Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “septembrie 22, 2021”

22 Septembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Aducându-mi aminte de credința sinceră care este în tine, care a locuit întâi în bunica ta Lois și în mama ta Eunice și sunt convins că și în tine.

2 Timotei 1.5


Pavel și Timotei (2) – Aducerea-aminte de credința lui neprefăcută

Lacrimile lui Timotei l-au făcut pe Pavel să-și aducă aminte de asemenea de credința neprefăcută a acestuia. Această credință avea, ca să zicem așa, o istorie în familia lui. Pavel recunoscuse această credință în mama lui Timotei și în bunica lui. Bineînțeles, credința nu este un lucru pe care să-l lăsăm moștenire copiilor noștri. Orice generație trebuie să-L cunoască pe Domnul în mod individual și să ducă o viață de credință practică, sinceră și personală. Însă dacă cei mici pot vedea în părinții și în bunicii lor o astfel de credință autentică și o încredere reală în Dumnezeu, acest lucru îi poate conduce la Domnul. Credința trăită care produce credință reală în generația tânără este semn prețios al harului lui Dumnezeu.

Ce minunat este ca fiii și fiicele noastre să spună: «Credința pe care am văzut-o în părinții mei este ceva ce doresc să am și eu»! Pavel își amintea deopotrivă de lacrimile lui Timotei și de credința lui neprefăcută. O constituție firavă și o credință neprefăcută nu se exclud una pe cealaltă. De fapt, tocmai această credință și încredere în Domnul ne ajută în slăbiciunile și în necazurile noastre. Prin urmare, Pavel i-a putut spune lui Timotei: „Pentru acest motiv îți amintesc să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele. Pentru că Dumnezeu nu ne-a dat un duh de timiditate, ci de putere și de dragoste și de chibzuință” (versetele 6 și 7).

Situația lui Timotei poate că ne este foarte familiară. Poate că trecem și noi prin situații triste și simțim o lipsă de energie. Aceste două amintiri ale lui Pavel, lacrimile și credința neprefăcută, ne pot încuraja și pe noi. Vom trece în viață prin situații triste și dureroase, însă încrederea sinceră în Dumnezeul și Tatăl nostru este o temelie sigură, care poate oferi tărie vieții noastre și constanță lucrării noastre.

M. Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

Spune lucrurile acestea, sfătuiește și mustră cu toată autoritatea …

Tit 2.15


Îndemnuri

• Nu tăcea când trebuie să vorbești și nu vorbi când trebuie să taci.

• Nu te deda la risipă, dacă nu vrei să ajungi pe calea săracilor.

• Nu spune puțin în vorbe multe, ci mult în vorbe puține.

• Fii răbdător cu greșelile altora; și ei trebuie să aibă răbdare cu greșelile tale.

• Nu insista în legătură cu drepturile tale. Lucrează, fii răbdător, păstrează-ți calmul și vei fi răsplătit.

• Gândește-te înainte de a face o promisiune și nu te răzgândi după aceea. Ține-te de cuvânt, oricât te-ar costa.

• Socotește bogăția ca ultimul dintre bunuri, căci ea este cea mai nesigură din tot ceea ce avem.

• Nu te amesteca în cearta altora, căci din aceasta nu iese nimic bun.

• Ai grijă la cuvinte, poți să-ți faci singur rău!

• Dacă vrei ca visurile tale să se realizeze, nu trebuie să dormi.

• Nu ai primit ceea ce ți-ai dorit? Mulțumește-I Domnului că nu primești ceea ce meriți…

• Învață din greșelile altora, nu poți trăi destul pentru a le face pe toate.

• Pășește prin credință!

Citirea Bibliei: 2 Împărați 1.11-18 · Ioan 16.1-11

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PREGĂTEȘTE OAMENI ÎN STARE SĂ ÎNVEȚE (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Ce-ai auzit de la mine… încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii” (2 Timotei 2:2).


Majoritatea slujitorilor și liderilor din biserici recunosc faptul că oamenii sunt cea mai importantă resursă pe care o au la dispoziție. Și atunci se pune întrebarea: de ce nu alocăm mai mult timp pregătirii de noi lideri? Un pastor afirma că, nefăcând lucrul acesta, „limităm creșterea și eficiența bisericilor noastre, pe termen lung. Apostolul Pavel reprezintă modelul de urmat pentru acest adevăr, deoarece el a schimbat cursul istoriei. El a format lideri noi în jurul său și i-a învățat să facă și ei la fel. El i-a spus lui Timotei, discipolul său: „ce-ai auzit de la mine… încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.” Aceasta este esența formării de lideri.” Când îți pui timp deoparte ca să formezi lideri, și ai o atitudine plină de dragoste, ei învață să transmită același nivel de dragoste celor pe care îi conduc. Există principii dovedite care se aplică liderilor din orice organizație, iar biserica nu face excepție.

De exemplu, Jon Gordon scria: „Ca serviciul de relații cu clienții să meargă bine, trebuie să te focalizezi în primul rând pe angajați și apoi pe clienți.

De prea multe ori, bisericile și organizațiile își concentrează întreaga energie pe clienți, ignorând persoanele care slujesc. Lucrul acesta poate funcționa pe termen scurt, însă în cele din urmă, angajații vor fi obosiți, epuizați, vor avea o atitudine negativistă și plină de resentimente. Organizațiile care prestează cele mai bune servicii au o regulă interioară clară: angajații sunt prețuiți, ascultați și îngrijiți. La rândul lor, acești angajați își prețuiesc clienții, au grijă de ei și îi slujesc. Dacă ești un model de slujire, oamenii pe care îi conduci vor transmite modelul mai departe. Dacă dorești ca echipa ta să slujească, slujește-i. Dacă vrei ca oamenii tăi să iubească, iubește-i. Dacă vrei să-și îndrăgească munca, muncește. Dacă vrei ca angajații tăi să dea ce au mai bun, oferă-le ce ai tu mai bun!”

Așadar, gândește-te: înveți tu oameni care să poată fi în stare să învețe pe alții?


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 19:1-15

Domnul l-a invitat pe Ieremia să se ducă din nou în casa olarului, dar de data aceasta nu pentru a-l privi cum lucrează, ci pentru a cumpăra un vas. Apoi, luând cu el pe câţiva bătrâni din Israel, trebuia să ducă acest vas în valea fiilor lui Hinom.

Era un loc sinistru această râpă a Hinomului (fr. <gué>, de unde şi numele de <gheenă>), numită
şi Tofet (v. 6): acolo fuseseră aduse jertfe omeneşti lui Baal în timpul împăratului Manase (2 Cronici 33.6; Ieremia 7.31). Din acest motiv, regele Iosia (fiul fiului lui Manase) hotărâse să pângărească acel loc (2 Împăraţi 23.10); iar acum, exact în acel loc al păcatelor lor îngrozitoare, poporul trebuia să audă cuvinte înfricoşătoare şi totodată să vadă cum vasul care îi reprezenta pe ei este făcut ţăndări. Ieremia se întoarce apoi în templu şi întăreşte Cuvântul Domnului în urechile întregului Ierusalim.

Să ne gândim ce curaj trebuie să fi avut profetul pentru a condamna în mod public comportamentul poporului şi pentru a-l anunţa decizia divină de neschimbat cu privire la ei! Se poate ca şi noi să ne găsim izolaţi într-un mediu ostil şi să trebuiască să dăm mărturie prin faptele şi prin cuvintele noastre: să-I cerem Domnului să ne dea pentru aceasta aceeaşi îndrăzneală.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: