Mana Zilnica

Mana Zilnica

3 Iunie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și vestea despre ei a ajuns la urechile adunării care era în Ierusalim și l-au trimis pe Barnaba până în Antiohia; care, ajungând și văzând harul lui Dumnezeu, s-a bucurat și-i îndemna pe toți, cu hotărâre de inimă, să rămână cu Domnul; pentru că era om bun și plin de Duh Sfânt și de credință; și o mare mulțime a fost adăugată la Domnul.

Fapte 11.22-24



Barnaba (1) – Încurajare pentru noii credincioși

Barnaba, al cărui nume original era Iosif, apare pentru prima dată în Fapte 4. El era levit și avea o proprietate pe insula Cipru. După ce a vândut această proprietate, a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor. Aceștia i-au dat numele de Barnaba, fiul mângâierii. Aici, în capitolul 11, vedem câteva dintre trăsăturile sale de caracter: era un om bun, plin de Duh Sfânt și de credință.

Avem nevoie de tot mai mulți oameni de felul acesta, care să lucreze în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Barnaba a fost cel care l-a adus pe Saul din Tars la apostoli, atunci când credincioșii din Ierusalim nu aveau încredere în acesta, și le-a spus despre convertirea lui și despre felul în care predicase cu îndrăzneală în numele lui Isus, la Damasc. Se pare că Barnaba era interesat de ceea ce Domnul lucra în zonele de dincolo de Ierusalim. La fel ar trebui să fim și noi. „Țarina este lumea”, ne-a spus Domnul nostru.

Un slujitor al Domnului cu calități admirabile – un om bun, plin de Duh Sfânt și de credință – era o alegere excelentă pentru adunare ca să fie trimis pentru a verifica vestea că Domnul îi mântuia pe mulți dintre națiuni la Antiohia. El a ajuns acolo, a văzut harul lui Dumnezeu lucrând și a ajutat la întărirea și încurajarea acelor noi credincioși. I-a îndemnat să se alipească din toată inima de Domnul – un îndemn valabil și acum, pentru toți credincioșii, indiferent de vârsta lor spirituală.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Întărește-mi pașii în cuvântul Tău și nu lăsa nicio nelegiuire să stăpânească peste mine!

Psalmul 119.133



Biblia în casă

Un funcționar de bancă a călătorit cu nepotul lui spre vestul îndepărtat al Americii de Nord și amândoi au fost nevoiți să înnopteze la o cabană din bârne, izolată. Locatarul era un bărbat zgârcit la vorbă și cu maniere grosolane. Multele lui topoare, ciocane, puști și pistoale de pe pereți li s-au părut ciudate vizitatorilor. Au presupus că au ajuns într-o peșteră de tâlhari și s-au hotărât ca, atunci când unul doarme, celălalt să vegheze cu revolverul încărcat. Mai întâi a fost rândul nepotului să vegheze. Acesta îl supraveghea foarte atent prin crăpăturile ușii barăcii pe bărbatul necunoscut. A văzut cum acesta, după ce a servit masa de seară, a luat de pe o grindă o carte groasă, Biblia cea veche, a citit atent în ea, iar după aceea a îngenuncheat în fața mesei pentru rugăciune. Nepotul s-a liniștit acum pe deplin, a urcat la unchiul său în podul barăcii și i-a zis: „Putem dormi liniștiți; omul a citit din Biblie înainte de culcare; el nu ne face nimic”. Era un tăietor de lemne pașnic. În dimineața următoare s-au despărțit prietenește de el și l-au răsplătit din belșug pentru ospitalitatea de care au avut parte.

O cântare veche spune așa:

Unde nu-i Biblie-n casă,
Ea-i pustie, tristă, ștearsă;
Ușor vrăjmașu-și face loc,
Iar Dumnezeu nu e deloc.

Omule, de-aceea nu lăsa
Loc celui rău în casa ta;
Chiar ultimul tău ban de-l dai,
Tu-n casă Biblia s-o ai.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ODIHNA – Fundația SEER

„Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” (Marcu 6:31)


De ce Domnul Isus și-a pus timp deoparte pentru a se odihni? Pentru ca, atunci când începea să lucreze, să fie în formă maximă. Și astăzi El dorește să-ți spună că dacă nu-ți iei o pauză, nimeni nu-ți va da o pauză. Domnul Isus vrea să supraviețuiești de-a lungul maratonului întregii vieți, nu doar în perioadele scurte de sprint.

Primul obstacol pe care trebuie să-l dai la o parte este vina. Dă la o parte tot ceea ce te face să fii dependent de muncă. Poate că te simți vinovat și-ți spui: „Sunt atâtea de făcut!” Dar Domnul Isus a abordat altfel viața: „Căci erau mulţi care veneau şi se duceau, şi ei n-aveau vreme nici să mănânce. Au plecat, deci, cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, la o parte.” (vers. 31-32). Nu ai timp să mănânci, e un du-te vino continuu, și timpul necesar ca să ai grijă de tine îți lipsește… s-ar putea descrie așa viața ta, în momentul de față? Unii spun: „Mai bine să mori lucrând, decât să zaci toată ziua!” Dar acesta este un sfat greșit și nu este potrivit Scripturii. Nu te epuizezi atunci când faci voia lui Dumnezeu! „Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară”, a zis Domnul Isus (Matei 11:30).

Motivul pentru care a putut zice asta a fost acela că nu oamenii îi stabileau agenda, ci Tatăl Său ceresc. Psalmistul a spus: „El… mă duce la ape de odihnă” (Psalmul 23:2). Nu ai prefera să mergi în parc de bună voie, decât să ajungi la spital obligat? De fapt, nu Dumnezeu te va trimite acolo, ci propria ta lipsă de înțelepciune.

Astăzi, Domnul Isus îți spune: „Vino la o parte și odihnește-te!” Iar dacă ești înțelept, o vei face!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 9:10-28


A fost o eroare gravă din partea lui Solomon să-i dea împăratului Tirului cetăţi care constituiau parte din ţara lui Israel. La fel ni se poate întâmpla şi nouă, să abandonăm o parte din moştenirea noastră în beneficiul lumii. Să luăm ca exemplu felul cum petrecem ziua Domnului. Stăm probabil departe de o strângere, pentru a fi pe placul vreunui prieten sau vreunei rude? Să fim siguri că asemenea concesii reprezintă o pierdere de ambele părţi. Cum va fi posibil să-i conducem pe alţii la adevărul divin şi la înţelegerea privilegiilor creştine, dacă nu dovedim întâi că noi înşine le preţuim? Priviţi la Hiram! Nici măcar nu apreciază gestul lui Solomon!

Sfârşitul capitolului ni-l arată pe împărat ca un administrator înţelept, întărindu-şi şi organizându-şi împărăţia. El îşi menţine relaţia pe de o parte cu Domnul (v. 25) şi, pe de altă parte, cu diferitele popoare şi ţări de la graniţe. Şi, pentru prima dată din zilele lui Iosua, toţi canaaniţii sunt subjugaţi. Ne reamintim că ei sunt un simbol al vrăjmaşilor sufletelor noastre. Se află oare vrăjmaşii sufletului meu în libertate, sau mai degrabă am găsit în Hristos puterea de a-i aduce sub control?

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: