5 Decembrie 2020
Voi alerga pe calea poruncilor Tale, când îmi vei scoate inima la larg.
Și voi umbla în loc larg, pentru că am căutat rânduielile Tale.
Psalmul 119.32,45
Meditații asupra Psalmului 119 (8)
A avea inima scoasă la loc larg este o descriere poetică a libertății. Oamenii au căutat întotdeauna să fie liberi, iar psalmistul ne oferă aici două principii. Primul este în versetul 32. El spune: „Voi alerga pe calea poruncilor Tale, când îmi vei scoate inima la larg”. Cu alte cuvinte, libertatea conduce la ascultare. Fiindcă Dumnezeu îi dăduse libertate, fiindcă îi scosese inima la loc larg, psalmistul spune că va alerga pe calea poruncilor Lui. Adevărata libertate creștină conduce la ascultare față de Cuvântul lui Dumnezeu. Avem același gând în versetul 45, însă ordinea este schimbată: „Și voi umbla în loc larg, pentru că am căutat rânduielile Tale”. Vedem deci că și ordinea inversă este adevărată: ascultarea conduce la libertate. Lumea nu înțelege aceste concepte. Ce legătură poate fi între ascultare și libertate, în viziunea ei? Pentru ea, aceste două lucruri se contrazic unul pe altul, fiindcă ea gândește că libertatea înseamnă să poți să faci ce vrei, nu să asculți de cineva. Biblia însă spune cu totul altceva. Libertatea și ascultarea merg mână în mână în Cuvântul lui Dumnezeu.
„Hristos ne-a pus în libertate; rămâneți deci tari și nu vă prindeți din nou într-un jug al robiei! … Pentru că voi ați fost chemați la libertate, fraților; numai nu folosiți libertatea ca un prilej pentru carne, ci slujiți unii altora prin dragoste” (Galateni 5.1,13).
M. Vogelsang
Mântuitorul nostru Hristos Isus … a nimicit moartea și a adus la lumină viața și neputrezirea, prin evanghelie.
2 Timotei 1.10
Neliniștea vecinului
De la fereastra casei care dădea spre grădină, vecinul nostru putea vedea pietrele funerare ale cimitirului din apropiere. Până și crucea cea mare din marmură a familiei o putea vedea zilnic. Dar gândul că și el va fi depus într-o zi în acel mormânt îi era de nesuportat. Pentru a împiedica acea priveliște obsedantă, a pus să se planteze plopi în fundul grădinii. Frunzișul a crescut de la an la an și curând mormintele din cimitir nu mai puteau fi văzute.
Între timp, vecinul nu a devenit mai liniștit. Își pusese un paravan între sine și moarte, dar realitatea a rămas. Auzise de multe ori despre Mântuitorul și despre iertarea pe care El o dăruiește tuturor celor care se recunosc păcătoși. A murit la o vârstă destul de înaintată, afectat de o boală grea. Oare L-a primit în ultimul moment pe Mântuitorul Isus Hristos care a nimicit moartea aducând la lumină viața veșnică? Numai Dumnezeu știe. Trupul său, așezat într-un coșciug, a trecut dincolo de paravanul de temut. Dar sufletul său? Va fi la Mântuitorul, ori departe de El?
Cine este însă neliniștit la gândul morții trebuie să știe că Mântuitorul a pregătit viața veșnică pentru toți cei care se încred în El. Astfel de oameni sunt fericiți și aici și dincolo. Drag prieten, te bucuri și tu de o astfel de nădejde? Dacă nu ai încă această bucurie în sufletul tău, dorim să-ți spunem că mai găsești har, dar acum și aici. Acum este momentul potrivit să primești în dar salvarea sufletului tău.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ CÂȘTIGĂM BĂTĂLIILE VIEȚII (5) – Fundația S.E.E.R. România
„Staţi acolo, şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul” (2 Cronici 20:17)
Uitându-ne la exemplul din 2 Cronici 20, încercăm să învățăm cum să câștigăm și noi bătăliile vieții! O a cincea condiție: să rămânem neclintiți. Ați reținut ce i-a spus Dumnezeu lui Iosafat? „Stați acolo!” Ce înseamnă să stai neclintit când ești într-o criză? Este o atitudine mentală de încredere și de pace sufletească, în care declar: „Mă voi încrede în Dumnezeu!” Un pastor scria: „E ceva ce învăț încetul cu încetul; voia lui Dumnezeu nu este niciodată să fug de o situație dificilă. Dacă fug, situația mă va urmări și mă va ajunge din urmă, mai încolo, pe drum… Poate nu va arăta la fel, dar va fi aceeași. De ce?
Pentru că Dumnezeu dorește să mă învețe că El este îndeajuns pentru orice problemă. Dacă nu învățăm lucrul acesta astăzi, poate îl vom învăța săptămâna viitoare. Dacă nu-l învățăm săptămâna viitoare, poate îl vom învăța anul viitor. Până-ntr-un final, îl vom învăța… dar cu cât mai devreme, cu atât mai bine! Ne putem scuti de probleme dacă stăm neclintiți și-L așteptăm pe Dumnezeu cu o încredere deplină!” Așadar, pe ce stăm noi neclintiți? „Încredeţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, şi veţi fi întăriţi” (2 Cronici 20:20).
Trebuie să stăm neclintiți bazându-ne pe caracterul lui Dumnezeu. Avem un Dumnezeu credincios, pe care ne putem bizui! În al doilea rând, noi trebuie să stăm neclintiți bazându-ne pe mesajele pe care ni le-a oferit prin profeții Săi – cu alte cuvinte, pe adevărul Bibliei. Sfânta Scriptură este Cuvântul lui Dumnezeu și noi trebuie doar să ne bazăm cu încredere pe promisiunile scrise ale lui Dumnezeu. Așadar, cuvântul Lui pentru tine (pentru noi toți!) astăzi este acesta: Stai neclintit, bazându-te pe caracterul imuabil, statornic al lui Dumnezeu și pe promisiunile neschimbătoare pe care le găsim în Cuvântul Său!
de Jean Koechlin
Neemia 5:6-19
Indignat şi mâniat foarte mult, Neemia îi strânge pe mai-mari şi pe căpetenii înaintea restului poporului pentru a le adresa reproşurile pe care le merită. Cei care sunt vinovaţi se supun şi aceasta nu numai pentru că Neemia este guvernatorul, ci pentru că el însuşi le dă exemplul dragostei dezinteresate. El renunţase la privilegiile personale pe care i le dădea poziţia sa, iar aceasta îi permite acum să le ceară căpeteniilor să se poarte în acelaşi fel. Exemplul este regula de aur pentru a obţine ceva de la aproapele nostru. Apostolul Pavel îşi făcuse un ţel din a fi totdeauna un exemplu pentru credincioşii pe care îi învăţa (Fapte 20.35; 1 Corinteni 4.16; 10.32,33…).
Mai presus de toate, să gândim la divinul Stăpân. El le-a spus ucenicilor Săi: V-am dat un exemplu, pentru ca, aşa cum v-am făcut Eu, să faceţi şi voi (Ioan 13.15). Dar, în acelaşi timp, i-a pus în gardă faţă de cărturari şi faţă de farisei: „Deci toate câte vă spun ei, faceţi şi ţineţi, dar nu faceţi după faptele lor, pentru că ei spun şi nu fac (Matei 23.3). Mulţimile au observat diferenţa: Isus îi învăţa ca având autoritate şi nu precum cărturarii lor„ (Matei 7.29).
Mana Zilnica 