17 Septembrie 2021
Și Domnul a spus: „Simone, Simone, iată, Satan v-a cerut ca să vă cearnă ca pe grâu. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu slăbească credința ta; și tu, când te vei întoarce, să-i întărești pe frații tăi”.
Luca 22.31,32
Chemările duble din Scriptură (7) – Simon Petru
Când Domnul Isus vorbise despre suferințele și despre moartea Sa, Petru îi spusese: „Dumnezeu să Se îndure de Tine, Doamne! Nicidecum să nu Ți se întâmple așa ceva!”. Domnul însă l-a mustrat: „Înapoia Mea, Satan!” (Matei 16.21-23). Sentimentele lui Petru erau cu totul greșite, fiindcă Domnul Isus trebuia să facă voia Tatălui Său și să împlinească lucrarea Lui (Ioan 4.34).
Când timpul crucii a sosit, Domnul l-a avertizat pe Petru cu privire la pericol, rostindu-i de două ori numele și arătând că Satan ceruse ca toți ucenicii să fie cernuți ca grâul. Bobul de grâu, așa cum știm, este o imagine în primul rând a Domnului Isus (Ioan 12.24), însă El o folosește și cu privire la ucenici, fiindcă moartea Sa avea să-i facă „una” cu Sine (Evrei 2.11). Ei erau ai Lui, iar aceasta era ceea ce îi punea la adăpost de vrăjmaș, nu puterea lor naturală.
Apoi însă Domnul face referire doar la Petru: „Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu slăbească credința ta„. Din cele șapte cazuri din Scriptură în care Dumnezeu rostește de două ori un nume, acesta pare să fie singurul în care cel apelat nu ia seama la ce i se spune. În consecință, Petru ajunge să se lepede de Domnul său și să sufere o cădere mai mare decât a celorlalți ucenici. Nu s-a mai bucurat de comuniunea cu Domnul până când nu a fost restabilit, în mod personal, în ziua când Domnul a înviat dintre cei morți (Luca 24.34).
Mijlocirea puternică a Domnului l-a păzit pe Petru să nu cadă în disperare, iar privirea Sa către el i-a atins conștiința (Luca 22.61). Să învățăm din experiența lui ca întotdeauna să-L ascultăm pe Domnul, care are întotdeauna dreptate, și să nu ne încredem niciodată în carne.
S. Attwood
Mulțumind totdeauna Celui care este Dumnezeu și Tatăl, pentru toate, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.
Efeseni 5.20
Poți mulțumi și pentru păduchi?
În timpul ocupației germane în Olanda, Corrie ten Boom a ascuns mai multe familii de iudei în casa ei. Ca urmare, ea și sora ei Betsie au fost duse în lagărul de concentrare pentru femei din Ravensbrück. Până în anul 1945, acolo au fost aduse circa 132.000 de femei și de copii. Corrie a supraviețuit într-un mod miraculos, în timp ce sora ei a murit, ca majoritatea, în lagăr.
În ciuda atrocităților la care au fost supuse în lagărul de concentrare, cele două surori au ținut tare la credința lor în Domnul Isus Hristos și nu s-au îndoit de bunătatea lui Dumnezeu. A fost o mare provocare să fie mulțumitoare în acea captivitate inumană, mai ales pentru Corrie, dar sora ei îi amintea mereu motive pentru care Îi putea mulțumi Domnului în acel loc chinuitor: că erau împreună, că au putut strecura Biblia în lagărul de concentrare, că multe femei participau la orele lor biblice secrete… Când Betsie a mulțumit și pentru păduchii din baracă, Corrie s-a gândit că merge prea departe. La scurt timp însă a înțeles că într-adevăr puteau fi mulțumitoare pentru păduchi, deoarece, din pricina acestora, paznicele ocoleau baraca lor și astfel ele puteau să vorbească netulburate cu femeile, explicându-le textele din Biblie și încurajându-se prin Cuvântul lui Dumnezeu.
Deși credința noastră este adesea oscilantă, iar mulțumirea noastră foarte slabă, totuși avem și astăzi parte de experiențe minunate, când vedem cum Tatăl nostru ceresc Se îngrijește de noi și ne binecuvântează în situațiile cele mai dificile. Mulțumirea este o atitudine de viață. Ea nu depinde de împrejurările exterioare, ci de starea inimii noastre.
