Mana Zilnica

Mana Zilnica

9 Martie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridică păcatul lumii!
Ioan 1.29


Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii (2)

Păcatul va fi îndepărtat dinaintea lui Dumnezeu în cerurile noi și pe pământul nou. Isus este Acela care îl ridică: lucrarea este făcută, rezultatul nu este încă produs. Pasajul nu spune „Mielul lui Dumnezeu care a ridicat„, nici „care va ridica” – ci prezintă caracterul Aceluia care Se află înaintea ochilor lui Ioan Botezătorul, al Aceluia care făcea acest lucru.

Este evident că pasajul nu vorbește despre vina noastră (un subiect foarte important la locul lui), ci despre o stare de lucruri înaintea lui Dumnezeu. Ioan tratează de obicei lucrurile astfel, ocupându-se de principiile importante. Dumnezeu este Cel care Și-a făcut apariția și totul este judecat potrivit cu lumina prezenței Sale. Sfințenia Lui – ba chiar măreția Sa – cere ca păcatul să fie îndepărtat dinaintea ochilor Săi. Cel care a împlinit lucrarea, care o făcea, era acum acolo, Se afla pe pământ. El era „Mielul lui Dumnezeu”, Mielul care corespundea perfect slavei lui Dumnezeu, Mielul pe care doar Dumnezeu Și-L putea procura, care era capabil să-L slăvească în cel mai înalt grad, acolo unde se găsea păcatul; Mielul lui Dumnezeu care S-a putut da pe Sine de bunăvoie pentru această slavă, care a putut să împlinească astfel o lucrare care urma să fie temelia morală (valoarea ei fiind imuabilă, fără posibilitate de schimbare, pentru că lucrarea a rămas întotdeauna ceea ce era) a unei binecuvântări veșnice, în conformitate cu Dumnezeu și înaintea Lui.

Crucea este temelia acestei binecuvântări. Acolo toate principiile morale ale binelui și răului au fost cu claritate scoase la lumină și au fost arătate fiecare la locul potrivit, iar Hristos este la dreapta lui Dumnezeu, ca Om, în slava divină, în virtutea faptului că a rezolvat, o dată pentru totdeauna, chestiunea păcatului.

J. N. Darby

 


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Iată, în loc de pace am avut amărăciune peste amărăciune. Tu ai găsit plăcere să-mi scoți sufletul din groapa nimicirii.
Isaia 38.17


Spre binele nostru

„Cine știe la ce este bună asta”, obișnuia să spună un predicator credincios din Franța, imediat ce i se întâmpla ceva. Într-o noapte, când a vizitat un bolnav, a căzut pe scările deteriorate și astfel și-a rupt o mână și un picior. „Cine știe la ce este bună asta!”, a rostit din nou predicatorul. Accidentul s-a petrecut în noaptea dinaintea groaznicei nopți a sfântului Bartolomeu, 24 august 1572. Bandele umblau omorând, și mulți creștini și-au pierdut viața. Predicatorul vedea și auzea de pe patul în care zăcea cum umblau prin casa lui acei slujitori ai diavolului. Când au pășit în fața patului său, bătrânul le-a strigat: „Săvârșiți! Cine știe la ce este bună și asta!”. Dar niciunul nu a îndrăznit să-i facă ceva bătrânului suferind. El a fost salvat, s-a vindecat și a fost încă mulți ani o binecuvântare pentru frații lui de credință.

Cele pe care le-a îngăduit Dumnezeu și în dreptul nostru, suferința și greutățile, cine știe pentru ce sunt bune! Probabil că în curând vom înțelege. Chiar dacă aici nu vom vedea, totuși să rămână „în picioare” cuvintele: este pentru ceva bun, deoarece este îngăduit de Dumnezeu. „Se întâmplă o nenorocire într-o cetate, fără s-o fi făcut Domnul?” (Amos 3.6). Dumnezeu are gânduri de dragoste și de pace pentru noi, chiar dacă de multe ori pare să fie contrariul. Înălțimea, adâncimea, lungimea și lățimea sunt expresii ale măsurii, însă ele sunt cu totul nepotrivite pentru a prezenta sufletelor noastre mărimea binefacerilor lui Dumnezeu, care curg neîncetat către fiecare om.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE MESAJ ÎȚI TRANSMITE DUMNEZEU?

„Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu…” (Romani 8:28)


Romancierul A.J. Cronin a fost medic timp de zece ani și a făcut un ulcer gastric ce necesita odihnă totală. Așa că s-a dus la o fermă din munții Scoției ca să se recupereze. El a scris apoi: „Primele zile de timp liber au fost destul de plăcute, dar în scurt timp, lipsa forțată a activității de la ferma Fyne a devenit insuportabilă… deseori în mintea mea se contura vaga iluzie că m-aș putea apuca de scris. De fapt, m-am gândit la subiectul unui roman: povestea tragică unui bărbat egoist și mândru. În dormitorul meu rece și curat de la etaj, se aflau o masă veche de lemn și un scaun foarte tare. În dimineața următoare m-am trezit că stau pe acest scaun în fața unui caiet de notițe neînceput, care stătea deschis pe masă… conștient că în afara prescripțiilor și rețetelor medicale, eu nu scrisesem niciodată ceva semnificativ, în toată viața mea. Acest gând descurajator mi-a trecut prin minte în timp ce-mi luam stiloul. Cu toate acestea, am început.”

Chiar dacă Cronin s-a luptat să scrie cinci sute de cuvinte pe zi și a ajuns să-și arunce prima ciornă în mormanul de gunoi de la fermă, a reușit să termine romanul „Castelul pălărierului”. Cartea a fost tradusă în douăzeci și două de limbi, vândută în cinci milioane de exemplare, ecranizată și pusă în scenă. Lumea a pierdut un medic, dar a câștigat un scriitor important.

Când Dumnezeu îți dăruiește un vis, uneori circumstanțele necesare pentru a-l duce la îndeplinire nu-ți vor fi pe plac. În cazul lui Iosif, a fost vorba despre trădare și închisoare pe nedrept. Însă de asta a fost nevoie pentru a putea fi pe tronul Egiptului. Așadar, întreabă-L pe Dumnezeu: „Ce îmi spui sau ce încerci să-mi arăți în această situație în care mă găsesc?” 


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 41:53-57, 42:1-8


Ceea ce Domnul anunţă se împlineşte cu siguranţă. Aşa s-a întâmplat şi cu cuvintele lui Iosif, care sunt de fapt chiar cuvintele lui Dumnezeu. Cei şapte ani de abundenţă se scurg, apoi începe foametea.

Dumnezeu încearcă prin toate mijloacele să întoarcă spre El gândurile oamenilor. Din această cauză, în lume există pace şi război, belşug şi lipsuri, bucurii şi încercări, care apar în viaţa oricărei fiinţe omeneşti. Dar, vai, oamenii nu se gândesc deloc să mulţumească Domnului pentru bucuriile pe care El li le dă şi nici nu obişnuiesc să vină la El pentru a găsi ajutor în încercările lor! Totuşi, aşa cum faraon poruncea „Mergeţi la Iosif”(v. 55), Duhul lui Dumnezeu îi îndeamnă pe oameni să se întoarcă la Mântuitorul şi Însuşi El cheamă: „veniţi la Mine…” (Matei 11.28). Da, să mergem la Singurul care dă belşug care ne poate hrăni sufletele. Şi să profităm, de asemenea, de vremurile de belşug spiritual, de libertatea de a ne strânge ca adunare, de lectură, ca să ne umplem „hambarul” minţii şi al inimilor (Proverbe 10.5).

În momentele de lipsuri sau de singurătate, de descurajare, cele pe care le-am strâns (în rezervă) ne vor da putere şi bucurie în Domnul. Şi, mai presus de orice, să nu uităm sfârşitul v. 55: „Faceţi ce vă va spune el” (comparaţi cu Ioan 2.5).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: