30 August 2021
Îmbrăcați toată armura lui Dumnezeu, … ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea și, după ce veți fi învins toate, să stați în picioare.
Efeseni 6.11,13
Nu ne putem împotrivi diavolului decât îmbrăcând armura lui Dumnezeu. Resursele omenești, precum abilitățile și puterea de caracter naturală, nu sunt de niciun folos în acest conflict. Încrederea în astfel de arme ne poate conduce să-l înfruntăm pe vrăjmaș, însă doar ca să fim biruiți. Dumnezeu poate folosi într-adevăr abilitățile omenești pentru lucrarea Sa, însă aici nu este vorba de ceea ce Dumnezeu folosește pentru lucrarea Lui, ci de ceea ce El ne-a dat pentru ca noi să folosim în conflictul cu vicleniile vrăjmașului. Noi nu ne luptăm cu carnea și cu sângele, iar armele noastre nu sunt carnale.
Mai mult, în acest conflict avem nevoie de toată armura lui Dumnezeu. Dacă ne lipsește chiar și o singură piesă, Satan va vedea cu ușurință acest lucru și ne va ataca exact acolo unde suntem vulnerabili. De asemenea, armura trebuie îmbrăcată. Nu înseamnă că, dacă suntem creștini, automat suntem și îmbrăcați cu armura. Ea ne este dată tuturor, însă este responsabilitatea fiecăruia să se îmbrace cu ea. Nu este de ajuns să privim la ea, să o admirăm sau s-o putem descrie, ci trebuie să ne îmbrăcăm cu ea în întregime.
Apoi vedem că armura este necesară pentru ziua cea rea. Întreaga perioadă a absenței lui Hristos este ziua cea rea, însă există momente când vrăjmașul lansează atacuri speciale asupra poporului lui Dumnezeu, căutând să le răpească adevărurile divine. În vederea unor astfel de zile avem nevoie să fim îmbrăcați cu toată armura lui Dumnezeu; este prea târziu să îmbrăcăm această armură când ne aflăm în toiul conflictului.
Avem nevoie de armură ca să ne împotrivim și ca să stăm în picioare. După ce ne-am împotrivit cu succes vrăjmașului, avem în continuare nevoie de armură pentru a sta în picioare. Adesea suntem pândiți de cel mai mare pericol imediat după ce am dobândit o biruință, fiindcă este mai ușor să obții o biruință decât să o păstrezi.
H. Smith
[Dumnezeu] v-a făcut bine, v-a trimis ploi din cer și timpuri roditoare.
[Isus a zis:] „Oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete”.
Fapte 14.17; Ioan 4.14
Nu-i va fi sete
În timpul unei veri toride, pășunile și pământul se usucă. Plantele nu se pot dezvolta fără apă, iar ele, la rândul lor, sunt hrana multor animale. O secetă persistentă poate avea urmări grave pentru alimentația oamenilor. Dar cine dă, de fapt, ploaia?
Profetul Ieremia a spus: „Să ne temem de Domnul Dumnezeul nostru, care dă ploaie la vreme …” (Ieremia 5.24). Dumnezeu creează premisele pentru producerea hranei noastre. Suntem noi conștienți de acest lucru, mai ales că în zona noastră geografică suntem privilegiați să avem suficientă apă, în comparație cu teritoriile în care oamenii suferă din cauza secetei? I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru aceasta? Biblia ne îndeamnă: „Mulțumind totdeauna Celui care este Dumnezeu și Tatăl, pentru toate, în Numele Domnului nostru Isus Hristos” (Efeseni 5.20).
Viața noastră este susținută de Isus Hristos care ne-a creat. „El … susține toate lucrurile prin Cuvântul puterii Sale” (Evrei 1.3). Dar El vrea să facă și mai mult pentru noi. El vrea să ne dea viața veșnică și să ne ducă pentru totdeauna la Dumnezeu. Cum face aceasta? „Și celui care îi este sete să vină; cine vrea, să ia apa vieții fără plată!” (Apocalipsa 22.17). El spune și astăzi fiecăruia în parte: „Cine crede în Mine are viața veșnică” (Ioan 6.47).