Citirea Bibliei: 1 Împărați 21.16-29 · Ioan 14.12-21
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ÎNCETINEȘTE RITMUL! (1) – Fundația S.E.E.R. România
„Fac un singur lucru…” (Filipeni 3:13).
Trăim în epoca sarcinilor multiple (sau, cu un termen încetățenit, a multitasking-ului). Vorbim la telefon în timp ce luăm prânzul, citim mesaje pe telefon în timp ce le dăm de mâncare copiilor, ne bem cafeaua în timp ce conducem… Dr. Richard Swenson spune: „În anumite împrejurări suntem mai productivi… unii croșetează în timp ce urmăresc știrile la televizor. Și în unele meserii, chiar este obligatoriu; funcționarii de la Bursa de valori trebuie să alerge de colo-colo făcând cinci lucruri simultan. Dar nu vi se pare anormal că atunci când un agent de bursă cade, sfârșit, colegii săi își continuă munca, în timp ce trupul respectiv este resuscitat? Dezvoltarea dramatică a domeniului afacerilor ne-a dat prea multe de făcut într-un timp prea scurt.
Standardul în materie este să-ți iei două, trei sau patru sarcini sau joburi odată, nu să refuzi să accepți mai mult. Este o extindere a filozofiei conform căreia trebuie să faci tot mai mult cu cât mai puțini oameni. Însă cineva a uitat să facă calculele! Când faci două lucruri odată, distragi 30% din atenția pe care trebuie s-o dai primei sarcini; sacrifici calitatea pentru cantitate, fapt care duce la și mai multe erori.”? Poți ajunge să îndeplinești mai multe sarcini, dar cu produse mai slabe și cu nervii la pământ.
Dezavantajele multitasking-ului nu prea sunt mediatizate, deci continuăm să experimentăm ca să vedem cât de mult putem întinde coarda. Cu toate acestea, când vorbim despre relații, multitasking-ul poate fi dezastruos. Nu mai ascultăm, pentru că ne ia prea mult timp. Familiile necesită atenție, bebelușii au nevoie de ceea ce au nevoie atunci când au nevoie. Mai ești părinte, sau nu?! Apostolul Pavel nu a trăit în felul acesta. El „a alergat spre țintă”… adică spre persoana care era înaintea lui. Câinele are patru picioare, dar nu încearcă să meargă pe patru drumuri! Așa că, noi te sfătuim să încetinești ritmul și să stabilești unul care este sănătos și sustenabil!
de Jean Koechlin
Ieremia 15:1-21
Încă o dată Domnul îl previne pe Ieremia că nu poate accepta mijlocirea sa. Nici chiar Moise şi Samuel, a căror viaţă de rugăciune şi de iubire pentru Israel ne este cunoscută, nu ar fi putut face nimic în starea actuală a sărmanului popor (vezi Psalmul 99.6). Ieremia este în pragul disperării (v. 10). El Îl ia pe Dumnezeu ca martor al credincioşiei lui: „Cuvintele Tale au fost găsite şi eu le-am mâncat„ (v. 16; comp. cu Psalmul 119.103). Cartea legii fusese, în adevăr, găsită în templu şi tânărul preot se delectase cu ea. Copii ai lui Dumnezeu, ce bine ar fi să putem găsi şi noi, asemeni lui Ieremia, în fiecare zi, în Biblie, hrana sufletelor noastre şi în acelaşi timp bucuria inimilor! Pavel îi amintea lui Timotei că „un bun slujitor al lui Hristos Isus” trebuie să fie „hrănit cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături” (1 Timotei 4.6).
Domnul îl încurajează pe martorul Său credincios, dar temător, care acum „suferea dispreţ” pentru El (v. 15; Psalmul 69.7) şi îi promite eliberarea. Îl îndeamnă să separe ce este de preţ de ce este fără preţ. Un ucenic al Domnului Isus trebuie să aibă o conştiinţă sensibilă pentru a discerne binele şi a-l practica, pentru a judeca răul şi a se despărţi de el (comp. şi cu 1 Petru 3.10-12). Numai într-o astfel de condiţie va putea vorbi cum vorbeşte gura sau profeţia lui Dumnezeu (v. 19).
Mana Zilnica 