Mana Zilnica

Mana Zilnica

20 Decembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Domnul a jurat și nu-I va părea rău: „Tu ești preot pentru totdeauna, după rânduiala lui Melhisedec”.
Psalmul 110.4

David, care a scris acest psalm, și orice israelit care l-a citit au fost, fără îndoială, nedumeriți cu privire la semnificația lui. Israel era bine familiarizat cu cerințele Legii, anume că doar cei din familia lui Aaron puteau fi preoți. Core, în Numeri 16, deși era levit, a suferit o cumplită judecată din partea lui Dumnezeu, din cauză că a încercat să-i ia locul lui Aaron, ca preot.

Dar cine a fost Melhisedec? Avem puține detalii despre el, oferite în Geneza 14.18-20, cu mult înainte ca Israel să existe ca națiune. El este numit împărat al Salemului și preot al Dumnezeului Preaînalt. Melhisedec l-a întâmpinat pe Avram, când acesta se întorcea de la biruința asupra celor patru împărați, și l-a binecuvântat, iar Avram i-a dat zeciuială din pradă. Evrei 7 îl denumește împărat al dreptății și împărat al păcii, „fără tată, fără mamă, fără genealogie, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții”.

Ce învățăm de aici? Învățăm faptul că Scriptura nu oferă niciun amănunt despre nașterea, moartea sau genealogia lui, iar Dumnezeu a folosit acest lucru pentru a-L simboliza pe Domnul Isus, care este Fiul veșnic al lui Dumnezeu. Astfel, Hristos nu a fost din linia lui Aaron, a cărui preoție se încheia odată cu moartea sa, la fel cu a tuturor succesorilor săi.

Melhisedec însă a fost preot înainte să fi fost Aaron preot. El Îl simbolizează pe Domnul Isus, care are un drept deplin la preoție, datorită a ceea ce este El în Sine Însuși. De fapt, El este și Împărat, ceea ce niciun preot după rânduiala lui Aaron nu putea fi. Domnul Isus, fiind Fiul veșnic al lui Dumnezeu, rămâne preot pentru totdeauna. El a murit o dată, însă acum a înviat și nu mai moare niciodată. Preoția Lui melhisedehică a început deci odată cu învierea Sa, iar El continuă să mijlocească pentru toți cei credincioși, nu doar pentru Israel. Slăvit să fie Dumnezeu pentru un astfel de Mijlocitor!

L M Grant

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Isus a întins mâna, S-a atins de el și i-a zis: „Da, voiesc, fii curățit!”. Îndată l-a lăsat lepra.
Luca 5.13

Ajutorul celor nenorociți

Într-o cetate în care Se afla Isus, un lepros a venit la El, s-a aruncat cu fața la pământ și L-a rugat: „Doamne, dacă vrei, poți să mă cureți”. Isus S-a apropiat de el și îndată acel om a fost curățit. Acel om a văzut în Isus puterea divină, care singură putea să-l vindece. Lepra simbolizează păcatul de care nu poți fi curățit decât prin sângele Mântuitorului. Acel om știa că Isus are puterea de a vindeca lepra, dar se îndoia de voința Domnului.

O astfel de situație este de înțeles într-o lume caracterizată de egoism și nepăsare. Într-o astfel de lume poți să te îndoiești totdeauna de bunăvoința celor care ar putea să vină în ajutorul celor nenorociți. Leprosul încă nu-L cunoștea bine pe singurul Om care Se deosebea totalmente de toți ceilalți oameni. Nu-L cunoștea pe Acela care, mișcat de milă față de creatura Sa, binevoise să vină din cer pentru a o ajuta. El era Omul compătimitor, dar în același timp Dumnezeu Creatorul împlinind în favoarea poporului Său ceea ce era scris în Psalmul 103: „El îți iartă toate fărădelegile tale, El îți vindecă toate bolile tale; El îți izbăvește viața din groapă”. Slaba credință a leprosului a primit răspunsul de har din gura Domnului: „Da, voiesc, fii curățit!”. Și așa a fost.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

CUM SĂ SPORESTI EFICIENTA PASTORULUI TĂU (4)

„Faceţi ucenici din toate neamurile…” (Matei 28:19)

     Nu fi ostil conducerii bisericii în problema bugetului… pentru că bugetul unei biserici vorbește despre inima acelei biserici, și trebuie să reflecte în egală măsură valorile și prioritățile lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „Faceţi ucenici din toate neamurile… și învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit.” (Matei 28:19-20).

Responsabilitatea noastră este dublă: să-i evanghelizăm pe păcătoși, și să-i echipăm pe sfinți. Multe biserici îi leagă pe pastori de mâini prin zgârcenie, și astfel nu-și împlinesc marele mandat. E lăudabil să fii înțelept în chivernisirea banilor, dar bisericile mânate de teamă adună economii „pentru aici și acum” și nu fac investiții pentru veșnicie. Lucrul acesta nu numai că afectează lucrarea, dar în același timp descurajează dărnicia.

Când oamenii știu că există bani într-un cont bancar, ei sunt îndreptățiți să spună: „De ce să dăruiesc eu din resursele mele limitate?” Bisericile concentrate pe misiune nu se tem să cheltuiască banii pe misiune, și drept rezultat Dumnezeu mișcă inimile oamenilor să dăruiască cu generozitate.

Îți aduci aminte de cei trei ispravnici din Matei 25 care au avut responsabilitatea de a administra banii stăpânului lor? Doi dintre ei au pus banii în negoț și au câștigat apreciere prin dublarea investiției. Al treilea ispravnic, temător, a ascuns banii, dând înapoi doar suma primită. Prin urmare, stăpânul a zis: „Luați-i dar talantul și dați-l celui ce are zece talanți. Pentru că celui ce are, i se va da, și va avea de prisos; dar de la cel ce n-are, se va lua și ce are! Iar pe robul acela netrebnic, aruncați-l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților” (Matei 25:28-30).

Datoria bisericii nu este să strângă fonduri, ci să meargă prin credință, lăsându-i pe slujitorii lui Dumnezeu să-și facă lucrarea nestânjeniți și să își pună încrederea în Dumnezeu în orice vreme.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

 

2 Corinteni 5:11-21

Pavel dorea cu înflăcărare gloria cerească (v. 2), dar în aşteptarea ei se străduia cu aceeaşi înflăcărare să fie plăcut Domnului (v. 9). Neavând nimic de ascuns nici lui Dumnezeu, nici oamenilor (v. 11), el nu mai trăia pentru sine însuşi; trup şi suflet, el era robul lui Hristos mort şi înviat pentru el (v. 15). Iar Domnul îl chemase ca pe fiecare răscumpărat la o slujbă foarte înaltă: aceea de ambasador al Dumnezeului suveran pentru a oferi lumii împăcarea din partea Sa. Pentru a se achita de această misiune şi pentru a-i convinge pe oameni, două mari motive făceau presiune asupra apostolului: grozăvia judecăţii el cunoştea cât trebuie să ne temem de Domnul (v. 11) şi dragostea lui Hristos pentru suflete, dragoste fără de care predicatorul cel mai elocvent n-ar fi altceva decât o aramă sunătoare (v. 14; 1 Corinteni 13:1).

Şi în ce mai constă mesajul împăcării? Hristos, singurul Om fără păcat, a fost identificat pe cruce cu păcatul însuşi, pentru a face ispăşire. Astfel, Dumnezeu a anulat, în har, păcatul care ne despărţea de El (v. 21). Cele vechi s-au dus (v. 17). Dumnezeu nu le mai repară (sau nu le mai cârpeşte). Aceasta n-ar fi demn de El. Lui Îi place să facă toate lucrurile noi.

Dacă este cineva în Hristos, este o creaţie nouă (v. 17).

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: