Mana Zilnica

Mana Zilnica

19 Noiembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Domnul a vorbit lui Moise, zicând: „Ia toiagul și strânge adunarea, tu și Aaron, fratele tău, și vorbiți stâncii înaintea ochilor lor și ea își va da apele; și să le scoți apă din stâncă și să adăpi adunarea și vitele lor”. Și Moise a luat toiagul dinaintea Domnului, așa cum îi poruncise El.

Numeri 20.7-9


Ce este dragostea? Cum aș putea s-o definesc? Prin faptul că El Și-a dat viața pentru noi. Iar dacă Hristos este cu adevărat viața mea, El va fi din punct de vedere spiritual, în mine, ceea ce El Însuși a fost pe acest pământ. Hristos a păzit legea, pentru că a fost născut sub ea. Iar legea îl cheamă pe om să-L iubească pe Dumnezeu și pe aproapele său, lucru pe care Hristos l-a împlinit pe deplin. Însă, în afară de aceasta, El a fost întruchiparea dragostei lui Dumnezeu față de om și, în special, față de ucenicii Săi, atunci când oamenii nu-L iubeau pe Dumnezeu.

Aceasta trebuie să fim și noi. Hristos, care constituia activitatea dragostei lui Dumnezeu, Și-a dat viața. Prin aceasta ne dăm seama de ce înseamnă dragostea divină. Iar noi trebuie să arătăm același lucru. Așa ceva constituie un privilegiu imens. Nu numai că mi se cere să fac anumite lucruri, dar sunt chemat să fiu un martor al lui Dumnezeu într-o lume străină de El. Iar această mărturie nu are limite. Trebuie să merg tot atât de departe cât a mers Hristos. Și au fost unii care au făcut aceasta până la moarte. Mulți martiri și-au dat viața pentru Hristos – „și noi suntem datori să ne dăm viața pentru frați” (1 Ioan 3.16).

Pe lângă privilegiul imens există și un adevăr esențial. Trebuie să-L arătăm pe Dumnezeu în această lume, deoarece Hristos este în noi. Cu alte cuvinte, dacă suntem copii ai lui Dumnezeu, avem părtășie cu izvorul însuși; prin urmare, trebuie ca acest lucru să se vadă în umblarea noastră – suntem epistola lui Hristos, cunoscută și citită de către toți oamenii.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Da”, le-a răspuns Isus … „Tu ai scos laude din gura pruncilor”.

Matei 21.16



Întrebarea fetiței (1)

Marta, o copilă de cinci ani, călătorea cu mama ei. Alături se afla un domn care asculta cu plăcere cântecele fetiței. După un timp, vesela copilă l-a întrebat pe acel domn: „Îl iubiți pe Isus?”. Călătorul a privit-o mirată și nu știa ce să răspundă. În curând a trebuit să coboare din trăsură, dar întrebarea micuței, „Îl iubiți pe Isus?”, a produs un ecou puternic în inima acelui om foarte apreciat de așa-zisa lume bună. Mulți dintre prietenii săi s-au grăbit să-i ureze bun-venit printre ei. A fost pregătit un prânz copios, se râdea și se glumea mult în acel han plin de agitație. Dar ce schimbat era cel așteptat de toți! Ce gol simțea în inimă tânărul scriitor! Prietenii așteptau lucruri mari de la el, însă întrebarea pe care i-a pus-o fetița nu-i dădea liniște. Parcă o auzea la fiecare mișcare, în fiecare zornăit al bilelor de biliard, cu fiecare râs al veselilor lui prieteni.

În seara aceea, tânărul scriitor a fost absent de la distracție. Se șoptea mereu: „Ce s-o fi întâmplat? Nu mai este același om ca înainte”.

O copilă a aruncat o singură „piatră” în apele nederanjate ale sufletului scriitorului, iar mișcarea rezultată de aici avea să-și găsească ecoul până în veșnicie. Conștiința acelui domn bine văzut în lumea prietenilor săi a fost pusă în mișcare. Iar conștiința, când începe să lucreze, este asemenea unui vierme care nu doarme.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DRAGOSTEA NECONDIȚIONATĂ – Fundația S.E.E.R. România

„Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit…” (Efeseni 5:2)


Pe șosele americane poți vedea mașini care au abțibilduri lipite pe ele prin care anunță că odrasla lor este „elev eminent” la o anumită școală. Și pentru că tuturor ne place să ne mândrim cu reușitele copiilor noștri, pot apărea două probleme sensibile aici.

Prima: va exista o iritare naturală din partea părinților ai căror copii se iau la trântă cu învățătura sau care sunt mai puțin dotați. Astfel, drept răspuns, o mamă și-a lipit pe mașină: „Fiul meu îl poate întrece pe eminentul tău.”

O a doua problemă apare atunci când mândria familiei apasă pe umerii unui copil imatur. Copilul tău nu este creat să țină piept unei asemenea presiuni! El trebuie să știe că este iubit și acceptat datorită propriei sale valori. John McKay, celebrul antrenor de fotbal de la Universitatea Southern California, avea un fiu care era un bun jucător în echipa acestei universități. Când un reporter l-a rugat pe antrenor să comenteze mândria pe care o simțea pentru realizările fiului său, iată ce a zis: „Da, sunt încântat că John Jr a avut un sezon bun anul acesta. Face o treabă bună și sunt mândru de el. Dar aș fi la fel de mândru și dacă nu ar fi jucat niciodată fotbal!”

Un răspuns pe cinste! Fiul nu ar pierde respectul tatălui său dacă anul următor i-ar aduce eșec și dezamăgire, deoarece locul său în inima tatălui era un loc sigur, și independent de performanțele sale. Aceasta este dragostea de care au nevoie copiii tăi de la tine! „Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit…” Dragostea lui Hristos nu se întemeiază pe fapte; dragostea Lui este necondiționată, neîntreruptă și veșnică. Și a ta trebuie să fie la fel!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezra 5:6-17


În timp ce, sub „ochiul Dumnezeului lor“ (v.5; Psalmul 32.8), iudeii au reînceput lucrul, vrăjmaşii, pe de altă parte, îşi reiau planurile rele.

Atât timp cât viaţa noastră creştină se află în declin, cât timp ne căutăm propriile interese, nu-i dăm diavolului nici o bătaie de cap. În mod sigur va avea grijă să nu ne deranjeze din somnul nostru. Îi convine de minune. Dar odată ce Domnul, prin Cuvântul Său, ne trezeşte inima şi zelul pentru El, imediat îl găsim pe Satan din nou în drumul nostru (vezi 1 Corinteni 16.9).

Guvernatorul şi însoţitorii lui folosesc aceleaşi tactici care au reuşit atât de bine în capitolul anterior: ei îi scriu lui Darius, noului împărat, încercând să-l facă să intervină, dar de data aceasta îşi ascund vrăjmăşia sub o haină a indiferenţei şi chiar a toleranţei. Scrisoarea lor, care cuprinde declaraţiile bătrânilor lui Iuda, constituie în mod involuntar o frumoasă mărturie în favoarea acestora      (v. 11 şi următoarele). Aceşti bătrâni nu s-au ruşinat să se numească pe ei înşişi slujitori ai lui Dumnezeu, nici să descopere ce a făcut Domnul pentru ei, chiar dacă aceasta însemna să mărturisească greşelile părinţilor lor.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: