Mana Zilnica

Mana Zilnica

15 August 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Și nu după cum am sperat noi, ci întâi s-au dat pe ei înșiși Domnului și nouă, prin voia lui Dumnezeu.

2 Corinteni 8.5


Răscumpărarea și dreptatea divină sunt cele prin care harul domnește și prin care dragostea este cunoscută, astfel încât orice idee de merit și de dreptate personală este în întregime exclusă. În noi este o viață nouă care se bucură de Dumnezeu și căreia îi este prețioasă dragostea Lui; care singură este capabilă, fiind de aceeași natură, să savureze binecuvântarea ce se află în El. În această viață, dragostea Sa divină operează față de alții. Nu este bunăvoința firească, ci activitatea dragostei divine în omul nou. Veridicitatea ei este astfel pusă la test, fiindcă Hristos ocupă în mod necesar primul loc pentru natura cea nouă, iar lucrarea ei constă în a deosebi ce este bine de ce este greșit – lucru de care doar omul nou este capabil. Hristos constituie măsura și motivația acestei iubiri.

Însă există și altceva alături de natura nouă. Trupurile noastre sunt temple ale Duhului Sfânt, iar dragostea lui Dumnezeu ne este turnată în inimi prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat. Și, așa cum El țâșnește în noi ca un izvor spre viața veșnică, la fel râuri de apă vie vor curge din noi prin Duhul Sfânt pe care L-am primit. Prin urmare, întregul devotament adevărat este acțiunea dragostei divine în cei răscumpărați, prin Duhul Sfânt dat lor.

Poate exista un zel care să înconjoare marea și uscatul, însă doar în interesul unei prejudecăți, sau să nu fie altceva decât lucrarea lui Satan. Poate exista o bunăvoință naturală îmbrăcată cu un nume adecvat, dar iritată atunci când nu este acceptată de dragul propriei ei importanțe. Poate exista un sentiment al obligativității și al unei activități legaliste care, prin har, poate merge ceva mai departe, deși reprezintă presiunea conștiinței, nu activitatea dragostei. Activitatea dragostei nu distruge sentimentul obligativității în cel credincios, însă schimbă întregul caracter al lucrării lui. „Unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.”

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci noi n-am adus nimic în lume și nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem cu ce să ne hrănim …, ne va fi de ajuns.

1 Timotei 6.7,8


Constatarea nobilului

Cândva, un tânăr credincios stătea de vorbă cu un nobil foarte bogat.

— Să presupunem că acest castel v-ar aparține. Ce ați face cu el? a întrebat nobilul.

— L-aș ruga pe Dumnezeu să mă facă un administrator fidel, să nu mă lase să uit că nu am adus nimic în lume și că nu voi lua nimic din ea. O parte din bani i-aș folosi pentru familie și o parte i-aș investi în instruirea și în prosperitatea altor tineri.

— Așa? Ați împărți banii cu ambele mâini cerșetorilor care nu doresc să lucreze?

— Nu! Miluitul sau datul de pomană nu este întotdeauna dragoste față de aproapele, ci în multe cazuri este o sprijinire a trândăviei și a viciului. Și binefacerea trebuie să-și aibă sistemul, regulile și legile ei, la fel ca munca.

— Nu m-am așteptat să aveți astfel de concepții atât de sănătoase. Am impresia că dacă am sta mai mult de vorbă, multe s-ar schimba în viața mea. Cândva am fost și eu un tânăr plin de idealuri, de planuri înalte, iar acum, spre sfârșitul vieții, văd că totul se năruie, că totul este trecător, că nu poți lua nimic din lume.

