18 Noiembrie 2020
Prin aceasta am cunoscut dragostea, pentru că El Și-a dat viața pentru noi; și noi suntem datori să ne dăm viața pentru frați.
1 Ioan 3.16
Ce este dragostea? Cum aș putea s-o definesc? Prin faptul că El Și-a dat viața pentru noi. Iar dacă Hristos este cu adevărat viața mea, El va fi din punct de vedere spiritual, în mine, ceea ce El Însuși a fost pe acest pământ. Hristos a păzit legea, pentru că a fost născut sub ea. Iar legea îl cheamă pe om să-L iubească pe Dumnezeu și pe aproapele său, lucru pe care Hristos l-a împlinit pe deplin. Însă, în afară de aceasta, El a fost întruchiparea dragostei lui Dumnezeu față de om și, în special, față de ucenicii Săi, atunci când oamenii nu-L iubeau pe Dumnezeu.
Aceasta trebuie să fim și noi. Hristos, care constituia activitatea dragostei lui Dumnezeu, Și-a dat viața. Prin aceasta ne dăm seama de ce înseamnă dragostea divină. Iar noi trebuie să arătăm același lucru. Așa ceva constituie un privilegiu imens. Nu numai că mi se cere să fac anumite lucruri, dar sunt chemat să fiu un martor al lui Dumnezeu într-o lume străină de El. Iar această mărturie nu are limite. Trebuie să merg tot atât de departe cât a mers Hristos. Și au fost unii care au făcut aceasta până la moarte. Mulți martiri și-au dat viața pentru Hristos – „și noi suntem datori să ne dăm viața pentru frați” (1 Ioan 3.16).
Pe lângă privilegiul imens există și un adevăr esențial. Trebuie să-L arătăm pe Dumnezeu în această lume, deoarece Hristos este în noi. Cu alte cuvinte, dacă suntem copii ai lui Dumnezeu, avem părtășie cu izvorul însuși; prin urmare, trebuie ca acest lucru să se vadă în umblarea noastră – suntem epistola lui Hristos, cunoscută și citită de către toți oamenii.
J. N. Darby
Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule: ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul.
Psalmul 66.10
„Dar nu mă arunca la fier vechi!”
Un fierar a avut parte de mult necaz și grijile năpădeau adesea peste el. Atunci vecinul lui i-a zis: „Tu spui că Dumnezeul tău este plin de dragoste, dar El ți-a dat în ultimul timp numai greutăți”. Fierarul a luat o bucată de metal, care se afla în fierăria lui, și a spus: „Vezi această bucată de fier? Ca să devină folositoare, trebuie să fie rezistentă. O pun în foc până se încălzește și ajunge de culoare albă. Apoi o așez pe nicovală și o bat de două-trei ori, ca să văd dacă suportă călirea. Dacă o suportă, o arunc în apă, o pun din nou repede în foc și apoi încă o dată în apă. Abia atunci pot face ceva folositor din ea. Înțelege-mă corect: Dumnezeu m-a condus prin încercări, ca să vadă dacă suport oțelirea. Eu Îl rog să mă ajute să o suport în tăcere. Și mă mai rog în fiecare zi: «Doamne, dacă Tu vrei, pune-mă sau în foc, sau în apă, dacă e necesar, dar nu mă arunca la fier vechi»”.
Probabil, viața noastră de creștini este plină de greutăți și de încercări. Dar Domnul nu ne-a promis că vor dispărea după întoarcerea noastră la El. Ceea ce a promis Domnul și Mântuitorul nostru este că va fi cu noi, ca să le putem suporta. Așa cum fierul devine rezistent dacă este călit, tot așa și noi devenim puternici prin încercările pe care le traversăm. Dumnezeu ne vrea creștini bine „căliți”, pentru ca astfel să ne poată folosi spre lauda harului Său.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DUMNEZEU MERGE ÎNAINTEA TA! – Fundația S.E.E.R. România
„Domnul Însuşi va merge înaintea ta, El Însuşi va fi cu tine” (Deuteronomul 31:8)
Te simți îngrijorat astăzi pentru că nu știi ce te așteaptă? Poporul Israel se îndrepta spre o destinație favorabilă: Țara Promisă. Tocmai scăpaseră de o situație neplăcută: 430 de ani de robie care le rupsese spatele, le distrusese sufletele și le stinsese credința. Acum aveau să fie liberi în propriile lor case, puteau să-și întemeieze familii, să lucreze ceea ce le place și să fie bine plătiți pentru munca lor. Însă Țara Promisă nu era un loc lipsit de probleme. Acolo existau cetăți de-ale dușmanilor, care trebuiau cucerite rând pe rând, și lucrul acesta necesita timp. „Domnul, Dumnezeul tău, va izgoni încetul cu încetul aceste neamuri dinaintea ta: nu le vei putea nimici îndată, ca să nu se înmulţească fiarele câmpului împotriva ta.” (Deuteronomul 7:22).
Întrebare: Te găsești și tu într-o asemenea situație astăzi? Te pregătești pentru căsătorie, pentru un nou loc de muncă, pentru o nouă lucrare sau pentru un tărâm necunoscut – și nu ai toate răspunsurile? Și pentru că nu știi exact care sunt implicațiile, ești neliniștit? Nu fi! Iată cuvântul pentru tine astăzi: „Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă! Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, va merge El Însuşi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa”… Domnul Însuşi va merge înaintea ta, El Însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme, şi nu te înspăimânta!” (Deuteronomul 31:6-8).
Păstrează aceste promisiuni în inima ta. Și, când încrederea ta începe să se clatine și când credința îți este șovăielnică – citește-le, bazează-te pe ele și crede că Dumnezeu Își va onora Cuvântul!
de Jean Koechlin
Ezra 4:17-24; 5:1-5
Ca să oprească lucrarea fiilor lui Iuda, vrăjmaşii lor au folosit, pe rând, şiretenia (v. 2), intimidarea (v. 4-5) şi acuzaţiile (v. 6-16). Acum, când au obţinut de la împărat sprijinul pe care-l doreau, folosesc o nouă armă: violenţa. Ei se duc în grabă lângă iudei, ca să-i oprească prin forţă
şi cu putere (v. 23) de la continuarea lucrării. Dar adevăratul motiv ca lucrarea să fie oprită este altul. Profetul Hagai ni-l face cunoscut în primul său capitol: este însăşi lipsa de credinţă şi neglijenţa poporului. De-a lungul anilor (în jur de cincisprezece) care s-au scurs de la punerea temeliilor, preocuparea pentru casa lui Dumnezeu scăzuse treptat şi fiecare începuse să se ocupe de propria casă.
Vai! Nu trecem şi noi astăzi, ca oameni credincioşi, prin asemenea perioade de declin spiritual? Domnul şi Casa Lui (Adunarea) nu ne mai atrag inimile. Şi, proporţional cu lipsa de interes pentru cele ale Domnului, creşte preocuparea noastră cu propriile afaceri. Totuşi, Dumnezeu nu vrea să ne lase în această stare. El ni Se adresează în acelaşi fel în care Îi vorbeşte aici lui Iuda. La îndemnul lui Hagai şi al lui Zaharia, poporul se trezeşte, iese din indiferenţă şi reîncepe lucrul.
Mana Zilnica 