Mana Zilnica

11 August 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Avraam și-a ridicat ochii și s-a uitat și iată, înapoi, un berbec prins cu coarnele într-un desiș. Și Avraam a mers și a luat berbecul și l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său.

Geneza 22.13

Să remarcăm acest cuvânt prețios: „înapoi”. Ne putem întreba de ce „înapoi” și nu „înainte”. Bineînțeles, dacă berbecul ar fi fost înaintea altarului zidit de Avraam, ar fi putut să fie observat de el înainte de a-l aduce jertfă pe fiul său, Isaac. Binecuvântarea vine doar în urma ascultării prin credință. Avraam „și-a ridicat ochii și s-a uitat”. Pentru a vedea berbecul, Avraam a trebuit să-și ridice ochii și să se uite.

La fel și noi, pentru a-L privi pe Mielul lui Dumnezeu, trebuie să ne ridicăm ochii prin credință și să nu ne mai uităm la noi înșine și nici la ceea ce ține de acest pământ. Direcția în care berbecul a fost găsit de Avraam ne aduce aminte de ceea ce ne spune Scriptura: „Sângele prețios al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată; El a fost cunoscut dinainte, într-adevăr, mai înainte de întemeierea lumii, dar a fost arătat la sfârșitul timpurilor pentru voi” (1 Petru 1.19,20). Cât de „înapoi” a mers totul! Dumnezeu L-a iubit pe Fiul Său „înainte de întemeierea lumii” (Ioan 17.24). La fel, Dumnezeu ne-a ales în El înainte de întemeierea lumii (Efeseni 1.4).

Atunci când suntem strânși în ziua Domnului pentru a frânge pâinea, privim și noi cu reverență „înapoi”, la cruce, și chiar mai înainte de ea, la ceea ce era înainte de întemeierea lumii și ne minunăm de căile uimitoare ale lui Dumnezeu. În același timp, privim în sus și Îl vedem pe Mielul ceresc, aflat în glorie acum, Centrul închinării întregului univers, pentru toată veșnicia.

F. S. W.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Voi vesti Numele Tău fraților mei și Te voi lăuda în mijlocul adunării.

Psalmul 22.22

Ce este astăzi cel mai important?

Poate te gândești: Astăzi am o zi liberă! Ce aș putea să fac? La această întrebare aș spune: Astăzi este Duminică,, ziua care Îi aparține Domnului! Nu ar fi mai bine să te întrebi ce este mai important pentru Domnul Isus?

În Psalmul 22, Domnul Isus vorbește profetic despre moartea Sa la cruce. El vorbește despre cele trei ore de întuneric și exprimă necazul Său interior adânc: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? Pentru ce stai departe de mântuirea Mea, de cuvintele geamătului Meu? Strig ziua, Dumnezeul Meu, și nu-Mi răspunzi; strig și noaptea, și tot n-am odihnă”. Imediat după acest strigăt, spune: „Totuși Tu ești Cel sfânt, Tu, care locuiești în mijlocul laudelor lui Israel”. Chiar în timpul suferințelor Sale a fost important pentru El ca lauda spre onoarea lui Dumnezeu să nu amuțească.

De aceea, primul Său gând după suferințele Sale și după învierea Sa a fost: „Voi vesti Numele Tău fraților Mei și Te voi lăuda în mijlocul adunării”. Răscumpărații știu cine este Dumnezeu și ce a făcut El pentru ei. De aceea, ei pot să-L laude și să-L adore.

Dacă atunci, ca și astăzi, lauda la adresa lui Dumnezeu a însemnat așa de mult pentru Domnul Isus, aceasta ar trebui să fie importantă pentru tine și pentru mine! Dorești ca El să intoneze astăzi în inima ta o cântare de laudă? Atunci acordează-ți corzile inimii, pentru ca ele să nu dea vreun ton greșit, și participă cu bucurie la lauda celor răscumpărați.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCREDE-TE ÎN DUMNEZEU ȘI MERGI PRIN CREDINȚĂ (1) – Fundația SEER

„Intră în bucuria stăpânului tău.” (Matei 25:21)

 

Nicole Unice, responsabilă cu lucrarea cu și pentru femeile din Biserica Speranța, spunea: „Există idei care știu că vor fi folositoare și cu toate acestea ezit să le împărtășesc sau să visez prea departe. Dacă nu funcționează? Sau dacă nu vor fi pe placul oamenilor? Dacă superiorii mei le vor critica? Într-o zi am mâzgălit pe unul din pereții biroului meu: Și ce dacă nu va funcționa?

Întrebare: Ce ai tânjit să faci și nu ai încercat, pentru că ți-a fost teamă să nu dai greș? Care sunt programele pe care le mai ții în viață, chiar dacă nu servesc nimănui? Ce tehnologie eviți? Cărei lecții te sustragi pentru că te simți bătrân și ruginit?

Dacă nu vezi nimic la orizont ce ar putea da greș, ai dat deja greș ca lider. Dacă nu mergi în direcția inovației și a creativității, vei atrage în permanență aceleași persoane. Când începi să îndeplinești „sarcinile pe care ți le-a dat Dumnezeu” va trebui să lărgești granițele și să încerci lucruri care s-ar putea să eșueze.”

John Mason scrie: „Nu-ți fie teamă de eșec. Cine nu greșește nu crește. Când oamenii de succes încetează să mai crească și să învețe este pentru că devin din ce în ce mai puțin dispuși să își asume riscul eșecului. Eșecul este o amânare, nu o înfrângere. O ocolire temporară, nu o stradă înfundată. Cu toții facem greșeli – mai ales cei care fac ceva.

Cum spune Pavel: „Dumnezeu… ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos!” (1 Corinteni 15:57), iar eșecul este deseori primul pas spre biruință. Dacă nu ești dispus să-ți asumi riscul, nu vei avea șansa de a reuși!” Roagă-te azi pentru curajul de a păși prin credință, și asumă-ți riscul!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 9:1-14

Se scursese un an de la ieşirea din Egipt. Şi Domnul îi comunică lui Moise instrucţiunile Sale pentru sărbătorirea acestei mari aniversări. Creştinătatea sărbătoreşte an după an naşterea şi moartea Mântuitorului. Dar după aceea cei mai mulţi nici nu-şi mai amintesc de ele până la anul următor. Spre deosebire de aceştia, credincioşii Domnului au privilegiul de a-şi aminti împreună de suferinţele şi moartea Lui în ziua dintâi a fiecărei săptămâni,  luând parte la Cina pe care El a instituit-o.

În Israel, harul se îngrijea şi de cei care din punct de vedere al legii ceremoniale erau necuraţi sau se aflau în călătorie. Domnul cunoaşte în ce împrejurări se află ai Săi şi răspunde cu îndurare, dar nu schimbă nimic din propria Sa măsură. Chiar în luna a doua, sărbătoarea trebuia celebrată după toate rânduielile Paştelui (v. 12). Aşa cum mărturisirea greşelilor era necesară aici (v. 7), tot aşa Cuvântul îi invită pe credincioşi să se judece pe sine şi să se cerceteze înainte de a lua parte la Cina Domnului (1 Corinteni 11.28). Astăzi, participarea nu mai este deloc aşa cum era în zilele Paştelui, o obligaţie a cărei nerespectare atrăgea pedeapsa (v. 13). Oare, pentru aceasta, dorinţa Domnului are mai puţină putere asupra inimilor răscumpăraţilor Săi? Sub pretext că nu este o obligaţie, este absentarea mai puţin gravă când Domnul a spus dând paharul alor Săi: „Beţi toţi din el”? (Matei 26.27).