Nu știm dacă nobilul și-a învățat lecția că nu putem lua nimic din lume, dar noi încă mai putem învăța această lecție a faptului că suntem doar călători prin viață și că nu putem lua nimic cu noi din lume.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PĂCATELE TIPICE (2) – Fundația SEER

„Fiți buni unii cu alții, miloși, și iertați-vă unul pe altul…” (Efeseni 4:32)


 

Datorită felului în care suntem concepuți, ne simțim atrași, adesea, de anumite păcate. Prin urmare, domeniile în care avem slăbiciuni sunt de obicei constante și previzibile. E ca și cum ai avea un „profil al păcatului.” În cartea sa „Păcatele cu semnătură: cum să ne îmblânzim inima îndărătnică”, dr. Michael W. Mangis identifică nouă asemenea tipuri, folosind modelul Enneagramelor. Acest sistem definește nouă tipuri de personalități și este folosit în managementul afacerilor, pentru a obține cunoștințe despre dinamica interpersonală la locul de muncă. Este folosit și în mediile creștine ca mijloc de informare referitor la conștientizarea de sine, înțelegerea de sine și dezvoltarea de sine, mai ales că se consideră că acest sistem își are originea în cele șapte păcate de moarte și în roada Duhului Sfânt. Iar Biblia spune: „…cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun.” (1 Tes.5:21)

Pentru a te ajuta să devii mai conștient de tine însuți și pentru a construi un zid de apărare împotriva domeniilor în care ești vulnerabil, ne vom concentra și în următoarele nouă zile pe analiza acestor păcate tipice și a oamenilor cei mai predispuși să se lupte cu acestea. Primul tip sunt reformatorii. Reformatorii sunt senini, integri și atrași de perfecțiune. Ei au un standard înalt de excelență și cea mai mare teamă a lor este vulnerabilitatea. (Ei devin chirurgi competenți – și excelenți manageri.). Când sunt în formă, sunt revoluționari, protectori și idealiști. Dar pentru că se luptă cu perfecționismul și neprihănirea prin forțe proprii, ei au tendința de a-i judeca pe cei ale căror standarde nu sunt la fel de înalte. Profetul Amos este un bun exemplu; el a scris despre „o cumpănă” care arată cât de jos sunt oamenii față de standardele lui Dumnezeu (vezi Amos 7:7-8).

Scriind pentru reformatori, Pavel a spus: „Fiți buni unii cu alții, miloși, și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos.” Ca reformator, cea mai mare provocare a ta va fi să dai dovadă de dragoste, răbdare și har în interacțiunile tale cu ceilalți. Și cu ajutorul lui Dumnezeu, vei reuși!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 11:10-23


Şi aici îl vedem pe Moise descurajat! El îl acuză pe Domnul pentru povara întregului popor (v. 11), el, care la sfârşitul capitolului anterior vorbea triumfător despre „zecile de mii ale miilor lui Israel”. Cu siguranţă, Moise nu putea purta singur responsabilitatea pentru întregul popor, dar, de fapt, nu era singur! Însuşi Domnul l-a purtat pe Israel „pe aripi de vultur” (Exod 19.4) şi ca pe braţele unui părinte (Deuteronom 1.31).

Psalmul 106 reaminteşte acest trist episod: „Au uitat repede lucrările Lui, … au fost plini de poftă în pustiu … şi El le-a dat ce au cerut, dar a trimis uscăciune în sufletele lor” (Ps. 106.13-15). Aici vedem un adevăr de seamă: când ne încăpăţânăm să punem mâna pe ceva pe care Dumnezeu nu vrea să ni-l dea, în cele din urmă El poate să ne îngăduie să avem acel lucru, dar aceasta atrage consecinţe dezastruoase. Consecinţele pentru popor sunt descrise în v. 19, 20 şi 33. „Uscăciunea„, ne spune dicţionarul, este o slăbire şi o pieire progresivă. Pierderea sufletelor noastre nu este ea cu mult mai rea decât o boală? Să ne ferească Dumnezeu de aceste pofte care „se războiesc împotriva sufletului” (1 Petru 2.11) şi să ne înveţe să fim mulţumiţi cu ceea ce ne dă El … ca şi cu ceea ce, în perfecta Sa cunoaştere a adevăratelor noastre nevoi, găseşte de cuviinţă să nu ne dea.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: