Mana Zilnica

Mana Zilnica

19 Decembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Să ieșim la El, afară din tabără, purtând ocara Lui.
Evrei 13.13

În zilele rele, Dumnezeu așteaptă întotdeauna să găsească inimi sincere și credincioase, pregătite să facă voia Sa cu orice preț. Prin urmare, apostolul Pavel îi spune lui Timotei: „Cele ce ai auzit de la mine înaintea multor martori încredințează la oameni de încredere, care să fie capabili să-i învețe și pe alții” (2 Timotei 2.2). Dacă eu însumi nu stăpânesc adevărul, nu-i pot învăța pe alții, iar dacă am gustat din binecuvântarea și din bucuria de a ieși la Domnul Isus, afară din tabără, purtând ocara Lui, atunci voi putea să-i stimulez și pe alții să o apuce pe același drum.

Nu vom avea pentru totdeauna privilegiul de a suferi pentru Domnul și împreună cu El. Poziția afară din tabără, suferind lepădarea lui Hristos, este ceea ce corespunde aici pe pământ cu partea noastră cerească împreună cu El. „Nu avem aici o cetate statornică, ci o căutăm pe cea viitoare” (Evrei 13.14). Nu ne așteptăm să rămânem aici. Dar ce așteptăm? Așteptăm venirea Domnului, pentru a ne lua la Sine. Aceasta este fericita și imediata nădejde a Adunării!

Să vedem cum stau lucrurile în afara taberei, așa cum le vede Dumnezeu: „Prin El deci să-I aducem neîncetat jertfă de laudă lui Dumnezeu, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui” (versetul 15). Aici este vorba de închinare. Preoția sfântă de care vorbește Petru (1 Petru 2.5) este exercitată, iar Dumnezeu Își primește primul partea. Să ne amintim ce le-a spus El preoților în vechime: „Să luați seama să-Mi aduceți la timpul hotărât darul Meu, pâinea Mea, pentru jertfele Mele prin foc, de mireasmă plăcută Mie” (Numeri 28.2). Nu vom ști niciodată ce înseamnă cu adevărat închinarea, până nu suntem – duh, suflet și trup – afară din tabără.

W T P Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?
Matei 16.26

Logica unui negru

Pe vremea când în America de Nord mai domnea sclavia, un fermier și-a cumpărat un nou sclav. Fermierul nu era creștin, dar sclavul Îl cunoștea pe Hristos ca pe Mântuitorul său personal. Într-o zi, fermierul zise:

— Am auzit că tu te rogi și vorbești cu alții despre Dumnezeu și despre sufletul lor. Fii bucuros că o duci bine. De ce trebuie să te îngrijești de sufletul tău?

— Stăpâne, zise negrul, nu trebuie oare să mă îngrijesc de partea mea cea mai bună, de comoara mea cea mai mare?

— Ei, îl întrerupse stăpânul, sufletul tău nu este o comoară așa de mare nici pentru tine, nici pentru mine, nici pentru oricare altul din lume.

— Adevărat, zise negrul, dar sufletul meu are o mare valoare pentru Mântuitorul. Eu am două mâini – dacă o mână este tăiată, o am pe cealaltă. Am doi ochi – dacă unul îl pierd, pot vedea cu celălalt. Dar, stăpâne, eu am numai un suflet. Dacă-l pierd, atunci totul este pierdut. Atunci nu mai am nimic. De aceea trebuie să îngrijesc de sufletul meu.

Iată cât de prețioasă este pentru fiecare om, siguranța că sufletul său este salvat pentru veșnicie! Să ne însușim și noi logica negrului cu privire la sufletul nostru!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ SPORESTI EFICIENTA PASTORULUI TĂU (3)

„Prezbiterii… să fie învredniciţi de îndoită cinste.” (1 Timotei 5:17)

     Când vine vorba de pastorul tău:

1) Trebuie să te rogi pentru el. Nimic nu dă mai multă putere lucrării pastorului decât rugăciunea celor din adunarea lui. Pavel a recunoscut că eficiența lucrării sale a depins de rugăciunile oamenilor: „Faceţi… prin Duhul tot felul de rugăciuni şi cereri… şi pentru mine… ca să fac cunoscută cu îndrăzneală taina Evangheliei.” (Efeseni 6:18-19) Satan îi țintește pe pastorii care predică adevărul. Lucrul care îl înspăimântă cel mai tare pe diavol este Cuvântul lui Dumnezeu: „Noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti” (Efeseni 6:12). Deseori, când pastorii predică, lupta spirituală este atât de intensă încât, la sfârșit, ei sunt epuizați. Când te rogi „în duhul” pentru pastorul tău, el primește putere, iar eficiența lui în evanghelizarea celor pierduți și ajutarea celor mântuiți să ajungă la maturitate spirituală – crește (vezi 1 Corinteni 1:21).

2) Trebuie să-l respecți. Într-o vreme în care biserica a devenit ceva „obișnuit”, e ușor să-ți pierzi respectul pentru liderii lui Dumnezeu. Evreii au făcut acest lucru… și nu uita ce-au pățit: „În mânia Lui Domnul i-a împrăştiat şi nu-Şi mai îndreaptă privirile spre ei! Vrăjmaşul n-a căutat la faţa preoţilor, nici n-a avut milă de cei bătrâni.” (Plângerile lui Ieremia 4:16) Standardele lui Dumnezeu nu s-au schimbat: „Prezbiterii să fie învredniciţi de îndoită cinste”. Când respecți pastorul și prezbiterii bisericii, ești un model de sfințenie în lucrarea lui Dumnezeu pentru generația prezentă și pentru cea viitoare.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

2 Corinteni 4:16-18; 5:1-10

Cu câtă grijă ne ocupăm pentru a întreţine şi a face să prospere omul nostru cel din afară (v. 16)! De-ar fi la fel de bine îngrijit şi omul nostru dinăuntru! Ceea ce înnoia inima apostolului era acea greutate eternă de glorie (v. 17) care nu se putea compara cu încercările prin care trecea. Umblând prin credinţă, nu prin vedere (v. 7), privirile sufletului său erau aţintite asupra lucrurilor care nu se văd, dar care sunt veşnice, din care gustase deja, prin arvuna Duhului (v. 5). De aceea el nu se lăsa (cap. 4:1-16).

Ce teamă, ce înflăcărare ar trebui să stârnească neîncetat în noi gândul cu privire la scaunul de judecată al lui Hristos! Noi nu ne vom înfăţişa acolo ca acuzaţi, mântuirea noastră fiind sigură. Ca într-un film însă, viaţa noastră întreagă se va derula acolo, dezvăluind tot ce noi vom fi făcut, fie bine, fie rău, şi acestea ne vor aduce fie câştig, fie pierdere. În acelaşi timp, Domnul va arăta acolo cum harul Său a ştiut să scoată strălucire chiar şi din păcatele noastre. Un artist care a terminat restaurarea unui portret deteriorat îşi scoate în evidenţă munca punând alături fotografia tabloului iniţial. Fiind adesea puţin sensibili faţă de păcat, apreciem de asemenea prea puţin harul care ne iartă şi care ne suportă. Scaunul de judecată al lui Hristos însă ne va face în final să realizăm toată imensitatea harului.


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: