Mana Zilnica

10 Septembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor evanghelia; M-a trimis să vestesc captivilor eliberare și orbilor vedere, să pun pe cei zdrobiți în libertate.

Luca 4.18

În Evanghelia după Luca găsim relatarea prețioasă cu privire la intrarea Domnului în lucrarea Sa publică, în această lume de păcat și de suferință; și învățăm din cuvintele de mai sus, venite de pe buzele Lui, care a fost caracterul slujirii Sale. Lumea este plină de inimi zdrobite. Ea încearcă să-și mascheze durerea cu miresme și cu râsete, însă, așa cum Solomon spune: „Chiar când râde, inima este plină de durere” (Proverbe 14.13). Sub poleiala veseliei acestei lumi sunt multe dureri tainice și inimi zdrobite.

Psalmistul ne spune că Dumnezeu „vindecă pe cei cu inima zdrobită și le leagă rănile. El socotește numărul stelelor: le dă nume tuturor. Mare este Domnul nostru, și mare în putere; înțelepciunea Lui este nemărginită” (Psalmul 147.3-5). Nimeni nu știe numărul stelelor și, tot așa, nimeni nu poate pătrunde durerea unei inimi zdrobite. Dumnezeu însă poate număra stelele din cer și poate vindeca inimile zdrobite de pe pământ. În măreția dragostei Sale, El L-a dat pe singurul Său Fiu, care a venit în lume pentru a-i vindeca pe cei cu inima zdrobită.

Privind la Isus, Îl vedem pe Omul perfect, care a venit în această lume pentru a-i căuta pe cei cu inima zdrobită. A refuzat lumea, onorurile și bogățiile ei și a ales să devină un Om sărac, care i-a căutat pe cei zdrobiți pentru a le șterge lacrimile și pentru a le vindeca rănile.

Pe măsură ce contemplăm drumul Său prin această vale a lacrimilor, în căutarea inimilor zdrobite, Îl vedem vindecând inima frântă a unei femei păcătoase, legând rănile sufletești ale unui credincios și ștergând lacrimile unei văduve copleșite de durere. Mai mult, învățăm că ticăloșia și împietrirea inimii omului au fost de așa fel, încât, în cele din urmă, inima Lui a fost zdrobită. Noi am zdrobit inima Aceluia care venise să vindece inimile noastre zdrobite.

H. Smith

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți.

Fapte 4.12

Nume de marcă

Dacă ne gândim la pizza congelată, la rețete de prăjituri și la praful de copt, ne vine în minte un nume: August Oetker. El a murit în urmă cu 103 ani în Bielefeld. Acest domn Oetker a întemeiat o marcă ce s-a impus. Cei care au copt o prăjitură cu praf de copt de la Dr. Oetker cunosc utilitatea produsului. Această idee genială, dar simplă, de a vinde în porții mici praful de copt, a stat la baza acestui concern mondial. Desigur, s-a făcut și reclamă, ca fiind un mijloc indispensabil pentru prăjituri. Până atunci, praful de copt fusese folosit doar de brutari la coacerea pâinii. Rețeta prafului de copt Dr. Oetker a rămas neschimbată până astăzi.

Este însă un nume care întrece orice nume. Acesta este numele Isus Hristos. Isus nu a lăsat nimic în scris și nu există nicio poză cu El. Isus nu a compus nicio cântare, nu a întemeiat nicio familie și nu a condus niciun concern. Dar viața, vorbirea, moartea și învierea Sa au fost unice și rămân de neuitat. Apostolii Săi au scris multe despre El, iar noi putem să citim relatările lor în Biblie. Dar nu este suficient să știm că Isus este un Om important; această cunoștință nu ne ajută să mergem în cer, ci fiecare trebuie să creadă în Domnul Isus și să se încreadă în El, Calea spre cer. Domnul Isus i-a explicat lui Nicodim: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă cineva nu este născut din apă și din Duh, nu poate să intre în împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3.5). Deci Isus Hristos este singura Cale spre Dumnezeu.

