Mana Zilnica

Mana Zilnica

20 Martie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Moise le-a zis: „Aceasta este pâinea pe care v-a dat-o Domnul ca hrană”.
Exod 16.15


Hristos ca Mană constituie hrana celor ai Săi. Mana diferă de mielul pascal prin faptul că ea s-a găsit doar în pustie. Mana a fost dată numai după ce Israel a fost trecut prin Marea Roșie (Exod 16); de asemenea, ea „a încetat de a doua zi, când au mâncat din grâul țării. Fiii lui Israel nu au mai avut mană, ci au mâncat din roadele țării Canaanului în anul acela” (Iosua 5.12).

Prin urmare, mana a constituit hrana din pustie a lui Israel; și, în aceeași manieră, Hristos ca Mană reprezintă hrana din pustie pentru cel credincios. Trebuie însă făcută o distincție. Israel, trecând prin pustie, traversând Iordanul sau ocupând țara, nu se putea afla decât într-un singur loc la un moment dat, căci toate acestea s-au petrecut din punct de vedere istoric și constituie doar imagini ale poziției noastre multiple de acum. Noi, creștinii, ne aflăm în același timp și în pustia acestei lumi și în locurile cerești. În ce privește lucrarea noastră – sau exprimarea lui Hristos de către noi pe acest pământ – suntem în această pustie ca niște călători, așteptând revenirea Domnului; însă avem și o poziție înaintea lui Dumnezeu, uniți fiind cu un Hristos glorificat, așezați pentru totdeauna în locurile cerești.

Această poziție aparține oricărui credincios, însă din nefericire nu orice credincios o conștientizează, trăind-o practic. Presupunând însă că o conștientizăm, avem nevoie deci și de Mană și de Grâul Vechi al țării în același timp. Cu alte cuvinte, avem nevoie să ne hrănim cu Hristos în ambele aspecte. Oricare ar fi experiențele noastre, noi nu ne mai aflăm deloc în Egipt, ci doar în pustie și în Canaan; poziția în Egipt nu este compatibilă cu adevărul eliberării noastre prin moartea și învierea lui Hristos. Un suflet care este doar adus la viață se poate afla în Egipt, însă un creștin – înțelegând prin acest termen pe cineva care se află în poziția creștină prin Duhul Sfânt care locuiește în el – a sfârșit-o pentru totdeauna cu Egiptul; lumea a devenit pentru el o pustie din punct de vedere moral și, ca aflat în această pustie, el se hrănește cu Hristos ca mană.

E. Dennett

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Departe iarăși de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând să mă rog pentru voi! Vă voi învăța calea cea bună.
1 Samuel 12.23


Rugăciunea de mijlocire

John Knox, cunoscutul reformator și predicator al evangheliei din Scoția, fiind grav bolnav, și-a chemat soția și a rugat-o: „Citește-mi din Biblie, acolo unde mi-am aruncat prima dată ancora”. După ce a ascultat frumoasa rugăciune a Domnului Isus din Ioan 17, Knox parcă uitase de propria suferință și a început să se roage, mijlocind cu înfocare pentru concetățenii săi. S-a rugat pentru acei necredincioși care se mai împotriveau evangheliei și, de asemenea, pentru noii convertiți. S-a mai rugat și pentru protecția slujitorilor lui Dumnezeu, dintre care mulți erau persecutați. Și, în timp ce se ruga, Knox a murit. Omul despre care regina Maria a Scoției spusese: „Mă tem de rugăciunile lui John Knox mai mult decât de o armată de zece mii de soldați”, a slujit prin rugăciune până în ultima clipă a vieții sale.

Privind viața acestui zelos slujitor al Mântuitorului, putem spune că a învățat lecția mijlocirii pentru alții de la Învățătorul său. Viața Domnului pe acest pământ a fost una de acțiune, de încurajare, de mângâiere, de zidire, de jertfă supremă, dar și una de mijlocire pentru alții. Până în ultima clipă a vieții Sale, Domnul Isus a mijlocit pentru ai Săi și ne-a lăsat o pildă, ca să-I urmăm exemplul. Iată o lucrare pe care o poate face oricine! Nu trebuie să ne temem de o lume care ne amenință, câtă vreme ne bucurăm de un Dumnezeu care ne ascultă rugăciunile.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MATURIZEAZĂ-TE!

     „Să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, şi să mergem spre cele desăvârşite…” (Evrei 6:1)


Fiecare dintre noi avem la dispoziție aceleași 168 de ore într-o săptămână. Dar dacă singurul timp pe care îl dedici creșterii tale spirituale este timpul pe care îl petreci la biserică duminica dimineața, nu vei trece niciodată dincolo de starea de bebeluș din punct de vedere spiritual. Gândește-te puțin! Bebelușul nu se poate hrăni singur; el alege ciocolata, și nu morcovii; cade mereu și trebuie ridicat; umblă pe unde nu trebuie, și face boacăne; de fapt, el este conștient doar de sine, și trebuie să fie disciplinat și învățat. Ai prins ideea?

Nașterea din nou aduce entuziasm, dar ea trebuie să fie rampa ta de lansare, nu leagănul tău. Biblia spune: „Să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, şi să mergem spre cele desăvârşite.” Să remarcăm expresia „să lăsăm”: asta înseamnă că depinde de tine! La un moment dat, trebuie să-ți spui: „Începând de astăzi, voi face tot ce trebuie ca să cresc spiritual și să descopăr planul lui Dumnezeu pentru viața mea.”

Într-o zi, la sfârșitul primului Război Mondial, Generalul Louis Lyautey l-a rugat pe grădinarul său să planteze un anumit copac pe proprietatea sa. Grădinarul l-a informat că acel copac are un ritm de creștere neobișnuit de lent, așa că-i trebuie aproape un secol pentru a ajunge la maturitate. „În acest caz, a răspuns generalul, nu avem timp de pierdut. Plantează-l în această după-masă!”

Cred că ai înțeles… Dar iată planul perfect pentru creșterea în maturitate spirituală: „îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.” (Psalmul 1:2-3).  


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 47:13-26


Împlinirea visului lui faraon era strâns legată de persoana lui Iosif. Belşugul urmat de foamete l-au făcut cunoscut pe Iosif ca pe cel care menţine viaţa, ca pe salvatorul lumii (v. 25).

Hristos este centrul profeţiei. Curând El va avea domnia universală. Toate familiile naţiunilor se vor prosterna înaintea Lui (Psalmul 22.27). Dar credincioşii nu aşteaptă să vină acest moment pentru ca să Îi aparţină şi să I se închine. Isus împlineşte în ei o lucrare. El începe prin a le satisface nevoile sufletelor (Ps. 107.9). Apoi, ca şi Iosif cu egiptenii, lucrează astfel încât, încetul cu încetul, să supunem totul lui Dumnezeu. Secretul deplinei eliberări este să-I acordăm dreptul asupra «zilelor noastre, bunurilor noastre, trupurilor noastre, inimilor noastre». Domnul nu Se mulţumeşte din partea noastră numai cu o jertfă sau alta. El ne doreşte cu totul, pe temeiul dreptului pe care l-a dobândit asupra noastră. El ne-a cumpărat cu un preţ nespus de mare pentru Dumnezeu (1 Corinteni 6.19, 20), astfel că noi nu ne mai aparţinem nouă înşine, ci am devenit ai lui Dumnezeu şi ai Domnului Isus Hristos (comparaţi cu Iacov 1.1). De acum depindem în întregime de El, nu numai pentru toate nevoile noastre, ci şi pentru a-I aduce roade spre gloria Lui.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: