Mana Zilnica

Mana Zilnica

4 Martie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Fiți atenți, nu faceți milostenia voastră înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei; altfel, nu aveți răsplată la Tatăl vostru care este în ceruri.

Matei 6.1



În această primă parte a predicii Sale, Domnul face referire la trei „fapte de dreptate”: milostenia, rugăciunea și postul. Accentul nu cade pe faptele în sine, ci pe motivațiile din spatele lor. Domnul spune, cu alte cuvinte: «Nu faceți fapte bune cu motivația ca alții să le remarce».

Este bine să fim clari cu privire la ce înseamnă acest lucru. Domnul nu spune că vom pierde o binecuvântare pentru simplul fapt că cineva știe despre milostenia, rugăciunea sau postul nostru. Domnul Isus Însuși S-a rugat în mod public de câteva ori. Pavel vorbește deschis despre generozitatea și despre bunătatea altora (Romani 15.26; 2 Timotei 1.16). El descrie postul ca pe o dovadă că apostolii se îngrijeau cu adevărat de poporul lui Dumnezeu (2 Corinteni 6.5). În Fapte, Luca vorbește despre credincioși care posteau, pentru a sublinia dependența lor de Domnul. Ca ucenici ai lui Hristos, noi trebuie să fim exemple pentru alții prin felul în care dăruim, ne rugăm și postim. Dacă ei ne mulțumesc pentru încurajarea primită, aceasta nu înseamnă că ne lipsesc de răsplata cerească.

Care este deci semnificația acestui pasaj? Domnul dă pe față tendința de a căuta lauda din partea oamenilor (Ioan 12.43). Este ușor să faci fapte bune cu intenția ca alții să le cunoască. Nu faptul că cineva se ruga în public este condamnat de Domnul, ci faptul că ipocriților le plăcea să se roage în public fiindcă alții îi puteau vedea (Matei 6.5). Dacă aducem în discuție subiecte cu ajutorul cărora să putem vorbi mai mult despre noi, atunci suntem ca unul dintre acei fățarnici descriși de Domnul. Însă credincioși precum Ștefana sau Dimitrie (1 Corinteni 16.15,16; 3 Ioan 12), care s-au dedicat cu altruism slujirii, vor avea o reputație bună, fiindcă totul este făcut cu o motivație corectă.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și divinitatea Lui se văd lămurit, de la crearea lumii, fiind înțelese de minte.

Romani 1.20



Creația este opera unui Creator

Privind natura din jurul nostru, nu știm ce să admirăm mai mult! De pildă, succesiunea anotimpurilor: iarna, copacii sunt dezgoliți de podoabele pe care le poartă vara, încât ni se par uscați, fără semn de viață. Este suficient să apară primele raze ale soarelui de primăvară, că și încep schimbările. Seva se mișcă în țesuturile trunchiului ce părea uscat și urcă până la cele mai mici rămurele; apar mici frunze, apoi ramuri noi. Nu întârzie să se arate florile, întâi îmbobocite, apoi dezvăluindu-și întreaga splendoare. Și toate acestea în doar câteva zile. Ce schimbare! Planta este inconștientă de ce se petrece cu sine, nici chiar omul rațional nu-și poate explica aceste taine ale naturii. Cine a poruncit sevei să urce în planta uscată? Cine a condus mersul acesta? Cine i-a desemnat rolul acesta, pe care-l repetă an de an?… Cine a produs polenul în flori? Și întrebările nu se mai opresc.

Edwards Milne, academician și biolog francez, spunea: „Naturaliștii adevărați nu pot da crezare zadarnicelor ipoteze că minunile naturii ar fi simple efecte ale întâmplării sau chiar consecințe forțate ale naturii; ei nu pot să-și dea seama de fenomenele ce se petrec în fața lor, decât atribuind creația acțiunii unui Creator!”.

În toate aceste minuni din natura înconjurătoare putem vedea lucrarea lui Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND OAMENII TREC PRINTR-O CRIZĂ, FII ALĂTURI DE EI (3) – Fundația SEER

„Prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2 Corinteni 1:4)


 Într-o criză, de multe ori oamenii nu reușesc să vadă resursele pe care Dumnezeu li le-a pus la dispoziție. Iată trei tipuri de resurse:

1) Resurse spirituale. „Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.” (Psalmul 46:1). Acest Dumnezeu „atotprezent” ne luminează întunericul și confuzia. Dragostea Sa este sursa „oricărei mângâieri”. (vezi 2 Corinteni 1:3). Prezența Sa vizează singurătatea noastră, și puterea Sa vizează neajutorarea noastră.

2) Resurse personale. Oamenii care trec printr-o criză uită că Dumnezeu i-a înzestrat cu calități și daruri care includ credința, diferite competențe, amintiri ale reușitelor din trecut, atitudini care le dau putere și care îi motivează. Când își aduc aminte de toate acestea, se simt încurajați „să-și redobândească puterea.”

3) Resurse interpersonale. Majoritatea oamenilor au deja persoane pe care se pot sprijini; trebuie doar să apeleze la ele. Există membri ai familiei, prieteni, parteneri de afaceri și vecini gata să intervină când sunt rugați. Resursele comunitare sunt și ele disponibile pentru asistență medicală, financiară și materială. Și Biserica trebuie să caute modalități de a aplica „cea mai mare poruncă” în vremuri de criză (vezi Matei 22:36-39). Membrii bisericii pot fi invitați să se roage, să dăruiască bani, să ofere ajutor practic (cum ar fi o masă caldă, ajutor pentru copii, transport etc.)

Oamenii sunt reticenți să ceară ajutor pentru că se simt jenați și cred că ar trebui să fie în stare să-și gestioneze singuri propriile probleme, sau că își recunosc eșecul dacă „acceptă mila.” Ajută-i să înțeleagă că ceilalți sunt bucuroși să poată ajuta și că într-o bună zi vor putea „întoarce binecuvântarea.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

1 Samuel 14:23-34


Deruta filistenilor este totală. Poporul s-a strâns la Saul pentru a-i urmări şi a-i tăia în bucăţi. Totuşi, israeliţii nu sunt înflăcăraţi de aceeaşi energie pe care Ghedeon şi însoţitorii lui o arătaseră în împrejurări similare. Aceştia din urmă merseseră după Madian „obosiţi, totuşi urmărind“ mereu pe vrăjmaş, pentru că fuseseră
învioraţi înainte de a porni la luptă (Judecători 7.6; 8.4).

Aici, din contră, Saul a interzis poporului o zi întreagă să se învioreze mâncând, în pofida misiunii arzătoare care le stătea înainte. Interdicţia legală, rod al imaginaţiei, ne duce cu gândul la atât de multe alte invenţii omeneşti în materie de religie! În cazul acesta, ea nu a adus decât consecinţe neplăcute: Pe de o parte, înfrângerea filistenilor este mai puţin completă decât dacă s-ar fi realizat cu o armată în putere. Pe de altă parte, vine seara, când poporul are, în sfârşit, libertatea să mănânce, dar sunt atât de presaţi de foame, încât sacrifică animalele într-un fel în care carnea se consumă cu sânge, comiţând astfel un păcat de moarte (Levitic 17.10-14).

Oare nu era cu mult mai grav să nu asculte de Domnul decât să încalce ordinul firesc (carnal) al lui Saul?

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: