17 Mai 2021
Mica a consacrat pe levit și tânărul i-a fost preot și a fost în casa lui Mica. Și Mica a zis: „Acum știu că Domnul îmi va face bine, pentru că am un levit ca preot”. … „Taci, pune-ți mâna la gură și mergi cu noi; și să ne fii părinte și preot. Este mai bine pentru tine să fii preot al casei unui singur om, sau să fii preot al unei seminții și al unei familii în Israel?”
Judecători 17.12,13; 18.19
Leviții (14) – În căutarea unei locuințe
Prin harul lui Dumnezeu, Israel intrase în țară, iar țara fusese cucerită și împărțită semințiilor. Vedem însă aici o istorie tragică, fiindcă „în zilele acelea nu era împărat în Israel; fiecare făcea ce era drept în ochii săi”. Este vorba despre un tânăr levit care căuta un loc în care să locuiască și, din nefericire, nu citim că el L-ar fi rugat pe Domnul să-l îndrume.
Acest tânăr a primit o slujbă de la Mica, un om care furase argintul mamei sale, după care i-l înapoiase, iar acum avea idoli în casă. Mai întâi Mica îl consacrase pe fiul său ca preot, însă acum simțea că Dumnezeu avea să-i fie favorabil, prin faptul că avea chiar un levit ca preot. Tânărul levit avea deci o poziție de preot și o situație materială stabilă. Însă ce părere avea Dumnezeu despre toate aceste lucruri?
Vedem cum seminția lui Dan, fiindcă eșuase în a lua în stăpânire moștenirea dăruită de Dumnezeu, căuta un loc pe care să-l câștige cu ușurință. Iscoadele lor se opriseră la casa lui Mica, iar acum, când întreaga seminție venise, ei i-au luat idolii și l-au invitat pe preotul acestuia să vină cu ei, pentru a fi preotul întregii seminții. Levitul a acceptat cu bucurie această ofertă, întrucât îi conferea o poziție și câștiguri mai bune. Astfel a fost introdusă idolatria în această seminție, idolatrie care a durat vreme de secole.
Câtă confuzie! Ce depărtare de la poruncile lui Dumnezeu! O cale asemănătoare a fost urmată și în creștinătate și îi vedem efectele peste tot astăzi.
E. P. Vedder, Jr.
Mi-ai schimbat jalea în veselie … Doamne, Dumnezeul meu, eu pururea Te voi lăuda!
Psalmul 30.11,12
Paravanul pliabil
Un bărbat grav accidentat se afla la spital. Acolo avea ceva mai mult timp să cugete. Deoarece șansele de vindecare erau nesigure, s-a gândit și la moarte.
Într-o zi, o soră medicală a pus deodată un paravan pliabil în jurul patului său. Bărbatul a înțeles bine ce însemna acesta: că nu mai avea mult de trăit.
Pe peretele din fața patului său era prins un verset din Biblie: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28). Privirea bolnavului se plimba de la verset la paravanul pliabil și invers. Era îndemnat să vină la Isus. Dar nu era prea târziu pentru el? Fusese atât de indiferent până acum față de Dumnezeu! Dar timpul îl presa, așa că a strigat: „Doamne Isuse, eu vin la Tine!” — „Sărmanul bărbat”, s-a gândit vecinul de pat, „acum începe să și delireze”.
Domnul a auzit acest strigăt! Și i-a răscolit amintirea bolnavului prin cuvinte din Biblie pe care acesta le auzise mai demult: „Pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară. Eu sunt învierea și viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi” (Ioan 6.37; 11.25). Acest mesaj despre mântuire a căzut în inima lui învolburată, iar sămânța a încolțit. El a găsit pacea.
Mai târziu a apărut iarăși sora medicală: „Scuzați, vă rog, am greșit camerele”, și a îndepărtat paravanul. — „O, stați liniștită, greșeala dumneavoastră a fost spre mântuirea mea.” Bărbatul s-a însănătoșit în scurt timp și a avut privilegiul să ducă o viață fericită urmându-L pe Domnul Isus.
Citirea Bibliei: 1 Samuel 11.1-15 · Psalmul 94.1-11
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
O VIAȚĂ NEPRIHĂNITĂ – Fundația S.E.E.R. România
„Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte” (Proverbele 11:3)
După ce a condus poporul Israel timp de patruzeci de ani, profetul Samuel nu s-a bucurat de-o „petrecere de pensionare” și nu a primit cadou un ceas de aur. Dar a primit ceva mult mai bun, sub forma acestor cuvinte elogioase ale poporului: „Nu ne-ai apăsat, nu ne-ai năpăstuit” (1 Samuel 12:4). El i-a condus, i-a învățat și i-a binecuvântat, și nici măcar odată nu a profitat de ei. Absolut remarcabil! – mai ales în lumea afacerilor și a politicii de astăzi. C.S. Lewis a spus: „Educația fără valori, oricât de utilă este, se pare că face din om un diavol.”
Așadar, înainte să-ți stabilești scopuri, stabilește-ți valorile! Valorile joacă rolul parapetelor de siguranță de pe autostradă: te împiedică să ieși de pe șosea și să cazi în prăpastie. Valorile determină cât de departe vei merge în situații ambigue. Când știi ce contează și ce prețuiești cu adevărat, deții cheia trăirii unei vieți pline de semnificație și scop. Pentru majoritatea dintre noi, problema nu este că nu avem valori, ci că nu le punem în practică. Cu toții prețuim onestitatea, integritatea și iertarea, dar când suntem presați, oare le trăim noi cu adevărat – mai ales atunci când ne costă?
Să ai o viață cu valori vine cu un preț. Însă ceea ce primim în schimb este acea încredere de-a ține capul sus ziua, și de a dormi liniștiți noaptea… Și poate la fel de important, ne ajută să ne relaxăm și să fim noi înșine. Prețul mental al înșelătoriei, al minciunii și al hoției este epuizarea. Încercarea de a-ți aminti minciuna pe care ai spus-o cuiva săptămâna trecută, așa încât să se potrivească și zilei de azi, te poate efectiv slei de puteri. Dar când duci o viață neprihănită, nu te vei îngrijora pentru astfel de lucruri!
de Jean Koechlin
Isaia 26:1-21 27:1-13
Prima parte a cărţii Isaia (cap. 1-12), având ca subiect judecata lui Israel, se încheia cu o magnifică viziune asupra împărăţiei de o mie de ani. Observăm că şi această a doua parte (cap. 13-27), care abordează tema pedepsirii naţiunilor, se încheie în acelaşi fel: este înălţată o cântare, din ale cărei versuri, cu totul speciale, câteva merită a fi subliniate şi în Bibliile noastre: v. 3 şi 4 din cap. 26, care au susţinut atâtea generaţii de copii ai lui Dumnezeu (comp. cu Psalmul 16.1); v. 8 şi 9, care dau glas suspinelor adânci ale credinciosului; de asemeni v. 13, care ne aminteşte de legăturile robiei din trecut. Îi cunoaştem prea bine pe aceşti alţi „stăpâni„: este vorba de Satan, de lume şi de poftele noastre, cei care ne-au dominat până când am fost dezrobiţi de Domnul, Căruia Îi aparţinem de acum înainte (2 Cronici 12.8).
În cap. 27, leviatanul, imagine a diavolului („şarpele cel vechi„), îşi pierde puterea (este redus la neputinţă. Psalmul 74.14; Apocalipsa 20.1-3). După aceasta, Israel este prezentat ca o viţă nouă (comp. cu cap. 5), care de astă dată nu mai produce struguri sălbatici, ci vinul curat al bucuriei fără amestec, umplând faţa pământului de roade pentru gloria lui Dumnezeu. Pentru că nu mai sunt vierii cei răi care să o aibă în întreţinere, Domnul Însuşi are grijă de ea, noapte şi zi.
Mana Zilnica 