17 August 2021
În aceasta s-a împlinit dragostea cu noi, ca să avem îndrăzneală în ziua judecății, pentru că, așa cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta. În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită alungă frica; pentru că frica poartă cu ea chinul și cine se teme nu este împlinit în dragoste.
1 Ioan 4.17,18
Poziția creștinului este consecința lucrării lui Hristos. Nu înseamnă că nu mai sunt conflicte în viața creștină, însă El mă va păzi până la sfârșit. Locul meu înaintea lui Dumnezeu nu este urmarea a ceea ce am făcut eu, ci a ceea ce a făcut Hristos. El este terenul pe care stau eu înaintea lui Dumnezeu. Și, dacă este așa, ce a făcut El pentru noi? El a murit pentru păcatele noastre, deci ele au fost înlăturate. El este Judecătorul, dar El nu poate judeca ceea ce a fost înlăturat.
Responsabilitatea nu trebuie confundată cu acceptarea noastră, ci trebuie pusă în legătură cu datoria noastră de a-L proslăvi pe Dumnezeu în umblarea noastră. Fiind aduși la viață și născuți din Dumnezeu, suntem răspunzători să ne purtăm potrivit cu această stare. Dacă ai fi copilul meu, aș aștepta să te porți ca un copil al meu; mai întâi însă trebuie să fii copil al meu. Toate responsabilitățile noastre, oricare ar fi, decurg din poziția în care suntem. Când ești un copil al lui Dumnezeu, datoria ta este să te porți ca atare.
„În ziua aceea veți cunoaște că Eu sunt în Tatăl Meu și voi în Mine și Eu în voi” (Ioan 14.20). Este un lucru nespus de trist că unii sfinți sunt atât de departe de temeiul scripturistic, încât spun că nu pot ști dacă sunt cu adevărat mântuiți. Suntem în Hristos, acceptați în Cel Preaiubit și avem duhul de înfiere și, de asemenea, Hristos este în noi! Nu mai putem trăi pentru păcat, fiindcă am murit. Acest lucru se referă la responsabilitatea creștinului, nu la acceptarea lui. „Prin ascultarea Unuia singur, cei mulți vor fi făcuți drepți” (Romani 5.19). Știu că El este în mine, că m-a cumpărat cu un preț mare; de aceea sunt responsabil să trăiesc potrivit voii Lui.
J. N. Darby
Dar adu-ți aminte de Creatorul tău în zilele tinereții tale, înainte de a veni zilele cele rele …
Eclesiastul 12.1
Comoara poetei (1)
Julie Katharina von Hausmann a devenit cunoscută mai ales prin poezia: „Deci ia-mi Tu, Doamne, mâna”. Ea s-a născut pe 7 martie 1826 în Mitau, Letonia, și a murit pe 15 august 1901 în Võsu, Estonia. Julie iubea liniștea și singurătatea, iar acestea au fost prețioase pentru viața ei de rugăciune. Ea L-a cunoscut pe Mântuitorul și L-a iubit, predându-și inima și viața ei tânără lui Isus Hristos.
Julie von Hausmann a lucrat ca învățătoare și educatoare în diferite case din țara ei, dar a trebuit să-și schimbe adesea locul de muncă din cauza sănătății ei șubrede. În orele de liniște transcria pe hârtie ceea ce o preocupa, iar orele nopții, nedormite și pline de durere, se transformau în cântare. În timiditatea ei, nu permitea cuiva să privească în viața ei lăuntrică, de aceea își ținea foarte bine ascunsă „comoara” și împărtășea doar la puține persoane poeziile ei. Prietena ei Olga von Karp a fost convinsă că poeziile pe care le scria Julie von Hausmann ar putea fi de o mare însemnătate pentru un cerc mai larg de oameni. Însă Julie își caracteriza versurile ca fiind „slabe și nedesăvârșite”.
