16 Septembrie 2021
Și Iosua și Bani … și leviții explicau poporului legea; și poporul stătea la locul său. Și citeau lămurit din cartea legii lui Dumnezeu și îi dădeau înțelesul și explicau cele citite. … Și leviții au liniștit tot poporul, zicând: „Tăceți! pentru că ziua aceasta este sfântă; nu vă întristați!”. … Și, a doua zi, capii părintești ai întregului popor, preoții și leviții s-au adunat la cărturarul Ezra, ca să primească înțelepciune cu privire la cuvintele legii. Și au găsit scris în legea pe care o poruncise Domnul prin Moise că fiii lui Israel trebuie să locuiască în corturi la sărbătoarea lunii a șaptea.
Neemia 8.7-14
Leviții (27) – Învățătură și îndemnare
Zidul care proteja Ierusalimul de vrăjmașii din jur fusese ridicat în cincizeci și două de zile – un triumf al harului lui Dumnezeu și al trudei poporului condus de Neemia. Acum poporul aștepta cu nerăbdare să audă ceea ce Dumnezeu dorea să le spună din Cuvântul Său.
Ezra, preot și cărturar, a adus cartea legii și, după ce s-a rugat, a început să citească din ea. Timp de șase ore, poporul a ascultat cu atenție și cu reverență. Treisprezece oameni numiți pe nume, împreună cu leviții, probabil împrăștiați prin mulțime, au ajutat poporul să înțeleagă cele citite. Legea fusese scrisă cu nouă sute de ani mai devreme, iar poporul vorbea acum limba aramaică, așa că explicațiile erau necesare. Și noi astăzi avem mult folos atunci când auzim Cuvântul lui Dumnezeu citit și explicat pe înțelesul nostru.
Când cei din popor au început să-și dea seama cât de mult falimentaseră în a păzi ceea ce Dumnezeu poruncise, au început să plângă. Neemia, Ezra și leviții au căutat să-i liniștească și i-au îndemnat să nu mai plângă, fiindcă era o zi de sărbătoare. Au fost îndemnați să mănânce și să bea și să trimită porții și celor care nu aveau nimic pregătit. Cât de bine este când și noi, atunci când ne bucurăm de toate, să nu-i uităm pe cei în nevoie!
A doua zi, leviții au venit la Ezra ca să capete învățătură din Cuvântul lui Dumnezeu. Este important ca cei care dau învățătură să nu înceteze să învețe ei înșiși și să se adape din bogățiile nepătrunse ale Cuvântului lui Dumnezeu. Apoi, practicând cu toții tot ceea ce am învățat, vom fi plini de bucurie.
E. P. Vedder, Jr.
Să nu obosim făcând binele, căci la timpul potrivit vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Așadar, cât avem ocazie, să facem bine la toți, dar mai ales celor din casa credinței.
Galateni 6.9,10
Să fim roditori
După ce ne-am predat inima Domnului Isus, în viața noastră lucrurile se desfășoară după dorințele Sale, nu după ale noastre. Atunci ne deprindem „să ne cheltuim în totul” pentru El și pentru slujba Sa (2 Corinteni 12.15).
Dacă activitățile pe care le facem corespund gândurilor lui Dumnezeu, ele nu ni se vor părea o povară. Făcând voia Sa, inima noastră va fi umplută de o mare bucurie. Atunci nu vom obosi în lucrul pentru El, ci vom fi întăriți și vom dori să-I slujim tot mai mult cu viața noastră.
La fel ca pomul roditor, vom face muguri, vom înflori și vom aduce roadă. Domnul va călăuzi pașii noștri și vom umbla mereu sub conducerea Sa. El ne va da harul să aducem roadă pentru El și spre bucuria Lui. Să folosim toată puterea noastră în slujba pentru Dumnezeu și să-L onorăm pe Dumnezeu în trupurile noastre printr-o viață sfântă!
Adesea ne mulțumim cu fructe necoapte, verzi. Acestea se vor ivi în viața noastră când vom face lucrări pentru Domnul care nu solicită prea multă osteneală. Roada coaptă, dimpotrivă, o găsim atunci când slujim Domnului cu toată dăruirea și când suntem gata să luăm asupra noastră anumite poveri. Dacă vrem să facem voia Domnului și Mântuitorului nostru, nu le vom simți ca pe o greutate.
„Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurările lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta este slujirea voastră înțeleaptă” (Romani 12.1).
Citirea Bibliei: 1 Împărați 21.1-15 · Ioan 14.1-11
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
EVITĂ EGOCENTRISMUL! (5) – Fundația S.E.E.R. România
„Oare acesta este postul plăcut Mie?…” (Isaia 58:5).
Dumnezeu nu ne cere să ne analizăm emoțiile, experiențele, faptele bune sau păcatele. Însă El ne cere să nu uităm că „Mielul lui Dumnezeu… ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29). Victoria asupra păcatului se produce atunci când ne uităm la Hristos – nu când ne străduim prin eforturi proprii! În Vechiul Testament, iudeii au ajuns într-un loc al disperării. Au postit, și-au „întristat” sufletele… și cu toate acestea, Dumnezeu nu le-a luat în seamă eforturile. Ei au căutat restaurare spirituală prin propriile lor metode, iar Dumnezeu a respins lucrul acesta, spunând: „Oare acesta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig, şi să se culce pe sac şi cenuşă? Acesta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului?” E clar că lui Dumnezeu nu-I place nefericirea care vine odată cu egocentrismul! El are o cale mai eficientă de a ne elibera. În loc să ne împovăreze cu remușcări, El a spus: „iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi, şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău” (Isaia 58:6-7).
Calea lui Dumnezeu elimină „paralizia autoanalizei”, și-ți poruncește: uită complet de tine însuți; nu mai rămâne blocat în imperfecțiunile tale; implică-te în viețile și nevoile altora. Planul Său prin care poți învinge firea pământească este să faci următoarele lucruri:
1) Să fii recunoscător pentru harul Său și să te consideri „neprihănit” prin Hristos.
2) Să te uiți țintă la Domnul Isus.
3) Să te ferești de egocentrism!
4) Să-L slujești pe Dumnezeu, slujindu-i pe alții. Când faci toate aceste lucruri (Isaia 58:10-11) „lumina ta va răsări peste întunecime… Domnul te va călăuzi… şi va da din nou putere mădularelor tale…”
de Jean Koechlin
Ieremia 14:1-22
Dumnezeu i-a vorbit lui Israel nu numai prin vocea lui Ieremia, ci şi trimiţându-i seceta şi foametea. Profetul mărturiseşte fărădelegile poporului său şi „în mod trist, el este singurul care o face” Îl imploră pe Domnul pentru popor. Din dragoste pentru acesta, nu putea să înceteze să se roage pentru el şi, pentru că nu avea niciun argument pe care să-l pună în valoare în favoarea poporului, atunci cere: „Lucrează pentru Numele Tău” (v. 7,20,21; Ezechiel 20.9; Daniel 9.19). Acesta este motivul cel mai înalt pentru a-I cere lui Dumnezeu să intervină. În vremea lui, Iosua s-a folosit de acelaşi argument: „Ce vei face pentru Numele Tău mare?„ (Iosua 7.9). Pentru noi, totul este îndurare. Ce motive am putea invoca pentru a cere să se pună în lucrare braţul lui Dumnezeu? Numai unul: Numele lui Isus! El Însuşi ne-a dezvăluit puterea Sa minunată (Ioan 15.16). Tatăl nu poate să nu răspundă rugăciunilor care Îi sunt adresate în acest Nume pe care El Îl preţuieşte. „Dacă ne mărturisim păcatele (lucru pe care poporul nu voia să-l facă), El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate„ (1 Ioan 1.9).
Versetele 13-19 ne vorbesc despre profeţi care liniştesc poporul prin minciuni: vor suferi, atât ei înşişi, cât şi cei care i-au ascultat, pedeapsa pe care au refuzat să o creadă (v. 15).
Mana Zilnica 