Citirea Bibliei: 1 Împărați 13.1-19 · Ioan 9.35-41
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ARATĂ-LE CĂ-ȚI PASĂ! – Fundația S.E.E.R. România
„N-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre…” (Evrei 4:15)
Deși amerindienii nu aveau un alfabet și o scriere, înainte de a se întâlni cu europenii, limbajul lor era oricum, numai primitiv – nu. Vocabularul multor populații indigene era la fel de vast ca cel al cuceritorilor francezi și englezi, și deseori expresiile lor erau chiar mai elocvente. Într-o limbă a băștinașilor, de exemplu, conceptul cuvântului „prieten” este frumos prezentat drept „cineva care îmi duce îngrijorările în spate.” Ce definiție frumoasă! Când cineva vine la tine pentru alinare sau chiar să primească sfaturi, de cele mai multe ori nu-și dorește altceva decât simpla ta prezență, o ureche care ascultă și disponibilitatea de a-i împărtăși durerea. Iar când răspunsul tău pare a fi convențional, de suprafață, atunci ar putea ajunge la concluzia că nu ai timp pentru el. Unul dintre cele mai frumoase lucruri care au fost spuse în Biblie despre Domnul Isus este acela că El poate să aibă „milă de slăbiciunile noastre.” Uneori, ceea ce ne dorim cel mai mult de la celălalt este doar să știm că înțelege prin ce trecem, și că îi pasă…
Așadar, iată cum poți ajuta:
1) Ascultă cu o inimă deschisă și nu încerca să-l convingi că „nu există nicio problemă”!
2) Dacă plânge, plângi și tu. Dacă tace, taci și tu.
3) Transmite-i faptul că ești disponibil, că ești gata să ajuți și că vei avea oricând timp pentru el.
4) Amintește-i că asta este tot ce poate face omul, dar Dumnezeu poate face imposibilul!
5) Dacă este de acord, roagă-te cu el și pentru el. În felul acesta, îl vei ajuta să-și ridice povara de pe umeri și s-o pună pe umerii lui Dumnezeu (vezi Psalmul 55:22).
Așadar, mulțumește Domnului că are „milă de slăbiciunile tale”… și – arată și tu milă față de cei ce au nevoie!
de Jean Koechlin
Matei 27:19-31
Pilat rămâne foarte dezorientat în faţa acuzaţiilor pe care i le aduc şefii iudeilor. Niciodată nu avusese înaintea lui un Om ca Acesta. O dublă mărturie, cea a soţiei lui (v. 19) şi cea a propriei conştiinţe (v. 24) îi dau convingerea că are de-a face cu un drept. În plus, cunoştea perversitatea celor care Îl dăduseră, din pizmă, în mâinile lui (v. 18). Ce să facă? Dacă L-ar fi condamnat, ar fi comis cu siguranţă o nedreptate; dacă L-ar elibera, în mod sigur i-ar scădea popularitatea. Spălându-şi în chip simbolic mâinile (nu însă şi conştiinţa), aruncă responsabilitatea în seama poporului, care o acceptă cu ochii închişi. Dincolo de această mulţime mânată de cele mai josnice porniri şi de şefii care o aţâţă, Satan îşi împlinea lucrarea de a cultiva ura. Dar şi Dumnezeu Îşi continua lucrarea Sa, în întregime de har şi de mântuire.
Isus încape pe mâinile soldaţilor brutali, care Îl îmbracă cu o imitaţie de veşmânt împărătesc, pentru a-şi bate joc de El, înainte de a-L conduce la tortură. Într-o zi însă, în faţa tuturor privirilor, Domnul va apărea în toată gloria Sa de Împărat al împăraţilor, iar mâna Sa puternică, care în acest moment ţine o trestie, se va ridica pentru a-i judeca pe vrăjmaşii Săi (comp. v. 29 cu Psalmul 21.3,5,8).
Mana Zilnica 