Să citim încă o dată versetul de astăzi și vom ști cine a influențat cel mai mult istoria lumii!

Citirea Bibliei: 1 Împărați 18.30-46 · Ioan 12.20-26

coordonatori Bob & Debby Gass

SPUNE CE ȚI-A FĂCUT DOMNUL! – Fundația S.E.E.R. România

„Du-te acasă la ai tăi, şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul…” (Marcu 5:19)

Ai fost vreodată într-un loc atât de minunat încât ți-ai dorit să nu mai pleci niciodată? Cu siguranță așa s-a simțit și bărbatul din capitolul 5 din Evanghelia lui Marcu, după ce Domnul Isus l-a scăpat din robia duhurilor necurate. El a dorit să meargă cu Isus, să Îi asculte învățăturile, să fie martorul minunilor Sale și să se bucure de tovărășia Sa. Însă Domnul Isus i-a spus să meargă acasă și să le spună celor din familia sa ce a făcut Domnul pentru el. Dumnezeu nu dorește să trăiești izolat, departe de restul lumii! Singura modalitate de a păstra ceea ce ai este să dăruiești mai departe!

După ce ai trăit o experiență spirituală pe vârful muntelui, trebuie să împarți ce ai trăit cu cei aflați în vale. Omul din povestirea de astăzi petrecuse destui ani prin cimitire, își făcea singur tăieturi pe corp și bolborosea lucruri neînțelese. Acum mulțimea îl vedea „şezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat, şi în toate minţile” (Luca 8:35). La fel se întâmplă lucrurile și-n viața spirituală. Mai întâi, Domnul Isus te îmbracă, apoi te cheamă. Când vii la el, ești gol spiritual, așa că El te înveșmântează în neprihănirea Sa. Apostolul Pavel spune: „dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5:17). „După cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos” (vezi 1 Corinteni 15:22).

Compozitorul de imnuri Edwin Mote a scris: „Iar când Isus va judeca/ Și celor morți „Sus” va striga/ Neprihănirea Lui va fi/ Chiar haina-n care voi luci!” Așadar, nu uita niciodată că după ce te-a eliberat Hristos și ești „îmbrăcat și în toate mințile”, tu ai primit de la Dumnezeu mandatul de a merge și de a le spune oamenilor ce ți-a făcut ție Domnul!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 8:1-22

Capitolul 5.3 ne-a arătat că Israel nu simţise câtuşi de puţin loviturile cu care Domnul fusese nevoit să-l lovească. Aici îi vedem pe cei responsabili legând ei înşişi „cu uşurătate„ rănile (v. 11) şi pretinzând pacea pe care Dumnezeul lor nu le-o „putea” da (6.14). Cu toate acestea, „balsamul din Galaad„ (harul) se afla la dispoziţia lor, la fel şi Medicul credincios, Cel care ştia cum să-l aplice (v. 22; comp. cu Matei 9.12). Este în aceasta o lecţie pentru cel credincios, anume că Dumnezeu disciplinează. Dacă acceptăm din mâna Domnului încercările care ne sunt necesare, de asemenea să-L lăsăm pe El Însuşi să vindece rănile pe care le-a permis (Iov 5.18). Să nu încercăm să le vindecăm superficial, prin propriile noastre resurse.

În v. 12, profetul adaugă: „Nicidecum nu s-au ruşinat„: este caracteristica unei conştiinţe împietrite (Ţefania 3.5 sf.)!

Acest sărman popor era caracterizat printr-o indiferenţă totală faţă de răul pe care îl comisese.

Pentru că şi noi ne aflăm tot într-o vreme când „secerişul a trecut” şi „vara s-a sfârşit‘, la acest început de septembrie, subliniem într-un mod cu totul deosebit v. 20. Există o vreme potrivită pentru a fi mântuiţi şi aceasta este: astăzi! În curând, Domnul va strânge spicele coapte, la marele Său seceriş al sufletelor. Atunci vara se va fi sfârşit. Ce trezire grozavă pentru aceia care vor fi nevoiţi să spună: „Noi nu suntem salvaţi„!