7 Septembrie 2021
DOMNUL ESTE APROAPE
Și Domnul a venit și a stat și a chemat ca în celelalte dăți: „Samuele, Samuele!”. Și Samuel a zis: „Vorbește, pentru că robul Tău ascultă”.
1 Samuel 3.10
Chemările duble din Scriptură (5) – Samuel
Când Ana s-a rugat pentru un fiu, a promis că îl va împrumuta Domnului pentru toate zilele vieții sale (1 Samuel 1.11). Ea și-a ținut promisiunea și „îi făcea o mantie mică și i-o aducea în fiecare an, când se suia cu soțul ei ca să ofere jertfa de fiecare an” (1 Samuel 2.19). Fără îndoială că mantia era cu o măsură mai mare în fiecare an, fiindcă Samuel creștea. El creștea însă și spiritual, fiindcă citim că „băiatul Samuel creștea mereu, fiind plăcut și Domnului și oamenilor” (1 Samuel 2.26).
Însă nu toate lucrurile mergeau bine acolo, fiindcă preoții, fiii lui Eli, abuzau de poziția lor și se complăceau în păcate cumplite. Și astăzi există pericole spirituale și corupție morală pretutindeni. Cum îi vom proteja pe micuții noștri? Înarmându-i cu prețiosul Cuvânt al lui Dumnezeu, sprijinindu-i cu rugăciunile noastre, făcând din căminele noastre adăposturi sigure și fericite pentru ei și luându-i la strângerile laolaltă ale celor credincioși, îndeosebi la cele în care suntem adunați pentru Numele Său și unde El este în mijloc (Matei 18.20).
Oricât de bune sunt aceste lucruri, ele nu sunt de ajuns. Fiecare copil trebuie să facă ceea ce alții – părinții sau oricare alți oameni – nu pot face pentru el. El trebuie să ajungă să-L cunoască personal pe Dumnezeu (1 Samuel 3.7). Domnul stătea lângă patul lui Samuel, chemându-l pe nume. Poate că El face același lucru și cu tine. Trebuie să-I răspunzi. El l-a chemat de două ori pe nume pe Samuel, tocmai din acest motiv. Nu era ușor să fii credincios în acele zile, când „cuvântul Domnului era rar”, însă când „candela lui Dumnezeu nu era stinsă încă” (1 Samuel 3.1,3). La fel stau lucrurile și astăzi. Ce binecuvântare este să fii dintre aceia care ascultă glasul lui Dumnezeu și care fac voia Lui! Întoarce-te acum cu credință către El și El te va ajuta să trăiești pentru gloria Lui, ca Samuel! Mâine poate fi prea târziu!
S. Attwood
Dumnezeu va răsplăti fiecăruia după faptele lui.
Romani 2.6
De ce război, foamete, ură? (2)
Unii oameni se întreabă care va fi sfârșitul acestor fapte. Sfânta Scriptură, Cuvântul lui Dumnezeu, ne dă răspunsul: „Dar cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îți aduni mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu” (Romani 2.5).
Asupra pământului vor veni în curând judecăți groaznice (Apocalipsa 6–19). Toți oamenii, atât cei vii, cât și cei morți, vor fi nevoiți să apară înaintea Judecătorului lumii, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Care va fi sfârșitul acestor oameni? Chinul veșnic în iazul care arde cu foc și cu pucioasă!
Dar există o cale de scăpare de acest loc înfricoșător. Dumnezeu Însuși a pregătit calea de salvare, pe care oamenii păcătoși pot ajunge la siguranță veșnică. Isus Hristos, Fiul veșnic al lui Dumnezeu, spune: „Eu sunt Calea„. Isus este singura cale prin care ajungem la siguranță și prin care scăpăm de evenimentele groaznice care vor urma. Această cale duce pe la Golgota.
Dumnezeu, în nespusa Lui iubire, L-a trimis pe singurul Său Fiu pe acest pământ. Prin jertfa Sa, El L-a mulțumit pe Dumnezeul cel drept și sfânt și a împlinit cerințele Lui. Lucrarea Sa de ispășire este temelia veșnică a mântuirii. Dumnezeu a primit această lucrare și L-a înviat. Domnul Isus a mers în cer și a fost primit de Dumnezeu ca mare Preot, așezându-Se la dreapta maiestății în înălțimi.
Înainte să înceapă acea perioadă groaznică de judecată a oamenilor, Domnul Isus îi va lua în Casa Tatălui, în slava lui Dumnezeu, pe toți aceia care L-au primit prin credință ca Salvator al lor personal.
Nu ați dori să fiți acolo? Dacă recunoașteți că sunteți un păcătos pierdut și vă plecați prin credință înaintea lui Isus Hristos, puteți chiar astăzi să primiți siguranța mântuirii.
Citirea Bibliei: 1 Împărați 17.7-24 · Ioan 11.45-57
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CURĂȚAT „ÎN CUPTORUL URGIEI” – Fundația S.E.E.R. România
„Te-am lămurit în cuptorul urgiei” (Isaia 48:10)
Nu fii invidios pe „talantul” altcuiva. Și nu te lăsa intimidat de el, deoarece același Dumnezeu care a chemat și a echipat acea persoană te va folosi și pe tine. Când înveți să apreciezi și să aplauzi darul lui Dumnezeu din viața altcuiva, ai ajuns în poziția în care El te poate binecuvânta și pe tine. De fapt, noi toți suntem necesari planului lui Dumnezeu. Biblia spune: „Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El” (1 Corinteni 12:18). Dumnezeu stabilește și Dumnezeu dă resurse! Așadar, caută-L și vei descoperi misiunea ta.
De ce a spus Domnul Isus (Matei 20:16): „mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi”? O parte a acestui răspuns se găsește în aceste cuvinte din Isaia 48: „te-am pus în cuptor, dar nu te-am găsit argint; te-am lămurit în cuptorul urgiei.” Nu e de-ajuns să ai chemare; ai nevoie și de caracter, pentru a avea credibilitate. Și asta înseamnă să petreci timp în cuptorul de curățire. Generic vorbind, nu chemarea te face să dai de necaz, ci caracterul – sau mai bine zis: lipsa lui!
Dumnezeu spune: „Vreau să văd cum reacționezi sub presiune… când vrei să obții un „da”, dar ești nevoit să trăiești cu un „nu”… când îți dorești să faci o lucrare publică, dar ești desemnat să stai în culise!” Dumnezeu este Cel mai priceput și înțelept în afaceri. El nu expune „marfă” netestată în vitrinele Sale. Așadar, care e „cuptorul urgiei” în care te găsești astăzi? Simți oare dogoarea din cuptorul meșterului? Dacă o simți, bucură-te! Când vei ieși, vei fi echipat și pregătit pentru slujire. Acesta e cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!
de Jean Koechlin
Ieremia 5:1-6; 20-31
În ciuda frumoaselor mărturisiri de credinţă, trebuia multă osteneală pentru a găsi în Ierusalim un om „care să facă judecată, care să caute adevărul” (v. 1; vezi şi Ezechiel 22.30). Dumnezeul îndurării ar fi fost gata să ierte cetatea vinovată, pentru un singur om (v. 1; comp. cu Geneza 18.23…). Din nefericire, această credincioşie plăcută lui Dumnezeu nu putea fi găsită nici printre oamenii de rând, nici printre cei mari, care erau mai învăţaţi şi deci mai responsabili (comp. cu Psalmul 62.9). Finalul capitolului, ca de altfel întreaga istorie a lui Ieremia, confirmă aceasta în mod trist.
„Iată, ei sunt sărmani, sunt fără minte…„ (v. 4). Oare nu acelaşi lucru se poate spune şi astăzi despre mulţimile care merg inconştiente spre pierzare?
În zadar Şi-a pedepsit Domnul poporul: „Ei nu simt durere, … au refuzat să primească disciplinarea, … au refuzat să se întoarcă” (v. 3; Ţefania 3.2). Ce poate face un medic când pacientul său, pretinzând că nu suferă de nimic, refuză să-şi ia medicamentele? Să nu ne sustragem niciodată de la această corecţie necesară, ci să ne păstrăm o conştiinţă cât mai sensibilă la ceea ce vrea Domnul să ne vorbească pe această cale. Dacă nu, „ce veţi face la sfârşit?„, întreabă profetul (v. 31).
Mana Zilnica 