2 Septembrie 2021
DOMNUL ESTE APROAPE
Și Isus, stând jos în fața vistieriei, privea cum mulțimea arunca bani în vistierie; și mulți bogați aruncau mult. Și o văduvă săracă a venit și a aruncat doi bănuți, care fac un ban. Și, chemând la Sine pe ucenicii Săi, le-a zis: „Adevărat vă spun, această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toți cei care au aruncat în vistierie. Pentru că toți au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i rămăsese ca să trăiască”.
Marcu 12.41-44
Trăim într-o perioadă în care mulți caută lucrurile mari. Vedem aceasta în casele pe care le avem, în mașinile pe care le conducem și în mesele pe care le întindem. Toate lucrurile sunt mari, de natură să izbească privirea. Din nefericire, această tendință are influență și în sfera religioasă și spirituală. Se doresc adunări mari, clădiri impresionante și programe minunate și atractive. Suntem cu siguranță recunoscători că Domnul poate folosi toate lucrurile spre împlinirea scopurilor Sale.
Poate că adunarea în care mergem nu arată ca ceea ce am descris mai sus și suntem descurajați privind la lipsa de strălucire care caracterizează felul nostru de închinare. Versetele citate mai sus sunt de natură să ne încurajeze. Înțelegem din cuvintele Domnului cu privire la darul văduvei sărace că El nu privește la ceea ce izbește ochiul, ci la inimă, iar felul cum El evaluează lucrurile este foarte diferit de cel al omului. Din alt pasaj înțelegem că El dorește ascultare mai mult decât jertfă.
Fără să punem preț pe ceea ce se vede în exterior, putem, lipsiți de mândrie și de aroganță, însă caracterizați de sfințenie și de credincioșie față de Domnul, să ne adunăm laolaltă cu cei care doresc să facă voia Lui, cu inimi curate și în separare de ceea ce-L dezonorează. Să nu privim la alții, nici să nu fim distrași de măreția omenească, ci să ne ținem privirea ațintită asupra Domnului și asupra gloriei Sale!
A. Blok
Acum, fiu al omului, te-am pus santinelă peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculți cuvântul care iese din gura Mea și să-i înștiințezi din partea Mea. Când zic celui rău: Răule, vei muri negreșit! … răul acela va muri, … dar sângele lui îl voi cere din mâna ta.
Ezechiel 33.7,8
Buchetul de mătrăgune
În timpul unei plimbări prin pădure, un creștin a găsit la marginea potecii mătrăgune. În mijlocul frunzelor mari și verzi, boabele negre sclipeau în soare. „Aceste plante sunt într-adevăr otrăvitoare, dar, într-o vază de flori, ar arăta foarte bine”, și-a zis el în timp ce culegea câteva ramuri.
Pe drumul spre casă s-a întâlnit cu băiatul unui țăran din apropiere. Când acesta a văzut buchetul în mâna bărbatului, a strigat alarmat: „Aceste fructe sunt foarte, foarte otrăvitoare. Dacă le mâncați, veți muri”. — „Nu le mănânc, vreau doar să le pun într-o vază”, a încercat bărbatul să-l liniștească pe băiat. „Atunci trebuie să ascundeți bine buchetul, ca nimeni să nu-l găsească și să nu mănânce cumva din fructele acestea nespus de otrăvitoare”, a insistat băiatul.
Acasă, creștinul a pus buchetul într-o vază. Atenționarea insistentă a băiatului era însă prea marcantă. I-a adus totodată aminte și de cuvântul profetic de astăzi (Ezechiel 33.7,8). Și atunci s-a gândit: „Câți oameni mănâncă din roadele păcătoase ale acestei lumi! Ele par atractive, dar otrava lor aduce moartea oricui mănâncă din ele. – Și eu ar trebui să-i atenționez pe oameni și să-i îndrum spre Domnul Isus, Cel care a spus: «Eu sunt Pâinea vieții. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cine crede în Mine nu va înseta niciodată» (Ioan 6.35). Numai El poate să dea viață nouă, adevărată”.
Apoi creștinul a luat buchetul de mătrăgune și l-a îndepărtat din casă.
Citirea Bibliei: 1 Împărați 14.21-15.8 · Ioan 10.22-30
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ ÎNVINGI DESCURAJAREA (2) – Fundația S.E.E.R. România
„M-am uitat, şi sculându-mă, am zis mai marilor, dregătorilor şi celuilalt popor: „Nu vă temeţi de ei! Aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare şi înfricoşat…” (Neemia 4:14)
Pe lângă a dedica tot mai mult din timpul și energia ta făcând lucrurile pe care le crezi eficiente, o altă modalitate de a învinge descurajarea este să te focalizezi pe Domnul, și nu pe problemă. Neemia a spus: „M-am uitat, şi sculându-mă, am zis mai marilor, dregătorilor şi celuilalt popor: „Nu vă temeţi de ei! Aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare şi înfricoşat…”
Ce ar trebui să-ți amintești, mai precis? Trei lucruri:
1) Adu-ți aminte de bunătatea lui Dumnezeu pe care ți-a arătat-o în trecut. Când te gândești la lucrurile bune pe care le-a făcut deja în viața ta, te simți înflăcărat în duhul tău și povara îți este ușurată.
2) Adu-ți aminte de prezența lui Dumnezeu în momentul de față. Ce îngăduie Dumnezeu în viața ta chiar acum, de simți că El este absent? De fapt, El e mereu cu tine, fie că-i simți prezența, fie că nu. El a spus: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5).
3) Adu-ți aminte de atotputernicia lui Dumnezeu pentru viitor. El îți va da putere pentru împlinirea nevoilor tale. Când te simți descurajat, ia-ți gândul de la împrejurările în care te găsești și concentrează-te asupra Domnului, pentru că împrejurările te pot deprima și te pot descuraja. Probabil că motivul pentru care te simți abătut este că hrănești gânduri sumbre. Dacă vrei să experimentezi înălțarea sufletească, dă-ți toate silințele să ai doar gânduri înălțătoare. Alege câteva versete biblice încurajatoare pe care să le memorezi și să le rostești atunci când ești descurajat: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte” (Filipeni 4:13). „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Romani 8:31). „Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” (Marcu 9:23) etc.
Să nu uiți: gândurile tale îți determină sentimentele, iar când îți umpli mintea cu promisiuni din Cuvântul lui Dumnezeu, tu poți învinge sentimentul descurajării!
de Jean Koechlin
Matei 28:1-20
Este dimineaţa triumfătoare a învierii. Prin înviere, Dumnezeu dă o mărturie răsunătoare cu privire la perfecţiunea Victimei şi la satisfacţia deplină pe care El o găseşte în lucrarea împlinită. Cei puşi să păzească mormântul, departe de a fi capabili să opună rezistenţă acestui eveniment extraordinar, devin martorii lui involuntari … şi înspăimântaţi (Psalmul 48.5).
Preoţii însă, împietriţi în întregime, vor cumpăra conştiinţa acestor oameni, aşa cum înainte o cumpăraseră pe cea a lui Iuda.
Femeile primesc la mormânt mesajul îngerului. Cu inimile pline deopotrivă de teamă şi de bucurie, ele se grăbesc să meargă să transmită vestea. Atunci ele Îl întâlnesc chiar pe Domnul.
Isus Se arată apoi celor unsprezece ucenici ai Săi în Galileea, la locul pe care El li l-a stabilit. În v. 19 şi 20, El le dă „foaia de parcurs” (ordinul de drum), o misiune cu atât mai importantă, cu cât este cea din urmă dorinţă a Celui care le-o încredinţează. Toată autoritatea Sa imperială, pe care oamenii I-au refuzat-o, dar pe care Dumnezeu I-a dat-o şi în cer şi pe pământ, le revine acum ca sarcină ucenicilor, pentru a o face cunoscut. Isus însă le dă şi o promisiune alor Săi. Aceasta nu a lipsit şi nu va lipsi nicicând niciunui răscumpărat: „Eu sunt cu voi în toate zilele” (v. 20). Şi astfel, Evanghelia lui Emanuel se încheie în acelaşi fel cum şi începuse: Dumnezeu cu noi (1.23).
Mana Zilnica 