Julie s-a lăsat totuși convinsă să trimită preotului Gustav Knak o colecție din poeziile ei. Expedierea a fost anonimă. Gustav Knak a editat un volum cu o sută de poezii. Ea îi scrisese preotului: „Dacă doar o inimă va fi înviorată prin aceste poezii slabe și nedesăvârșite, atunci aceasta ar fi o îndurare de care nu sunt vrednică niciodată, pentru care vreau să cânt și să-L laud pe Dumnezeu toată viața mea…”, și a făcut la final următoarea observație: „Sper că nu mai este necesar să vă rog să treceți sub tăcere numele meu”. Astfel, pe caietul ei simplu era scris doar atât: „Flori de mai. Poeziile unei ființe liniștite de la țară, prezentate de Gustav Knak”. Câștigul vânzării a fost acordat unei case de orfani din Hong Kong.
Citirea Bibliei: 1 Împărați 8.12-30 · Ioan 6.60-71
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ALFABETUL RUGĂCIUNII – Fundația S.E.E.R. România
„…aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu… cu mulţumiri.” (Filipeni 4:6)
Rodica și George erau proprietarii unei clădiri comerciale, iar George folosea jumătate din ea pentru cabinetul său dentar. Timp de cincisprezece ani, nu au întâmpinat nicio dificultate cu închirierea celeilalte jumătăți, care le furniza bani în plus pentru a-și plăti facturile. Apoi, și-au pierdut chiriașul… iar un agent imobiliar le-a spus: „Nu are rost să vă faceți reclamă, absolut nimeni nu-și găsește chiriași!” Pentru a-și atenua stresul, Rodica s-a apucat de înot la un bazin din oraș. Într-o zi, când se simțea deosebit de neliniștită, s-a hotărât… să se roage în timp ce înota, folosind alfabetul pentru a ține minte numărul de ture. S-a concentrat pe adjective pentru a-L descrie pe Dumnezeu, începând cu litera A.
„Tu ești un Dumnezeu Atotputernic”, s-a rugat ea în timpul primei ture;
B. „Un Dumnezeu Bun și Binevoitor”, s-a rugat ea tura următoare.
Și apoi C: „Tu ești un Dumnezeu Călăuzitor, Creativ și Capabil.”
Când a terminat a douăzeci și șasea tură, ea înota deja de o oră… și temerile îi dispăruseră! Acum era sigură că Dumnezeu va purta de grijă! La puțin timp după aceeastă experiență, un terapeut care a văzut afișul „De închiriat” a sunat-o și a rugat-o să-i arate biroul. Era exact ce-și dorea, așa că… s-a rezolvat și cu închirierea spațiului! Din câte știu, Rodica se roagă în continuare în timpul turelor de înot.
„La urma urmelor, spune ea, am descoperit bunătatea lui Dumnezeu de la A la Z!” Te îngrijorezi într-o anumită privință astăzi? Iată o opțiune mai bună (Filipeni 4:6-7): „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.”
de Jean Koechlin
Matei 23:23-39
Prin cuvinte furtunoase, Domnul îi condamnă grav pe aceia pe care i-am putea numi clerul lui Israel. Aceste călăuze oarbe erau de două ori vinovate: nu numai că nu intrau ele însele în Împărăţia cerurilor, ci, în plus, abuzau de poziţia lor de autoritate pentru a-i împiedica şi pe alţii să intre (v. 13). Tipicari (sau exigenţi) în lucrurile mărunte, ei le neglijau pe cele importante: judecata, mila şi credincioşia (v. 23). În felul acesta, masca lor ipocrită încă înşela încrederea celor simpli. Isus, plin de indignare, le descoperă adevărata faţă: sunt „morminte văruite„ (morţi pe dinăuntru), „şerpi„, ucigaşi, fii de ucigaşi.
Înainte de a părăsi Templul şi de a lăsa goală această casă în care Dumnezeu nu-Şi mai găsea locul, Isus Se exprimă în termeni dramatici (răscolitori) cu privire la judecata care avea să se abată asupra Ierusalimului. Ce puţin înţelegem noi din ce a însemnat pentru inima Lui, de o sensibilitate divină, acest dispreţ faţă de oferta harului! Nu vreţi să veniţi… (22.3: „n-au vrut să vină” Osea 11.7): ce cuvânt copleşitor! Dintre cei care vor trebui să-l audă într-o zi, cine va putea să-L facă atunci răspunzător pe Dumnezeu de nenorocirea lui veşnică? Mântuirea în Domnul Hristos i-a fost oferită, însă el nu a vrut s-o primească.
Mana Zilnica 