15 Iunie 2020
DOMNUL ESTE APROAPE
Să știe deci sigur toată casa lui Israel că Dumnezeu L-a făcut și Domn și Hristos pe acest Isus, pe care voi L-ați răstignit.
Fapte 2.36
Același Isus pe care iudeii Lau răstignit a fost făcut acum Domn și Hristos; și El are în prezent, ca Om chiar slava pe care o avea la Tatăl înainte de a fi lumea. Este o mare greșeală să presupui că El era Om aici pe pământ, iar în cer era Dumnezeu, ca și cum cele două naturi ale Sale puteau fi astfel împărțite. Adevărul este că – dacă ne este permis să facem o distincție – atunci când Se afla aici, în timp ce era cu adevărat Om, El era prezentarea lui Dumnezeu față de noi; în timp ce acum, fără să-Și piardă vreodată divinitatea esențială, El șade la dreapta la Dumnezeu ca om. Prin urmare, deși este perfect adevărat că ne închinăm Lui ca Dumnezeu și că întreaga adorare care se înalță către Dumnezeu este în mod necesar oferită Lui – de vreme ce termenul Dumnezeu include toate persoanele Dumnezeirii – mai degrabă înaintea Omului care este în slava lui Dumnezeu, a lui Hristos Isus Domnul nostru, ne plecăm noi în laudă și în închinare.
Cu siguranță, este un gând prețios pentru sufletele noastre că El, care a fost aici batjocorit, lepădat și răstignit – El, pe care chiar ucenicii Săi Lau părăsit, abandonându-L în ceasul celei mai mari suferințe – este acum înălțat și așezat ca obiect al închinării noastre.
O, cât de infinit de scump trebuie să fie El pentru Dumnezeu! Și ce valoare negrăită trebuie să aibă lucrarea Sa înaintea Tatălui, încât Acesta La așezat în cea mai înaltă poziție, ca obiect al adorării îngerilor și al sfinților! Astfel că apostolul Ioan scrie: „Și pe orice făptură care este în cer și pe pământ și sub pământ și pe mare și pe toate cele din ele le-am auzit spunând: «A Celui care șade pe tron și a Mielului fie binecuvântarea și onoarea și gloria și puterea, în vecii vecilor!». Și cele patru făpturi vii spuneau: «Amin!»; și bătrânii s-au prosternat și s-au închinat” (Apocalipsa 5.13,14). Ce har neprețuit că nouă ni sa descoperit încă de pe acum că El este vrednic de lauda noastră!
E. Dennett
SĂMÂNȚA BUNĂ
Vă îndemn, dar, … să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta este slujirea voastră înțeleaptă.
Romani 12.1
Ideea lui Jali
După mulți ani de secetă, recolta a fost iarăși bună în acea regiune a Africii. Țăranii se bucurau mult că Dumnezeu le ascultase rugăciunile. Acum doreau să-I mulțumească și să-L laude o zi întreagă. Au hotărât ca fiecare să aducă fructe, care urmau să fie vândute, iar banii obținuți pe acestea să fie donați misionarilor.
Jali, micul orfan, a auzit vorbindu-se despre Domnul Isus și Îl iubea din toată inima. El dorea să participe la slujba de mulțumire, dar ce putea să-I aducă lui Dumnezeu ca dar? El nu mai avea părinți și trăia când într-o familie, când într-alta, pentru a-și câștiga pâinea.
Vasul mare, din lemn, purtat de patru africani puternici, trecea de la un rând la altul. Oamenii puneau în el banane și alte fructe. În inima lui Jali se dădea o luptă puternică. Ar fi dorit atât de mult să dăruiască și el ceva lui Dumnezeu! Dar toată averea lui se restrângea la singura lui haină colorată. Vasul se apropia tot mai mult, iar inima băiatului aproape că-i sărea din piept. Toți ceilalți au pus ceva în vas! Deodată, Jali și-a luat avânt și… a sărit în vas! Găsise o cale de ieșire! Jali nu poseda mult în această lume, dar avea viața înainte. Și această viață o oferea acum lui Dumnezeu. El s-a dat pe sine pentru totdeauna.
La fel ca Jali, să punem și noi viețile noastre la dispoziția lui Dumnezeu și, de asemenea, toate darurile cu care ne-a înzestrat El!
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CU CE POVARĂ TE LUPȚI? – Fundația SEER
„Viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu…” (Galateni 2:20)
Un om care moștenise de la bunicul său un ceas vechi, cu pendul de alamă, se uita cum greutatea era împinsă dintr-o parte în alta. „Ce povară trebuie să ducă un ceas vechi de o sută de ani!” s-a gândit el. Așa că, într-o zi, a deschis cutia de sticlă și a eliberat pendulul. „De ce mi-ai luat greutatea?” a întrebat ceasul. Omul a răspuns: „Era grea și am vrut să-ți ușurez povara.” Ceasul a exclamat: „Dar nu-ți dai seama că tocmai greutatea mă ajuta să merg?!”
Apostolul Pavel a spus: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu…” Dumnezeu îngăduie să experimentăm frustrări și greutăți pentru a ne dezvolta răbdarea și smerenia, și pentru a ne face mai dependenți de El. Spre deosebire de noi, El știe că tocmai „povara este cea care ne ajută să mergem.” Din motivul acesta, „Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.”
Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl?… Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii.” (Evrei 12:6-11).
Ce „povară” folosește Dumnezeu pentru a produce chipul lui Hristos în tine? Apostolul Pavel ne somează (Coloseni 3:5): „Omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ…” Cuvântul „a omorî” are legătură cu morga – un loc în care nu există nimic altceva decât trupuri moarte, lipsite de viață. Cu alte cuvinte, în loc să lași firea pământească să te stăpânească, roagă-L pe Dumnezeu să readucă viața în tine prin Isus Hristos. Amin?
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
1 Imparati 15:9-24
După Abiiam, fiul său Asa îi ia locul pe tronul lui Iuda. Domnia lui este lungă, contrastând cu cele două care au precedat-o! Asa a făcut „ce era drept în ochii Domnului” (v. 11). Şi a face ce este drept constă mai întâi în a smulge, a îndepărta, a distruge, a arde. Atitudine cu atât mai curajoasă şi mai dificilă, cu cât implică împotrivirea faţă de propria-i bunică, Maaca (v. 2), o închinătoare la idoli!
Cunoaştem cuvintele Domnului, „Cine iubeşte pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine” (Matei 10.37). Încă de pe timpul lui Asa, sunt numeroşi tinerii convertiţi care a trebuit şi încă trebuie să adopte o poziţie fermă în propria familie! Cât de privilegiaţi sunt, pe de altă parte, cei ai căror părinţi îi încurajează şi le dau exemplu. Să ne gândim la acest tânăr împărat ai cărui tată, bunic şi bunică nu i-au oferit decât un trist exemplu!
Ce dureroasă constatare: sfârşitul domniei lui Asa nu rămâne la înălţimea începutului ei! În loc să caute la Domnul ajutor contra lui Baeşa, el îşi găseşte sprijinul în Ben-Hadad. Cartea 2 Cronici (cap. 16) ne permite să ne întoarcem cu detalii la această domnie şi la învăţămintele pe care le implică pentru noi.
Mana Zilnica 