult timp în urmă mă plimbam printr-o vie împreună cu cei doi nepoți ai mei, care, la un moment dat, au văzut câteva focuri aprinse acolo. M-au întrebat despre ele, iar eu le-am explicat că proprietarul viei dăduse foc mlădițelor uscate, pe care le tăiase pentru ca mlădițele cele bune să aducă și mai mult rod. Așa au stat lucrurile cu Israel și așa stau și cu noi, pentru ca Tatăl să fie glorificat prin roada pe care o vom aduce.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Întoarce-te și fă cum ai zis. Numai pregătește-mi întâi mie o mică turtă și adu-mi-o; pe urmă să faci și pentru tine și pentru fiul tău.

1 Împărați 17.13



Răsplata încrederii

Nu plouase de mult timp în Israel și era foamete, iar femeia căreia i se adresează aici profetul Ilie era copleșită. Ea mai avea făină și ulei doar pentru o singură dată. Ilie a rugat-o să-i dea puțină apă și apoi să-i pregătească întâi lui puțină pâine. Deși i-a mărturisit profetului starea ei, el totuși i-a cerut: „Pregătește-mi întâi mie …”.

Să fi fost oare prea dur, prea cinic acest profet, care a cerut pentru sine puținul pe care îl avea acea femeie? – Dar totodată el i-a promis, cu certitudinea unui profet al lui Dumnezeu: „Așa spune Domnul Dumnezeul lui Israel: «Făina din oală nu va scădea și untdelemnul din urcior nu va lipsi, până în ziua când Domnul va da ploaie pe fața pământului»”.

Cu aceste cuvinte, „Pregătește-mi întâi mie …”, Ilie a pus-o la probă pe femeie, dacă într-adevăr credea în Dumnezeu. Dacă îi va da profetului întâi, atunci pentru ea nu va mai rămâne nimic. Trebuia deci ca ea să se bazeze pe Dumnezeu că spune adevărul și că Se va îngriji de ea.

Isus Hristos spune: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28). Sunt eu pregătit să vin? – Dacă da, atunci voi alunga toate gândurile mele sceptice și temătoare, voi îndrăzni prin credință să fac pasul spre El și să cred că El îmi iartă păcatele și că mă va duce la odihnă. – Așa cum El a spus!

În ce fel s-a încheiat această relatare scurtă? Femeia „s-a dus și a făcut după cuvântul lui Ilie. Și multe zile a avut ce să mănânce, ea și el și casa ei”. Ea a ascultat și s-a încrezut – și credința ei a fost răsplătită! Așa răspunde Dumnezeu și astăzi când găsește credință și încredere!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU POȚI ÎMPLINI AȘTEPTĂRILE TUTUROR – Fundația SEER

„Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat” (Romani 12:6)

Când oameni diferiți așteaptă lucruri diferite de la noi, și când toți trag de noi în toate părțile, acele așteptări se adună asemenea unui munte și ne îngroapă. Oare te simți și tu astăzi îngropat sub maldărul așteptărilor tuturor? Dacă da, iată la ce ne îndeamnă Pavel: „să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simțiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credință pe care a împărțit-o Dumnezeu fiecăruia. Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, și mădularele n-au toate aceeași slujbă, tot așa, și noi… alcătuim un singur trup în Hristos…” (Romani 12:3-5).

Toți ne dorim ca ceilalți să fie mulțumiți de noi, dar în același timp trebuie să înțelegem că adeseori ei au așteptări nerealiste de la noi, uneori chiar egoiste. Și atunci, de ce nu spunem pur și simplu „nu”?

1) Pentru că ne e teamă de oameni. Vrem să fim iubiți și ne temem să nu fim respinși.

2) Din mândrie. Dacă Dumnezeu ți-ar fi dat un singur dar, El nu ți-ar da o misiune care necesită două daruri. Nu lăsa ca mândria să te facă să iei asupra ta mai mult decât poți duce, doar pentru a avea aprobarea oamenilor.

3) Pentru că nu cunoști voia lui Dumnezeu pentru viața ta. Domnul Isus a zis: „nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.” (Ioan 5:30). Trebuie să cunoști voia lui Dumnezeu și să fii dedicat, altfel oamenii își vor impune voia și planurile lor în viața ta.

4) Pentru că încerci să semeni cu altcineva. Dar noi „avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat…” (Romani 12:6). Dacă Dumnezeu nu ți-a dat darul de a face un anumit lucru, fie vei greși, fie vei cădea sub povara lui.

Înțelege că nu ești chemat să împlinești așteptările tuturor!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

1 Samuel 9:1-14


O nouă perioadă în istoria lui Israel începe cu lectura noastră de astăzi. Este cea a împăraţilor. Poporul simte nevoia unui sistem organizatoric exterior frumos, cum place oamenilor: o monarhie cu toată pompa şi fastul care o însoţesc (Fapte 25.23), o armată puternică şi, în final, un împărat cu care să se poată mândri. Dumnezeu le va da exact ceea ce vor. Îl vedem pe Saul, fiul lui Chis, un tânăr ales, cel mai atrăgător şi mai înalt din Israel. Oare nu-i complet descris şi potrivit? Tatăl lui l-a trimis să-i caute măgăriţele. El se supune, dar căutarea se dovedeşte zadarnică. „Să ne întoarcem“ (v.5), propune Saul însoţitorului său. Ni se aminteşte astfel de schimbarea direcţiei necesară în viaţa fiecărui om şi care se numeşte convertire. Când o persoană a descoperit cât de nefolositor şi de dezamăgitor este cursul lucrurilor în această lume, atunci trebuie „să-şi vină în fire“, asemenea unui alt tânăr (Luca 15.17) şi săşi întoarcă paşii spre Casa Tatălui. Însoţitorul lui Saul îi dă un sfat înţelept: „Să mergem la văzător
– propune el – ca să ne spună calea noastr㓠(v.8, 9).

Reprezentantul
lui Dumnezeu pentru noi
este Isus. Dacă ne întoarcem la El ca să ne arate calea, vom fi siguri că mergem pe drumul cel bun.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: