15 Septembrie 2021
Deschide-mi ochii, și voi vedea lucrurile minunate care sunt în legea Ta.
Psalmul 119.18
Sunt puține versete în acest psalm lung care să nu facă referire la Cuvântul lui Dumnezeu în vreun fel. Acest Cuvânt este descris, de-a lungul psalmului, ca fiind legea Sa, mărturiile Sale, preceptele Sale, orânduirile Sale și judecățile Sale. Când legea este menționată în acest psalm, ea nu face referire doar la legea dată prin Moise, ci are o semnificație mai largă, care include tot ceea ce Dumnezeu așteaptă de la om. Acest psalm prezintă exercițiile de inimă ale celor credincioși care vor fi binecuvântați în Mileniu. Ochii credincioșilor iudei din Mileniu vor fi deschiși pentru a vedea lucrurile minunate din Cuvântul lui Dumnezeu.
Psalmistul înțelege că trebuie să fie dependent, astfel ca Dumnezeu să-i deschidă ochii pentru a înțelege ceea ce El dorește să cunoască. Intelectul omenesc nu poate face acest lucru, principiu care este valabil și astăzi. Imediat după ce Domnul Isus a înviat, citim că El a deschis mintea ucenicilor, pentru ca ei să înțeleagă Scripturile (Luca 24.45). Cât de doritori trebuie să fi fost ucenicii după aceea să mediteze la Scriptură, cu admirație și închinare!
De vreme ce Duhul lui Dumnezeu a venit pentru a locui în toți cei credincioși, avem privilegiul să ne desfătăm studiind Cuvântul lui Dumnezeu și meditând la el. „Dar noi am primit nu duhul lumii, ci Duhul care este de la Dumnezeu, ca să cunoaștem lucrurile care ne-au fost dăruite de Dumnezeu” (1 Corinteni 2.12). Cu mulți ani în urmă, patriarhul Iov a spus: „Am strâns cuvintele gurii Lui mai mult decât gândurile inimii mele” (Iov 23.12), iar în Ieremia 15.16 citim: „Cuvintele Tale au fost găsite și eu le-am mâncat; și cuvântul Tău a fost pentru mine veselia și bucuria inimii mele!”. Facă Domnul ca și bucuria și veselia inimilor noastre să fie aceea de a deveni tot mai familiarizați și mai atrași de Cuvântul lui Dumnezeu!
L. M. Grant
Fiul meu, dă-mi inima ta!
Dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi.
Proverbe 23.26; 2 Corinteni 5.17
De la budism la Hristos (2)
Din acea zi, Sarah a participat în mod regulat la întâlnirile acelor credincioși. A vrut să afle mai multe despre acest Dumnezeu care părea să o cunoască atât de bine. Cu uimire crescândă, Sarah a observat că Cel care face primul pas către cel în suferință este acest Dumnezeu, pe când la budism, oamenii sunt aceia care trebuie să meargă la Buddha.
Atunci a recunoscut că Isus a murit pe cruce pentru ea, ca să o salveze. Sarah și-a predat inima Domnului Isus Hristos. De atunci a început o viață nouă, plină de bucurie, în lumină. Sarah a fost scoasă din cea mai adâncă groapă, eliberată prin credința în Isus Hristos, Mântuitorul ei.
Mai târziu, și alți membri ai familiei ei au găsit calea spre Isus. Sarah a înțeles că harul lui Dumnezeu i-a condus mereu și a fost cu ei.
După pocăință, Sarah a avut parte și de vremuri grele, descurajatoare. Dar a învățat să se încreadă cu totul în Dumnezeu, în harul și în ajutorul Lui. „Oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea; și ceea ce câștigă biruința asupra lumii este credința noastră” (1 Ioan 5.4).
Dumnezeu o călăuzise până atunci, iar viitorul ei era în mâna Lui. Nu se temea de nimic, pentru că El Însuși o conducea.
Citirea Bibliei: 1 Împărați 20.31-43 · Ioan 13.31-38
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
EVITĂ EGOCENTRISMUL! (4) – Fundația S.E.E.R. România
„Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul, căci El îmi va scoate picioarele din laţ.” (Psalmul 25:15)
Hannah Whitall Smith a scris: „Este zadarnic să ne analizăm sinele și să-l cârpim, sperând că îl vom îmbunătăți. Ceea ce dorește Domnul să facem este să ne descotorosim de el!” Omul tău cel vechi este hotărât să-ți atragă atenția; el ar vrea mai bine să ai o părere proastă despre el, decât să nu te gândești deloc la el. În acest proces de analiză a firii tale pământești și a simțămintelor jalnice, s-ar putea să crezi că ești smerit, onest și spiritual. Dar singura cale spirituală și sigură de a te ocupa de firea ta pământească este s-o depui în „sertarul ignorării” și să-ți concentrezi atenția și așteptările exclusiv asupra Domnului. Împăratul David a înțeles cum funcționează acest principiu: „Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul, căci El îmi va scoate picioarele din laţ.” Dacă privești la propriile tale „picioare de țărână” (slăbiciuni și eșecuri) și la „capcana” în care ai fost prins (firea ta nenăscută din nou), nu vei putea fi eliberat. Vei ajunge doar să fii prins și mai tare. Numai Dumnezeu, cu asentimentul tău, te poate elibera din capcana firii pământești. Calea prin care îți oferă victoria este să-ți întorci „necurmat ochii spre Domnul…” Ascultă din nou ceea ce a spus David: „Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei… nu mă clatin… Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse, şi desfătări veşnice în dreapta Ta.” (Psalmul 16:8-11). Datoria ta este simplă, dar nu neapărat ușoară. Trebuie să ignori tânjirile firii tale pământești, și să-ți ațintești privirea la Domnul Isus. Datoria Sa este să te transforme prin tăria puterii Sale! Fii sigur de asta!
de Jean Koechlin
Ieremia 13:1-27
Domnul îi dă Ierusalimului un semn: este vorba de acest brâu pe care Ieremia trebuia să-l poarte asupra lui zi de zi, fără să-l spele niciodată, pe care apoi să-l ascundă la peste patru sute de kilometri, lângă Eufrat, şi despre care, în final, când să se întoarcă să-l ia, să constate că nu mai era bun de nimic. Domnul îi explică apoi semnificaţia sa spirituală: brâul este o podoabă care îşi are locul aproape de inimă; mai mult, el făcea parte din veşmintele preoţilor (Exod 28.40), iar Ieremia era unul dintre aceştia.
Ce mult Se ataşase Dumnezeu de acest popor care trebuia să-I preamărească gloria şi să-L slujească…! Mândria însă şi închinarea la idoli au târât Iuda şi Ierusalimul într-o aşa stare de întinare şi de inutilitate, încât deveniseră parcă un brâu putrezit. Şi, asemeni acestuia, ei urmau să fie duşi pe malurile Eufratului, în Babilon (sf. v. 19). Ca semn al maximei umilinţe, cei puşi în poziţiile cele mai înalte, împăratul şi împărăteasa, sunt invitaţi să dea cei dintâi exemplu. Versetul 23 ne aminteşte că păcatul l-a marcat pe om întrun fel de neşters. Nu ne putem descotorosi de el, tot aşa cum un etiopian nu-şi poate albi pielea sau cum un leopard nu-şi poate înlătura petele. În virtutea sângelui Domnului Hristos însă, Dumnezeu ne poate şterge păcatele şi ne poate da o inimă nouă. Este ceea ce se va întâmpla tocmai cu un etiopian, a cărui convertire o găsim descrisă în Fapte 8.
Mana Zilnica 