Mana Zilnica

Eu sunt Păstorul cel bun. Eu cunosc pe cele ce sunt ale Mele și sunt cunoscut de cele ce sunt ale Mele. Oile Mele ascultă glasul Meu.

Ioan 10.14,27

Ce voce dorim să auzim?

Thomas Edison tocmai terminase de lucrat la ultima sa invenție, fonograful, când renumitul reporter Henry Stanley i-a făcut o vizită în laborator. Stanley a fost surprins să audă o voce umană ieșind dintr-o cutie mică. El a fost uluit de posibilitățile pe care le deschidea fonograful și l-a întrebat:

— Domnule Edison, dacă ați putea auzi vocea unei personalități a istoriei lumii, pe a cui ați prefera să o auziți?

— Pe a lui Napoleon, a răspuns Edison.

Dar Stanley se gândea la altcineva și i-a spus:

— Mie mi-ar plăcea să aud vocea Mântuitorului nostru.

Cu siguranță, Domnul și Mântuitorul nostru nu ne vorbește prin intermediul fonografului lui Thomas Edison. Dar cum ne vorbește El? Una dintre căile principale prin care Mântuitorul ne comunică voia Sa este Cuvântul Său. Când citim Scriptura, Domnul stă de vorbă cu noi și ne arată voia Sa. Domnul ne dă îndemnuri prin învățăturile Bibliei. El Se descoperă pe Sine și arată întreaga Sa lucrare, dar și ce este omul în neascultarea sa față de Dumnezeu, precum și harul care îl caută pe acest om pierdut. Dacă nu citim Cuvântul Său sau dacă îl citim doar ocazional, pierdem prilejul minunat de a asculta glasul Domnului și Mântuitorului nostru.

coordonatori Bob & Debby Gass

DISTRUGĂTORII DE VISE (1) – Fundația SEER

„Iosif a mai visat un alt vis…” (Geneza 37:9)

În următoarele câteva zile, vom analiza împreună câțiva distrugători de vise.

Primul este descurajarea. Se povestește că doi tineri, cărora le plăceau foarte mult ciupercile, au cumpărat mai multe kilograme de la un vânzător de pe marginea drumului. Și-au făcut omletă cu ciuperci, salată de ciuperci, supă de ciuperci și au inventat chiar și un desert cu ciuperci. Până și pisica lor s-a ospătat cu câteva resturi de ciuperci. Mai târziu, femeia a intrat în bucătărie și a găsit pisica întinsă pe podea, gâfâind. A pus mâna pe telefon și a vorbit cu veterinarul care i-a spus că probabil ciupercile au fost otrăvitoare și a sfătuit-o să meargă de urgență la spital. Când s-au întors de la spital, se așteptau să vadă pisica zăcând fără viață pe podea. În schimb, ea stătea într-un colț, înconjurată de o mână de pisicuțe care tocmai văzuseră lumina zilei. Ceea ce ei au crezut că este agonia morții erau de fapt durerile nașterii!

Când ți se pare că visul tău își trage ultima suflare, continuă să crezi în Dumnezeu; poate că ești mai aproape ca niciodată de a da naștere la ceva! Nu lăsa ca descurajarea să-ți ucidă visul.

Iosif a avut un al doilea vis, unul chiar mai măreț! „Soarele, luna și unsprezece stele se aruncau cu fața la pământ înaintea mea.” (Geneza 37:9). Dacă ți-ai abandonat visul din cauza descurajării, ridică-te și adu-l înapoi. Dacă ți-ai împlinit deja visul, cere-i lui Dumnezeu unul și mai mare. Tu spui: „Dar provocarea pare prea mare pentru mine!” Pentru Dumnezeu nu e prea mare, nu vei avea niciodată vise prea mari pentru El!

Cuvântul Său ne întreabă: „Este oare ceva prea greu pentru Domnul?” (Geneza 18:14). Tu ai putea să mori cu visul tău în faza de plan, sau de construcție, sau să-l lași să fie împlinit de altcineva… dar atâta timp cât ești în viață, trebuie să-L cauți pe Dumnezeu și să visezi din nou!

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 13:1-8

Un profet mincinos este periculos mai ales atunci când se ridică din mijlocul poporului lui Dumnezeu. Toţi apostolii dau un semnal de alarmă cu privire la aceşti învăţători falşi care, „prin cuvinte dulci şi vorbiri frumoase, amăgesc inimile celor fără răutate” (Romani 16.18; 2 Petru 2.18; 1 Ioan 2.19; Iuda 4). „Să nu asculţi”, îndeamnă v. 3 − ci, dimpotrivă, „voi să umblaţi după DOMNUL, să ascultaţi de glasul Lui„(v. 4).

Siguranţa pentru oile Bunului Păstor constă într-o bună cunoaştere a glasului Său (Ioan 10.4, 5). Atunci nu le este deloc greu să deosebească − pentru a fugi − glasul unui străin.

Un al doilea pericol, tot atât de greu sesizabil, îl constituie influenţele rele, cu atât mai de temut când vin de la cineva apropiat. „Nu vă amăgiţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune!” (1 Corinteni 15.33). Să avem curajul să rupem o relaţie care tinde să ne îndepărteze de Domnul (Luca 14.26).

În sfârşit, răul se poate manifesta şi colectiv, încât să contamineze un oraş întreg. Creştinul credincios este chemat să se retragă din mijlocul tuturor religiilor în care, în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, va descoperi nedreptate (2 Timotei 2.19).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

20 oct. 2019

20 Octombrie 2019

Acest pahar este noul legământ în sângele Meu, care se varsă pentru voi.

Luca 22.20

Vechiul legământ fusese inaugurat cu sânge (Evrei 9.18-21). Noul legământ trebuia și el inaugurat cu sânge, iar sângele necesar pentru acest nou legământ era sângele lui Hristos Însuși. Când Domnul Isus Și-a vărsat sângele la cruce, El a îndepărtat păcatele noastre, însă a făcut cu mult mai mult decât atât. Sângele care a șters păcatele noastre este de asemenea sângele pe care va fi încheiat noul legământ cu Israel, într-o zi viitoare.

Relația noastră cu Dumnezeu nu este bazată pe un legământ, însă noi beneficiem deja de unele dintre binecuvântările noului legământ. Una dintre ele este aceasta: „Nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele și de fărădelegile lor” (Evrei 10.17). Jertfa perfectă a Domnului Isus este temelia binecuvântării viitoare a lui Israel, însă ea este de asemenea chezășia binecuvântării noastre eterne, încă de pe acum. Păcatele și fărădelegile noastre nu vor mai fi niciodată amintite. Toate păcatele noastre au fost iertate: cele trecute, prezente și viitoare. De fapt, toate au fost viitoare atunci când Domnul nostru le-a purtat pe cruce. Profetul Mica spune: „Vei arunca toate păcatele lor în adâncurile mării” (Mica 7.19).

Mântuirea noastră se bazează nu pe ceea ce am făcut noi, ci pe ceea ce Hristos a făcut. El este Jertfa pentru păcat desăvârșită; sângele Său a satisfăcut toate cerințele lui Dumnezeu, iar acceptarea de care El Se bucură acum este cea de care ne bucurăm și noi. „Nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele și de fărădelegile lor” – aceasta este afirmația lui Dumnezeu pentru toți cei care L-au primit, prin credință, pe Domnul Isus Hristos ca Jertfă pentru păcat.

J. Redekop

Având deci un Mare Preot … pe Isus, Fiul lui Dumnezeu … Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul ispitit în toate, asemenea nouă, dar fără păcat.

Evrei 4.14,15

Scena ispitirii

Ispitirea Domnului Isus a avut loc nu pentru că El ar fi putut cădea, ci pentru a demonstra că El nu putea cădea. Ispitele venite din partea lui Satan au pus în lumină sfințenia și puterea Celui de-al Doilea Om – Isus Hristos – în contrast cu slăbiciunea și cu falimentul celui dintâi. Când a fost creat primul om, Dumnezeu a declarat că totul era foarte bun, dar Satan a venit fără întârziere să-l ispitească pe om și aceasta a fost cauza ruinei lui. Cel de-al Doilea Om a apărut, vocea Tatălui s-a făcut auzită pentru a declara excelența Fiului Său. De aceea, Satan s-a grăbit din nou să vină în acel loc, dar de această dată L-a întâlnit pe Omul plin de Duhul Sfânt, pe care vicleniile diavolului nu L-au putut atinge. Când primul om a căzut, nu a cunoscut chinurile foamei, pentru că locuia în grădina roditoare, sădită de Creatorul său. Omul al Doilea este victorios, deși grădina a fost transformată în deșert și El Însuși a cunoscut foamea.

Privind la scena ispitirii, este important să ne aducem aminte că Domnul nostru n-a încetat să fie Dumnezeu atunci când a devenit Om. El este Dumnezeu și Om într-o singură Persoană glorioasă. Scopul ispitirii a fost de a pune în evidență acest adevăr. El a putut spune întotdeauna: „Vine Prințul lumii acesteia și el n-are nimic în Mine” (Ioan 14.30). Nimic nesfânt sau șubred n-a fost găsit în Mântuitorul, așa cum există din belșug în noi. Mântuitorul a fost întotdeauna Cel fără păcat – Satan însuși dovedind acest lucru atunci când s-a retras din scenă înfrânt.

coordonatori Bob & Debby Gass

LASĂ-L PE DUMNEZEU SĂ-ȚI REAPRINDĂ DORINȚA – Fundația SEER

„Ferice de cei… care umblă întotdeauna după Legea Domnului!” (Psalmul 119:2)

Biblia spune: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta” (Deuteronomul 6:5). „Încrede-te în Domnul din toată inima ta…” (Proverbele 3:5). „Mă veți găsi dacă Mă veți căuta cu toată inima” (Ieremia 29:13).

Îl iubești tu pe Dumnezeu cu toată inima ta? Te încrezi în El cu toată inima ta? Îl cauți tu cu toată inima ta? Numai scopul arzător al unei viziuni clare te va împiedica să te pierzi de pe cale sau să fii înghițit de lucrurile pieritoare și care nu valorează nimic prin comparație cu veșnicia. Să ne gândim la masa de nașteri; este concepută în așa fel încât să țină mama pe poziție indiferent de durere și de disconfort.

Întrebarea este: tu îți poți păstra poziția credinței chiar și atunci când asta înseamnă să fii expus durerii și presiunii? Asta este ceea ce fac rugăciunea constantă și cititul Bibliei: te țin pe poziție când altfel ai fi tentat să ieși din voia lui Dumnezeu. Poate crezi că dacă nu te expui riscului nu ai cum să mai suferi din nou… Dar asta înseamnă și că nu vei mai aduce rod!

Dumnezeu i-a zis Evei: „cu durere vei naște copii, și dorințele tale se vor ține după bărbatul tău” (Geneza 3:16). Putem observa faptul că, la sfârșitul travaliului și al durerii, Dumnezeu a spus că va reînnoi relația dintre femeie și bărbat, restaurând dorința femeii. Ideea este următoarea: nu există niciun leac pentru durerea din trecut, decât dorința din prezent.

Deci, fie că ești epuizat de victoriile tale sau descurajat de înfrângerile tale, lasă-L pe Dumnezeu să te cheme din nou la El. Lasă-L să-ți reaprindă dorința de a fi tot ceea ce dorește El să fii!

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 12:20-32

Prin gura lui Moise, Domnul vine să le aducă aminte că, cel dintâi, El are dreptul de a fi slujit de către poporul Său. Însă El nu le rămâne niciodată dator. De îndată ce a primit de la ei ceea ce I se cuvine, Se revelează ca un Dumnezeu plin de bunătate, care Se îngrijeşte de hrana lor şi care pătrunde cu tandreţe în circumstanţele vieţii lor de zi cu zi. Aceasta nu le dă credincioşilor dreptul să se poarte după bunul lor plac! Deci, „fie că mâncaţi, fie că beţi, fie orice faceţi, să faceţi toate pentru gloria lui Dumnezeu” (1 Corinteni 10.31). Noul Testament îi confirmă copilului lui Dumnezeu că trebuie să se abţină de la a mânca sânge şi „să se ferească de întinările idolilor” (Fapte 15.20).

Această ultimă interdicţie arată grija lui Dumnezeu pentru ai Săi. Să fim siguri că, dacă Domnul ne interzice un lucru, nu o face în mod arbitrar, numai pentru a ne crea greutăţi, ci pentru ca să nu fim „prinşi în cursă” (v. 30). Tot acest verset ne învaţă că adesea primul pas pe calea idolatriei este curiozitatea. „Cum au slujit naţiunile acestea dumnezeilor lor?” Interesul faţă de rău este un semn că nu am fost profund mişcaţi în conştiinţă şi ne conduce neînarmaţi pe teritoriul lui Satan.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

19 oct. 2019

19 Octombrie 2019

Pentru că așa zice Cel măreț și Cel înălțat, Cel care locuiește în eternitate și al cărui Nume este Sfânt: „Eu locuiesc în loc înalt și sfânt și cu cel cu duhul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhul celor smeriți și să înviorez inima celor zdrobiți”.

Isaia 57.15

Nu este decât Unul despre care se poate spune că este Cel măreț și Cel înălțat, Cel care locuiește în eternitate. Acest lucru trebuie să aibă ca efect supunerea oricărei făpturi înaintea Dumnezeului veșnic. El locuiește în eternitate. Noi suntem doar pentru un timp foarte scurt și avem o capacitate atât de limitată, încât este imposibil să înțelegem ce înseamnă demnitatea infinită de a locui în eternitate.

El locuiește de asemenea în loc înalt și sfânt, deasupra a tot ceea ce omul poate concepe. Și acest lucru trebuie să aibă un efect profund asupra gândirii noastre, fiindcă știm că nu suntem vrednici să intrăm în prezența unui Dumnezeu atât de sfânt.

Dar este uimitor că El nu Se oprește aici, ci ne spune că locuiește împreună cu cel cu duhul zdrobit și mâhnit. Cu siguranță că acest lucru ne face să dorim să fim și noi din această categorie, pentru a beneficia de privilegiul minunat de a-L avea pe Dumnezeul gloriei locuind împreună cu noi. Această stare își are începutul în faptul că ne dăm seama că nu merităm altceva decât judecata. Dacă știm că locul lui Dumnezeu este în înălțimea infinită, știm de asemenea că locul nostru este jos de tot, chiar dacă această poziție este cu totul contrară mândriei omului.

Cel care a învățat să aibă un duh zdrobit și smerit va căpăta mângâiere știind că Dumnezeu locuiește împreună cu el. Așa cum ne spune versetul, El locuiește cu noi ca să învioreze duhul celor smeriți și să învioreze inima celor zdrobiți. Minunată mângâiere! Minunat har!

L. M. Grant

Binecuvântat să fie Domnul, căci El a ascultat glasul rugăciunilor mele … De aceea îmi este plină de veselie inima.

Psalmul 28.6,7

Să mulțumim

Înaintea unei misiuni dificile, un soldat a îngenuncheat în camera lui și a început să se roage cu insistență cerând ajutorul lui Dumnezeu. În timpul rugăciunii a auzit însă o bătaie puternică în ușă. Când a mers să deschidă ușa, l-a văzut pe comandantul său care a venit să-i vorbească. Când acesta a înțeles că soldatul întârziase să-i deschidă pentru că era în rugăciune, i-a mărturisit că și el a făcut același lucru cu mulți ani în urmă, când I-a cerut cu insistență lui Dumnezeu să-l păstreze cu viață prin toate misiunile pe care urma să le împlinească. După aceea însă a încetat să se mai roage, pentru că nu mai avea nimic ce să-I mai ceară lui Dumnezeu. Când i-a auzit răspunsul, soldatul i-a zis comandantului: „Domnule comandant, ar trebui să reîncepeți rugăciunea chiar din aceste momente și să vă rugați cu stăruință în fiecare zi, pentru că, deși nu mai aveți nimic de cerut, ați rămas totuși atât de mult în urmă cu mulțumirile”.

Acelui comandant, Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea, i-a păstrat viața și, în timp de război, l-a ocrotit încă mulți ani. Dar el a încetat să se mai roage, pentru că, deși nu mai avea nimic de cerut, a uitat să mulțumească! Este și situația noastră asemănătoare cu a comandantului? Dacă nu mai avem nimic de cerut lui Dumnezeu, să începem să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru atâtea binecuvântări pe care ni le-a dăruit în viața noastră, cu toate că nu le merităm.

coordonatori Bob & Debby Gass

SCOATE TOTUL LA LUMINĂ! – Fundația SEER

„Dărâmă altarul lui Baal, care este al tatălui tău” (Judecători 6:25)

Când îngerul Domnului l-a chemat pe Ghedeon, el bătea grâu în teasc, încercând să-l ascundă de madianiți. (vezi v. 11). E un fapt interesant, întrucât Dumnezeu avea să-l folosească pe Ghedeon la distrugerea armatei madianite și la eliberarea Israelului. Dar înainte de-a putea face asta, existau câteva lucruri familiale pe care trebuia să le rezolve – începând cu altarul pe care tatăl său îl zidise pentru un zeu numit Baal. Altarul exista în familie de ani de zile. Așa că Dumnezeu i-a zis: „Dărâmă altarul lui Baal, care este al tatălui tău… Să zidești apoi… un altar Domnului Dumnezeului tău.” (Jud. 6:25-26). Să lămurim următorul aspect: lucruri precum mânia, dependența, abuzul și relațiile extraconjugale pot face parte din istoricul familiei tale, dar ele nu trebuie să facă parte și din viitorul tău. Nu numai că Dumnezeu îți poate vindeca inima și suferințele, dar El te va folosi pentru a vindeca inimile și suferințele copiilor tăi. Mizeria care s-a transmis din generație în generație poate fi oprită aici și acum. Nu trebuie să transmiți copiilor tăi ceea ce ți-au transmis ție strămoșii tăi. Scoate totul la lumină și adu înaintea Domnului. Descoperirea duce la vindecare. Și dacă ți-ar fi de ajutor să ai un consilier creștin matur, caută-l! „Să vă transformați prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.” (Romani 12:2). Lucrul acesta nu se va întâmpla peste noapte. Răul care ți s-a făcut în anii tăi de formare are nevoie de timp de vindecare și Dumnezeu va lucra cu tine zi de zi până când te va face întreg. Dar trebuie să lași ca vindecarea să înceapă. Ridică-te prin credință, ia-ți viața în mâini și declară: „În ce mă privește, toate astea se termină aici și acum!”

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 12:1-19

Până la cap. 4, poporul a fost invitat să scoată învăţătură din trecut. De la cap. 4 până la cap. 11, Moise le-a pus pe inimă marea datorie a ascultării de DOMNUL. Aici vom ajunge la cea de-a treia parte a cărţii, în care Israel va primi instrucţiuni pentru vremea când va locui în ţară. Şi cea mai importantă dintre acestea este cu privire la stabilirea unui loc pentru a aduce închinare Dumnezeului său. Israeliţii trebuia întâi să cureţe ţara de urâciunile canaaniţilor, apoi să caute − dar nu să aleagă − locul (v.5) unde va fi celebrată închinarea. Nu este de competenţa creştinului să hotărască unde sau cum Îi va aduce laudă lui Dumnezeu. Datoria lui este să se informeze cu grijă, după Scriptură, cu privire la locul unde Domnul a promis că va fi prezent. Când este nesigur, să urmeze exemplul celor doi ucenici pe care Domnul i-a trimis să pregătească Paştele şi care L-au întrebat: „Unde vrei să pregătim?” (Luca 22.9).

Numai în acest loc ales de Domnul (v.14) îşi va putea aduce israelitul feluritele sale jertfe, va putea mânca din ele, în sfârşit, se va putea bucura cu toată casa lui (v. 7, 12). Ce imagine a ceea ce avem să facem şi să primim în prezenţa Domnului Isus când suntem strânşi în jurul Lui! (Matei 18.20).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

18 oct. 2019

18 Octombrie 2019

Deci, după ce au mâncat, Isus i-a spus lui Simon Petru: „Simone, al lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia?”.

Ioan 21.15

În ziua învierii Sale, Domnul Isus Se întâlnise cu Petru (Luca 23.34). Cu siguranță că sufletul lui Petru a fost restabilit cu această ocazie, după trista sa cădere. Era nevoie însă ca Petru să fie restabilit în lucrare, în prezența celorlalți ucenici. Prin urmare, Domnul l-a întrebat: „Mă iubești Tu mai mult decât aceștia?”, adică mai mult decât ceilalți ucenici, care se aflau acolo. Petru se lăudase că nu-L va părăsi pe Domnul chiar dacă toți ceilalți ar fi făcut acest lucru, iar acum trebuia ca încrederea lui în sine, manifestată public, să fie judecată.

Petru a răspuns: „Doamne, știi că Te iubesc” (sau „Doamne, știi că țin la Tine”), folosind pentru „a iubi” un cuvânt cu o mai mică putere decât cel folosit de Domnul, fiindcă era acum de acord că nu putea pretinde o dragoste pentru Hristos mai mare decât a celorlalți. Domnul însă l-a întrebat din nou: „Mă iubești”, fără să mai facă referire la ceilalți. Petru a răspuns din nou cu formula: „Doamne, știi că țin la Tine”, căci era din ce în ce mai nesigur cu privire la adâncimea dragostei Sale pentru Domnul.

În cele din urmă, Domnul îl întreabă: „Ții tu la Mine?”. El folosește chiar cuvântul folosit de Petru pentru „a iubi”, spunând, cu alte cuvinte: „Ești sigur chiar și de faptul acesta?”. Petru s-a întristat văzând că până și această întrebare a trebuit să fie pusă și a exclamat: „Doamne, Tu toate le știi; știi că țin la Tine”. Petru nu se mai putea încrede în el însuși, însă se putea acum încrede în Domnul, care îi cunoștea inima. „Dacă ne condamnă inima noastră, Dumnezeu este mai mare decât inima noastră și cunoaște toate” (1 Ioan 3.20).

Fiindcă Petru se lăudase în public, a fost necesar ca Domnul să-l corecteze tot în public, însă a făcut acest lucru în modul cel mai delicat cu putință. De asemenea, cu această ocazie El i-a încredințat grija turmei Sale scumpe. În cartea Fapte vedem un Petru plin de îndrăzneală și de râvnă, însă vindecat de încrederea în sine. El învățase adevărul binecuvântat că este mai ferice să te încrezi în Hristos, decât în tine însuți.

S. Campbell

După ce l-a prins și l-a pus în închisoare, l-a pus sub paza a patru cete de câte patru soldați, cu gând ca, după Paști, să-l scoată.

Fapte 12.4

Întemnițarea lui Petru

Vrăjmașul cel vechi, Satan, nu doarme niciodată. El mai stârnise prigoniri împotriva sfinților. Petru și Ioan fuseseră duși la închisoare și bătuți, iar Ștefan fusese omorât cu pietre. Din nou, Satan, văzând înaintarea evangheliei, a căutat să se împotrivească, îndreptându-și furia mai ales împotriva lui Petru. Împăratul Irod voia să facă pe placul iudeilor. El știa că nimic nu le plăcea mai mult iudeilor decât să-i vadă pe creștini prigoniți. Ce plăcere satanică! Cât de decăzută este ființa umană fără Dumnezeu! Starea aceasta arată cât de departe erau acei oameni de Dumnezeu. Probabil, spuneau „Doamne, Doamne”, dar inima lor era atrasă de ura satanică.

Ca să nu scape din închisoare, patru cete de câte patru ostași îl păzeau pe pașnicul Petru. Chiar și când dormea era legat cu lanțuri între doi soldați. Mai mult, niște păzitori erau așezați la ușă, iar aceasta era de altfel bine ferecată. Ce măsuri strașnice! Un om crud ca acest împărat se făcea cu ușurință plăcut iudeilor dacă îi omora pe cei pe care iudeii îi urau. Cu toate că Irod nu-i agrea pe iudei și invers, în ura lor comună ei se puneau totuși de acord, asemenea precedentului împărat Irod cu Ponțiu Pilat. Dacă unii oameni se unesc din ură împotriva Domnului Isus Hristos, harul lui Dumnezeu lucrează ca cei credincioși să se unească din iubire pentru Hristos, pentru rugăciune, pentru vestirea evangheliei și a virtuților minunate ale Celui ce i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.

coordonatori Bob & Debby Gass

TU CÂT VALOREZI? – Fundația SEER

„Omul de bine lasă moștenitori pe copiii copiilor săi” (Proverbele 13:22)

Cuvântul „moștenire” este folosit de 203 ori în Sfânta Scriptură, deci cu siguranță Dumnezeu consideră chestiunea importantă. Solomon scrie: „Omul de bine lasă moștenitori pe copiii copiilor săi.” În sfera umană, „valoarea ta” este reprezentată de suma totală a posesiunilor tale. Dar în economia lui Dumnezeu, valoarea ta este egală cu suma totală a dărniciilor tale. Ceea ce nu dăruiești este pierdut pentru totdeauna, dar ceea ce pui în mâna lui Dumnezeu devine o amintire eternă.

Moses Montefiore a fost primul evreu care a ocupat o poziție importantă în Londra. A fost ridicat la rang de cavaler de către regina Victoria în 1837, și tot în același an a fost ales și prefect al Londrei. În ultimii ani ai vieții sale, el a devenit celebru pentru actele sale caritabile. A efectuat șapte călătorii în Țara Sfântă, ultima la vârsta de nouăzeci și unu de ani. Dragostea sa pentru Țara Sfântă s-a evidențiat prin finanțarea unei fabrici de textile, a unei prese de tipar, a unei mori de vânt și a câtorva colonii agricole din Palestina. La aniversarea a o sută de ani, ziarul London Times a publicat mai multe editoriale cu laude la adresa lui. A strâns o avere colosală din afacerile sale și din achizițiile imobiliare, însă când a fost întrebat de un reporter care este valoarea sa, el a invocat o cifră mult mai mică: „Averea dumneavoastră trebuie să fie mult mai mult de-atât!” a spus reporterul. Sir Moses Montefiore a replicat: „Nu m-ați întrebat câți bani am, ci cât valorez. Așa că am calculat cât am dăruit prin acte caritabile. Noi valorăm numai atât cât suntem dispuși să împărțim cu alții!”

Tu, cât valorezi? În ochii lui Dumnezeu, este suma totală a ceea ce dăruiești.

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 11:16-32

„Să vă puneţi deci aceste cuvinte ale Mele în inimă şi în suflet” (v. 18). „Dacă … cuvintele Mele rămân în voi…” este cuvântul de ordine pe care ni l-a lăsat Domnul Isus la plecare. Dacă lucrul acesta este împlinit, atunci vom şti cum să ne rugăm (Ioan 15.7), cum să-I vorbim (Psalmul 45.1; Matei 12.34), cum să ne ferim de rău (Psalmul 119.11). În fiecare moment al zilei vom fi preocupaţi de aceste cuvinte şi cu Cel care le-a rostit. Conversaţiile noastre, faptele noastre, umblarea noastră le vor purta amprenta. Se va putea citi până şi pe faţa noastră fericirea pe care ele ne-o asigură. În căminul nostru, la locul nostru de muncă, în alergăturile noastre, „în toate” vom împodobi „învăţătura care este a Dumnezeului nostru Mântuitor” (Tit 2.10 şi nota c).

Apoi vine concluzia tuturor acestor îndemnuri la ascultare: „Iată, vă pun înainte astăzi binecuvântarea şi blestemul” (v. 26).

În faţa fiecăruia dintre noi se deschid aceste două căi. Una este poteca îngustă a ascultării de Domnul; cealaltă, drumul larg al propriei noastre voinţe. Însă la această răscruce, Dumnezeu a aşezat stâlpi indicatori. Calea ascultării duce la binecuvântare; cealaltă, a voinţei proprii, la blestem. Pe care o vom alege şi urma?

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

16 oct. 2019

16 Octombrie 2019

Fiind deci înălțat prin dreapta lui Dumnezeu și primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, a turnat ceea ce voi vedeți și auziți.

Fapte 2.33

Dumnezeu a adus un Om în glorie și L-a așezat pe tronul Său. Credința – acea credință întemeiată pe mărturia Scripturilor – ne spune că un Om Se află acum în cer și că poziția Lui este poziția nouă a oricărui om răscumpărat. Dacă privesc la El ca Înainte-Mergător, știu că a intrat acolo pentru mine. În ce privește legătura mea cu Domnul, care Se află în acea poziție nouă, știu că sunt unit cu El prin Duhul Sfânt. Am fost viu în păcate; El Și-a vărsat sângele și le-a îndepărtat. Am fost, de asemenea, mort în păcate; El a murit pentru păcatele mele. Apoi a înviat dintre morți, iar Dumnezeu ne-a înviat împreună cu El și ne-a așezat împreună, pe toți cei credincioși, în locurile cerești în Hristos Isus (Efeseni 2).

Niciun om n-a fost vreodată unit cu Hristos în cer înainte ca Duhul Sfânt să vină pe pământ pentru a locui în trupurile noastre. Niciodată n-a locuit Duhul Sfânt în vreun om a cărui conștiință să nu fie curățită, iar acest lucru n-a fost posibil până să fie împlinită lucrarea care curățește conștiința. Prin urmare, niciun credincios, înainte de cruce, n-a știut că păcatele sale sunt înlăturate și n-a avut, în consecință, o conștiință curățită. Sfinții Vechiului Testament au știut că anumite păcate le-au fost iertate. De exemplu, Natan a fost trimis la David ca să-i trezească conștiința cu privire la păcatul oribil pe care-l comisese și totodată să-i spună că acest păcat i-a fost iertat. Însă nimeni nu L-a cunoscut pe Dumnezeu în lumina prezenței Sale până când perdeaua dinăuntru nu a fost sfâșiată; iar această lovitură care a sfâșiat perdeaua l-a așezat pe credincios în prezența lui Dumnezeu, spălat de orice păcat. În consecință, Duhul Sfânt n-a fost dat până când Hristos nu a fost glorificat (vedeți Ioan 7.36-39).

F. G. Patterson

Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă … învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit.

Matei 11.28,29

De la Mecca la Hristos (3)

„M-am mirat și i-am spus prietenului meu: «Oare cine poate fi proprietarul acestei prăvălii? Nimeni nu trebuie să folosească asemenea cuvinte și nu trebuie să facă o asemenea invitație, decât numai Allah».

Prietenul meu a răspuns: «Nu știi că suntem în țara faraonilor? Cu siguranță că omul trebuie să fie foarte fudul, datorită averii și a mărimii lui și de aceea vorbește așa lăudăros». Am mers mai departe, dar acele cuvinte minunate au rămas întipărite în inima mea; nu mai puteam să scap de ele și am zis: «Trebuie să-l întreb pe omul acela dacă dă odihnă celor trudiți».

După-amiaza m-am întors la acea prăvălie, dar afișul dispăruse. Acum tovarășul meu încerca să mă abată de la intenția mea de a cerceta temeinic problema cu afișul și cuvintele de pe el, dar eu i-am răspuns că nu voi pleca din Suez înainte de a obține o informație despre acel om care promite odihnă celor trudiți. Căci, vai! Aveam atâta nevoie de odihna inimii!

Așa că într-o zi mi-am luat inima în dinți, am intrat în prăvălie și i-am întrebat pe cei doi domni prezenți ce au de vânzare. Atunci mi-au arătat un Nou Testament și mi-au dat de înțeles că ar avea un depozit cu Sfintele Scripturi, adică Cuvântul veșnic al lui Dumnezeu. Curând m-am trezit angajat într-o conversație profundă cu cei doi bărbați. Prietenul meu încerca să mă împiedice să cercetez Cuvântul lui Dumnezeu, dar trei zile eu am citit din prețioasa Carte aproape fără să mănânc și fără să dorm.”

coordonatori Bob & Debby Gass

PROPĂȘIREA VINE DE LA DOMNUL – Fundația SEER

„În timpul când a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să propășească.” (2 Cronici 26:5)

Cineva a spus: „Înainte de-a te urca pe scara succesului, asigură-te că ea se sprijină pe zidul care trebuie!” Să explicăm. Când intenția ta este aceea de a face voia lui Dumnezeu și de a-L slăvi pe El, El îți promite că vei propăși. Este o greșeală să asociezi belșugul cu plăcerile materiale și să-l etichetezi drept „lumesc!” În fiecare generație au existat creștini prosperi și dedicați, care au fost activi în răspândirea evangheliei în lume și au contribuit la lărgirea Împărăției lui Dumnezeu. Citește aceste două promisiuni. Prima este dedicată bărbaților: „El are în casă bogăție și belșug și neprihănirea lui dăinuiește în veci.” (Psalmul 112:3). Cea de-a doua este dedicată femeilor: „În dreapta ei este o viață lungă; în stânga ei, bogăție și slavă.” (Proverbele 3:16).

Unii dintre noi au o concepție greșită despre succes. Se spune că trei bărbați discutau despre ce înseamnă pentru ei succesul. Unul a spus: „Succesul înseamnă să fii invitat la Casa Albă la o întâlnire cu președintele.” Cel de-al doilea a zis: „Pentru mine succes ar înseamna să mă întâlnesc cu președintele în Biroul Oval, să văd că în timpul discuției noastre are un apel telefonic de maximă importanță și că îl ignoră.” Cel de-al treilea bărbat a zis: „Pentru mine succesul înseamnă să mă întâlnesc cu președintele în Biroul Oval, să sune telefonul de maximă importanță, președintele să răspundă și să spună: „Este pentru tine.”

Dacă intri pe site-ul Amazon.com, descoperi douăzeci și cinci de mii de cărți despre cum să ai succes. Dar tu ai nevoie de o singură carte: Cuvântul lui Dumnezeu. Iată ce scrie în el: „În timpul când a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să propășească.”

Vrei să propășești? Consultă-L pe Domnul!

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 10:12-22

Versetele 12 şi 13 aşează înaintea copiilor lui Israel un plan minunat. Prieten creştin, Domnul nu doreşte nici „de la tine” altceva, decât teamă, credincioşie, dragoste, lepădare de sine, ascultare. Mica 6.8 pune aceeaşi întrebare şi, ca răspuns, invită la dreptate, la bunătate, la smerenie. Toate acestea ni se cer în interesul nostru: „spre binele tău” (v. 13) şi nu sunt decât un răspuns corect la iubirea divină. Fericite legături reciproce: „Domnul S-a alipit de părinţii tăi, ca să-i iubească …” (v.15) … „tu să te alipeşti de El” (v. 20)!

Este cerută circumcizia inimii. Un semn exterior nu este suficient pentru a face proba că cineva are o religie (Romani 2.29). Trebuie să existe în inimă dovada că pretenţiile cărnii au fost judecate şi că cineva aparţine lui Dumnezeu.

Domnul este Susţinătorul celor care sunt singuri în viaţă. Orfanul, văduva, străinul − sunt în mod cu totul deosebit subiectele îngrijirii Sale. „Dumnezeul cel mare, cel tare şi cel înfricoşător” (v. 17), care a făcut „aceste lucruri mari şi înfricoşătoare” (v. 21), este în plus un Dumnezeu plin de mângâiere, un Tată pentru orfani, un Apărător făcând dreptate văduvelor (Psalmul 68.5).

„El este lauda ta” (v. 21). Nu numai ceea ce a făcut, ci Însăşi Persoana Sa este, pentru inimile şi buzele celor răscumpăraţi, un subiect continuu de bucurie şi de adorare.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

15 oct. 2019

15 Octombrie 2019

La început Dumnezeu; Harul Domnului Isus Hristos fie cu toți sfinții.

Geneza 1.1; Apocalipsa 22.21

Să remarcăm că Biblia începe cu „Dumnezeu” și se încheie cu „toți sfinții„. Acest lucru ne oferă o indicație cu privire la scopurile și la harul lui Dumnezeu, fiindcă știm că totul în Cuvântul Său are un scop anume. Bineînțeles, ne referim la semnificația biblică a cuvântului „sfânt”. Scriptura folosește acest cuvânt cu privire la toți cei ce sunt în Hristos Isus, cu privire la toți copiii lui Dumnezeu de pe pământ – cu toții sunt sfințiți în Hristos Isus (1 Corinteni 1.2).

Biblia începe deci cu Dumnezeu și, la sfârșit, îi cuprinde pe toți sfinții de pe pământ, fără nicio excepție. Un tată se îngrijește ca toți copiii săi să fie la adăpost în casă, la lăsarea nopții; la fel, Duhul Sfânt nu încheie Cuvântul divin fără să-i cuprindă pe toți copiii lui Dumnezeu, punându-Și binecuvântarea asupra tuturor.

Dumnezeu nu are prejudecăți, nu are favoriți, ci toți copiii Săi Îi sunt la fel de scumpi. Scopul Lui a fost să-I aibă pe toți pentru Sine. Înainte de a întocmi lumile, El i-a ales în Hristos, iar creația prezentată în Geneza a avut ca scop înființarea acelei sfere în care ei toți aveau să fie adunați laolaltă. Multe trebuiau împlinite înainte ca acest scop să fie realizat, fiindcă vrăjmașul avea să lucreze mult împotriva împlinirii lui. Însă, pas cu pas, Dumnezeu a lucrat, lucrează și va lucra, iar încununarea împlinirii planului Său este redată în aceste cuvinte: „Harul Domnului Isus Hristos fie cu toți sfinții”.

J. T. Mawson

Între ei eram și noi toți odinioară, când trăiam în poftele firii noastre păcătoase, făcând lucrurile voite și gândite de firea păcătoasă.

Efeseni 2.3

De la Mecca la Hristos (2)

„Sfânta piatră neagră” este considerată cel mai sacru obiect din lume. Mecca este situată în Arabia Saudită, pe țărmul Mării Roșii, fiind locul de naștere al profetului Mahomed. Orice musulman își dorește să viziteze Mecca măcar o dată înainte de a muri. Acolo, mahomedanul despre care vorbim a adunat, după regulament, 49 de pietre, mai mari decât un bob de mazăre, dar mai mici decât o boabă de fasole. Pe acestea le-a aruncat spre stâlpii „marelui diavol”, câte șapte la fiecare, în timp ce exclama: „În numele dumnezeului celui atotputernic fac lucrul acesta și din ură față de diavol și spre ocara lui”.

După multe Luni, de pelerinaj anevoios din sanctuar în sanctuar, unde s-a supus peste tot ceremoniilor regulamentare, cu perseverență emoționantă, acel mahomedan a ajuns la Port Said și a cumpărat un bilet spre Cairo. „La Ismailia – povestea pelerinul însuși – inima mi-a devenit foarte neliniștită și i-am spus însoțitorului meu: «Parcă mă simt îndemnat să merg de aici la Suez». Prietenul meu mi-a răspuns: «De ce la Suez? Acolo nu este nimic de luat pentru noi». Și s-a opus tare planului meu. Dar eu am rămas neclintit în hotărârea mea, am dat biletul înapoi și am cumpărat altul, spre Suez, cu toate că nu știam din ce motiv, în afară de faptul că mă atrăgea acolo o anumită putere. Ajuns în Suez, am pribegit fără niciun plan pe străzile orașului. Într-o zi am văzut o prăvălie deschisă, la geamul căreia atârna un afiș, pe care erau scrise cuvintele: «Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă».”

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ TE ASEMENI CU HRISTOS – Fundația SEER

„Hristos trăiește în mine” (Galateni 2:20)

Dacă te-ai putea schimba prin propriile tale eforturi, nu ai mai avea nevoie de Domnul! În plus, orice încercare din partea ta de a câștiga sau de a merita harul Său te descalifică. De ce oare se întâmplă așa? Pentru că te zbați să fii sursa propriei tale mântuiri, a propriei tale semnificații sau a propriei tale puteri. Dacă vrei să știi ce Îl supără cu adevărat pe Dumnezeu, este exact ce aminteam adineaori! „Și atunci cum pot eu să mă aseamăn mai mult cu Hristos?” întrebi tu. Trebuie să mori față de tine însuți, adică să ieși cu totul din jocul pentru putere și control și să-L lași pe Hristos să trăiască prin tine!

Stai o clipă și cântărește aceste versete: „cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământești umblă după lucrurile firii pământești, pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului. Și umblarea după lucrurile firii pământești este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viață și pace. Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună. Deci cei ce sunt pământești nu pot să placă lui Dumnezeu. Voi însă nu mai sunteți pământești, ci duhovnicești, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. Și dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morții din pricina păcatului, dar duhul vostru este viu din pricina neprihănirii. Și dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morți va învia și trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuiește în voi.” (Romani 8:5-11).

De unde știi că Hristos este viu și lucrează în tine? Când ceilalți se uită la tine, ei Îl vor vedea. Și când vor merge cu tine, ei Îl vor urma pe El. „Cât durează până când voi fi asemenea lui Hristos?” întrebi tu. Asemănarea se produce zi după zi, timp de o viață întreagă.

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 10:1-11

De-abia intrate în mâinile lui Moise, cele dintâi două table ale legii au şi fost sfărâmate, pentru ca judecata să nu pătrundă odată cu ele în tabăra idolatră. În plus faţă de această dată, Domnul va porunci ca noile table să fie puseimediat în chivot, simbol al Domnului Hristos care este garantul menţinerii întregi a legii. Potrivit propriilor Sale cuvinte (Matei 5.17-19), Domnul Isus n-a venit pentru a desfiinţa legea, ci pentru a o împlini (Matei 5.17 nota a: pentru a-i arăta plinătatea). Nici o iotă, nici o frântură de literă pe care iubitul nostru Salvator să nu o fi satisfăcut perfect! El va fi şi în această privinţă cel mai mare în Împărăţia cerurilor.

2 Corinteni 3 compară „cele zece porunci”, înscrise odinioară pe piatră, cu „epistola lui Hristos”, gravată „pe table de carne, ale inimii” (2 Cor. 3.3), „epistolă” care se rezumă în fapt la un nume, cel al Domnului Isus, pe care Duhul Sfânt Îl imprimă în inimile răscumpăraţilor Săi. Dar nu pentru a rămâne ascuns acolo. O scrisoare este făcută pentru a fi citită. Numele lui Hristos trebuie să poată fi citit de către cei care ne cunosc. În preajma noastră, mulţi sunt cei care nu citesc niciodată Biblia. Într-o manieră indirectă ei pot fi constrânşi să o facă, în măsura în care comportarea noastră, pe care ei o observă, pune în practică învăţăturile Sale şi Îl reflectă pe Isus (1 Petru 3.1sf, 2).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

15 oct. 2019

1 Comment

14 Octombrie 2019

Și slujba pazei fiilor lui Merari era: … stâlpii curții de jur-împrejur și postamentele lor și cârligele lor și funiile lor.

Numeri 3.36,37

Un merarit ar fi putut gândi în felul acesta: «Cum! Trebuie să-mi petrec cea mai bună perioadă din viață având grijă de niște cârlige? Acesta este scopul pentru care m-am născut? Să nu existe pentru mine un scop mai înalt în viață?».

În primul rând, era de ajuns pentru un merarit să știe că Domnul îi dăduse această slujbă. Acest lucru era suficient pentru a da demnitate oricărei activități, oricât de nesemnificative. Nu contează ce facem, dacă întotdeauna facem ceea ce Dumnezeu ne-a încredințat. Un om poate urmări o carieră pe care semenii lui o consideră cea mai strălucitoare; își poate cheltui energia, timpul, talentul și averea urmărind ceea ce oamenii socotesc a fi măreț și glorios și, în tot acest timp, viața lui se poate dovedi a fi de fapt un mare nimic. De cealaltă parte, omul care în mod simplu face voia lui Dumnezeu, oricare ar fi ea, este omul a cărui lucrare va rămâne atunci când toate eforturile fiilor acestei lumi se vor fi prăbușit în uitare eternă.

Însă, în afară de a face ceea ce Dumnezeu îi încredințase, exista o demnitate specială care caracteriza lucrarea unui merarit, chiar dacă această lucrare se reducea la a îngriji de „țăruși” și de „postamente”. Tot ceea ce stătea în legătură cu cortul întâlnirii era de cel mai profund interes și de cea mai înaltă valoare. Nu exista, în lumea întreagă, nimic care să se fi comparat cu acel cort. Era o demnitate sfântă și un privilegiu să ți se îngăduie să atingi chiar și cel mai neînsemnat lucru care ținea de acest minunat cort în pustie. Truda sa era legată de locuința lui Dumnezeu Însuși. Mâinile sale atingeau acele lucruri care erau imagini ale lucrurilor din cer. Orice țăruș, orice frânghie, orice postament și orice acoperitoare erau umbre ale bunurilor viitoare – imagini ale lui Hristos Însuși.

C. H. Mackintosh

Și voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați odinioară, după mersul lumii acesteia după domnul puterii văzduhului.

Efeseni 2.1,2

De la Mecca la Hristos (1)

De la căderea lui Adam, omul neîmpăcat cu Dumnezeu trăiește în neliniște. Păcatul i-a furat pacea pe care o savura cândva în Paradis, în părtășie cu Dumnezeu. Astfel umblă rătăcitor de colo-colo, adesea chinuit și torturat de conștiința rea, care nu poate fi adusă la tăcere prin nicio faptă religioasă, prin nicio rugăciune, prin nicio vorbă, prin nicio lacrimă. Adevărata odihnă și pace le dă numai Isus, Fiul lui Dumnezeu. „El a făcut pace prin sângele crucii Lui” și a vestit-o alor Săi după învierea Sa: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea”. El ia toată vina păcătosului pregătit de pocăință, care se apropie prin credință, îi curăță conștiința și îi umple inima cu odihnă cerească.

Această odihnă o căuta nu de mult și un pelerin mahomedan, care pribegea pe la Mecca, pe la Medina și prin alte localități, unde se află sanctuarele religiei sale. Era fiul unui binecunoscut șeic (prinț arab), care s-a străduit cu râvnă din tinerețea lui, printr-o trăire ascetică, prin posturi, prin rugăciuni și prin invocarea numelui dumnezeului său „Allah”, să câștige favoarea acestuia. După mulți ani de strădanii fără rezultat, s-a hotărât să facă un pelerinaj mare, gândindu-se că va găsi în acele orașe sfinte ale religiei sale un răspuns la întrebarea care revenea mereu: „Cum obțin odihnă pentru inima mea și pace pentru conștiința mea?”. Când a ajuns la Mecca, locul nașterii lui Mahomed, locul principal de pelerinaj al mahomedanilor, a vizitat sfintele morminte și a sărutat „sfânta piatră neagră”.

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ȚI-A OFERIT TOTUL – Fundația SEER

„Dumnezeul meu, îmi luminează întunericul meu” (Psalmul 18:28)

Dumnezeu nu numai că te-a răscumpărat și te-a chemat să-L slujești, dar El te-a și echipat. Toate lucrurile de care ai nevoie pentru a-ți împlini lucrarea există chiar acum în viața ta, așteptând să le identifici. Tot ce nu este identificat, devine neapreciat; tot ce nu este apreciat devine nerecompensat; și tot ce nu este recompensat în cele din urmă dispare din viața ta. În vremea goanei după aur, din California, un cuplu tânăr a devenit obsedat de căutarea aurului. Și-au vândut ferma și toate avuțiile și au pornit-o spre vest cu speranța îmbogățirii. Au avut eșec după eșec, până la urmă au ajuns la sapă de lemn și s-au mutat în Europa. Mulți ani după aceea, s-au reîntors în America și s-au hotărât să-și viziteze fosta fermă. Dar când au ajuns acolo, au găsit-o înconjurată de agenți de pază și de un gard de sârmă. Când au pus întrebări, au aflat că pe terenul fostei lor ferme se găsea al doilea cel mai mare zăcământ de aur din America – care era acum proprietatea statului!

Dumnezeu te-a înconjurat cu resurse și cu oameni pe care tu nu-i vezi. Cele mai mari daruri din viața ta așteaptă încă să fie descoperite, întrucât ele se află în starea de semințe. Și incapacitatea ta de a le identifica te costă scump.

Scriindu-le credincioșilor din Efes, apostolul Pavel le-a spus: „Mă rog… să vă lumineze ochii inimii” (Efeseni 1:18). Iar psalmistul s-a rugat: „Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” (Psalmul 119:18). Uneori nu poți vedea pădurea din cauza copacilor.

În tine și în jurul tău se află o comoară pe care nu o vei vedea niciodată până nu ți-o descoperă Dumnezeu. Și El o va face – dacă Îl cauți și Îi ceri ajutorul în rugăciune!

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 9:18-29

Invitat să nu-şi uite greşelile trecute, Israel putea alătura aici o altă aducere-aminte: cea a mijlocitorului credincios care i-a reprezentat pe munte. Moise este menţionat în mod deosebit în Psalmul 99.6 printre cei care Îl cheamă pe Domnul şi care strigă spre El. Ce implorări fierbinţi a ştiut el să înalţe către Dumnezeu pentru popor, ca şi pentru fratele său Aaron! Iată într-adevăr pentru noi două subiecte constante de rugăciune: pe de o parte adunarea, iar pe de altă parte membrii familiei noastre.

Psalmul 99 confirmă eficacitatea rugăciunii credinţei: „Tu le-ai răspuns: Tu ai fost pentru ei un Dumnezeu iertător” (Ps. 99.8; Iacov 5.16). Ne vom bucura să constatăm că în acest psalm este numit şi Aaron. Nu numai că i-a fost iertat păcatul său grav, ci a putut după aceea să devină, la rândul său, un mijlocitor (Numeri 16.47). Când am învăţat o lecţie prin propria experienţă, putem să fim un ajutor pentru alţii. Aceasta a fost experienţa lui Petru. Spunându-i că S-a rugat pentru el, Domnul a adăugat: „când te vei întoarce, să-i întăreşti pe fraţii tăi” (Luca 22.32).

Ce bucurie, prieteni creştini, că putem conta pe prezenţa în cer a unui Apărător divin care mijloceşte la Tatăl în favoarea fiecăruia dintre noi!

Publicat în Romanian devotionals

13 oct. 2019

13 Octombrie 2019

Deoarece cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos, că El, bogat fiind, S-a făcut sărac pentru voi, ca, prin sărăcia Lui, voi să fiți îmbogățiți.

2 Corinteni 8.9

Cât cunoaștem noi despre bogățiile Domnului nostru Isus Hristos? Fără Cuvântul lui Dumnezeu, n-am putea să ne formăm o părere adevărată cu privire la aceste bogății. Însă, dacă ne îndreptăm către Scriptură, singura sursă sigură de informație, vom fi uimiți de ce vom găsi acolo. În cartea Iov, una dintre cele mai vechi din Biblie, Dumnezeu îi adresează câteva întrebări lui Iov.

Aceste întrebări au fost retorice. De exemplu, în Iov 38 citim: „Unde erai tu când am întemeiat pământul?”. În Apocalipsa 4.11 citim: „Tu ești Acela care ai creat toate și datorită voii Tale ele erau și au fost create!”. În Psalmul 50.10, Dumnezeu declară: „Orice animal al pădurii este al Meu, vitele pe mii de dealuri”. De asemenea, El spune: „Al Meu este argintul și al Meu este aurul” (Hagai 2.8).

După ce Iov L-a auzit pe Dumnezeu vorbindu-i, s-a smerit și a spus: „Mi-e scârbă de mine și mă pocăiesc în țărână și cenușă” (Iov 42.6).

Se cuvine să luăm un loc în smerenie atunci când privim la bogățiile nepătrunse ale Domnului Isus și să ascultăm cuvintele apostolului: „Bogat fiind, S-a făcut sărac pentru voi” (2 Corinteni 8.9). În Matei 8.20 citim: „Fiul Omului nu are unde să-Și plece capul”. Aceasta se întâmpla în lumea pe care El o crease. Cu o altă ocazie, El a spus: „Arătați-mi un dinar”, fiindcă nu avea niciunul al Lui. Iar după ce a fost dat jos de pe cruce, a fost îngropat în mormântul unui om bogat (Matei 27.52,60).

Domnul gloriei a coborât atât de jos, pentru că era în căutarea unei perle de mare preț; iar după ce a găsit-o a vândut tot ce avea pentru a o cumpăra (Matei 13.46). Am fost cu toții îmbogățiți dincolo de orice măsură, potrivit estimării Lui, fiindcă „El, care, într-adevăr, nu L-a cruțat pe propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va dărui, de asemenea, toate împreună cu El?” (Romani 8.32).

J. Redekop

Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.

Romani 5.8

Dragoste față de noi

Doar Dumnezeu poate iubi așa. Omul are nevoie de un motiv care să-l miște, care să acționeze din afară în el, dar Dumnezeu, nu, fiindcă El este dragoste și nu are nevoie de niciun fel de impuls din afară. Dumnezeu a iubit lumea, lumea rea, neevlavioasă, atât de mult, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. Ținta dragostei lui Dumnezeu erau deci păcătoșii, vrednici doar de ură, atât de necurați și de lipsiți de orice lucru bun, încât jertfa Fiului Său preaiubit a fost singura soluție; nimic altceva n-ar fi fost suficient să aducă mântuirea omului. Ce măreție a dragostei dumnezeiești! Această dragoste îi învinge pe cei mândri și orgolioși, îi câștigă pe cei săraci și neajutorați și încălzește inimi reci și indiferente. Ea dăruiește pace și bucurie inimii copiilor și umple interiorul adulților cu o admirație plină de adorare. A mărturisi despre măreția dragostei divine este cea mai recunoscătoare misiune a făpturii răscumpărate.

Ce sunt cele mai înalte și mai nobile rezultate ale înțelepciunii omenești în comparație cu această dragoste a lui Dumnezeu și a lui Hristos? Doar o ceață răcoroasă și întunecată pe lângă razele dătătoare de viață și de căldură! Da, pe când eram noi încă păcătoși, Domnul Isus Hristos a murit pentru noi. Este acest adevăr partea noastră, care aduce bucurie în inimă? Ne bucurăm cu toții de acest adevăr dumnezeiesc?

coordonatori Bob & Debby Gass

PERSONALIZEAZĂ PROMISIUNILE LUI DUMNEZEU – Fundația SEER

„Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine.” (Psalmul 56:3)

Ceea ce îți susține teama sunt gândurile. Ele pot fi exprimate public sau pot fi exprimate în particular. Oricum ar fi, trebuie să le oprești și să le schimbi. În caz contrar, ele te vor ține prizonier și te vor controla. Una dintre cele mai puternice arme pe care ți le-a dat Dumnezeu pentru a-ți învinge teama și îngrijorarea este abilitatea de a-ți asuma promisiunile Lui. Iată doar câteva: „Nu te teme de nimic… ești al Meu. Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; și râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, și flacăra nu te va aprinde. Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, mântuitorul tău!” (Isaia 43:1-3).

Care ar trebui să fie răspunsul tău la promisiunea lui Dumnezeu? „Întărește-te și îmbărbătează-te! Nu te înspăimânta și nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face.” (vezi Iosua 1:9). „Ochiul Domnului privește peste cei ce se tem de El, peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui” (vezi Psalmul 33:18). „Spuneți celor slabi de inimă: „Fiți tari, și nu vă temeți! Iată Dumnezeul vostru… va veni, și vă va mântui.” (vezi Isaia 35:4). „Domnul este lumina și mântuirea mea. De cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieții mele, de cine să-mi fie frică? Căci El mă va ocroti în coliba Lui în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperișul cortului Lui și mă va înălța pe o stâncă. Iată că mi se și înalță capul peste vrăjmașii mei, care mă înconjoară: voi aduce jertfe în cortul Lui în sunetul trâmbiței, voi cânta și voi lăuda pe Domnul.” (Psalmul 27:1,5-6).

Vrei să-ți învingi fricile și îngrijorările? Personalizează promisiunile lui Dumnezeu!

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 9:1-17

Pentru a descrie forţa vrăjmaşilor lui Israel, Moise se foloseşte de aceleaşi mijloace ca şi oamenii necredincioşi care înmuiaseră inima poporului (1.28), pentru că această putere era reală. Poporul nu trebuia să o desconsidere, ci, mai degrabă, să-şi pună încrederea într-o putere mai mare. DOMNUL avea să meargă înaintea lor spre a descuraja şi nimici această putere a vrăjmaşului.

Contrar criteriilor obişnuite ale oamenilor – cantitate sau calitate – intervenţia lui Dumnezeu în favoarea lui Israel n-a fost dictată nici de numărul (7.7), nici de buna înclinaţie naturală a acestui popor. „Să ştii dar că nu pentru dreptatea ta – reaminteşte Moise – îţi dă Domnul Dumnezeul tău această ţară bună ca s-o stăpâneşti” (9.6). Copilul lui Dumnezeu nu se poate lăuda nici măcar cu atâta îndreptăţire proprie ca Israel. „El ne-a mântuit, nu pentru fapte, împlinite în dreptate, pe care le-am făcut noi, ci după propria Sa
îndurare …” (Tit 3.5-7). Şi pentru ca poporul să nu fie tentat să atribuie alegerii lui Dumnezeu meritele lor personale, conducătorul lor le aminteşte episodul umilitor cu viţelul de aur. Dacă ne vom aduce aminte fără-ncetare de credincioşia Domnului (cap. 8), nu vom uita niciodată cât de slabe sunt inimile noastre (v. 7; Ezechiel 16.30).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

12 oct. 2019

12 Octombrie 2019

Dar fugi de poftele tinereții și urmărește dreptatea, credința, dragostea, pacea, cu cei care-L cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată.

2 Timotei 2.22

Separare și căutare (3)

Când credința este activă, Dumnezeu ocupă orizontul sufletului, dragostea Lui umple inima și umblarea credinciosului va fi caracterizată de dragostea divină. Acest lucru este foarte necesar pentru un vas de cinste. El trebuie să urmărească dragostea și să manifeste dragostea lui Hristos în tot ceea ce face.

Apoi rezultatul urmăririi dreptății, credinței și dragostei va fi pacea – pacea întemeiată pe o bază dreaptă. Credinciosul separat de rău nu trebuie să-și impună voința proprie și nu trebuie să se certe, ci să urmărească lucrurile care duc la pace. „Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, trăind în pace cu toți oamenii” (Romani 12.18). Cine caută ceartă și tulburare Îl dezonorează pe Hristos și arată clar că nu urmărește dreptatea, credința, dragostea și pacea.

Versetele 23-25 ne oferă în continuare instrucțiuni cu privire la conduita potrivită unui vas sfințit, de cinste. El trebuie să se ferească de întrebările nebune și nefolositoare, care dau naștere certurilor, și nu trebuie să se certe cu nimeni, „ci să fie blând față de toți, capabil să-i învețe, răbdător, corectându-i cu blândețe pe cei care se împotrivesc”. Contradicțiile și certurile cu privire la adevăr sau la întrebările nebune nu sunt de niciun folos. Adevărul lui Dumnezeu trebuie prezentat cu har, cu claritate, cu răbdare, cu blândețe și cu smerenie, chiar și celor care sunt împotrivitori, însă slujitorul Domnului nu trebuie să se certe cu aceștia.

Acestea sunt instrucțiunile cu privire la purtarea personală a credincioșilor care caută să-I placă Domnului și să fie vase sfințite și folositoare în mijlocul ruinei din creștinătate. Fie ca Domnul să ne dea tuturor harul să fim astfel!

R. K. Campbell

Căci este un singur Dumnezeu și un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuși.

1 Timotei 2.5,6

Trăiește prin moartea altuia

Într-un orășel din Germania era un bărbat care în fiecare Duminică, mergea la cimitir și punea câteva flori pe un mormânt. Cel care era înmormântat acolo a fost în timpul războiului pe front în locul său și a murit. Mortul făcuse această înlocuire din simpatie pentru prietenul său, care avea o familie numeroasă, iar el nu avea familie. Bărbatul acesta trăia prin moartea prietenului său.

Iată un exemplu simplu, mic, care ne ajută să înțelegem ce este un mijlocitor! Mântuitorul a suferit pentru păcatele tuturor. Este scris în Cuvântul lui Dumnezeu: „Cine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu” (Ioan 3.18). Mijlocirea, iertarea, harul sunt pentru toți oamenii, dar cei care nu le primesc zădărnicesc această lucrare cu privire la ei și atunci vor avea parte de condamnarea veșnică. Dacă omul din istorioara de azi nu ar fi avut un prieten adevărat care să-l înlocuiască în timpul războiului, ar fi murit el.

Valoarea unui mijlocitor cu privire la veșnicia noastră este cu mult mai mare. Cei care Îl au pe Isus Hristos ca Mijlocitor s-au asigurat veșnic, căci El îi va duce la viață, la adevărata viață veșnică. Și cititorul poate să primească această asigurare prin credința în unicul Mijlocitor: Domnul Isus Hristos.

coordonatori Bob & Debby Gass

TU POȚI SURPA ÎNTĂRITURILE – Fundația SEER

„Căci armele cu care ne luptăm noi… sunt… întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.” (2 Corinteni 10:4)

Când un tipar al diavolului trece de la o generație la alta, Biblia se referă la lucrul acesta ca la o „întăritură.” David a avut o problemă cu pofta trupească, ceea ce l-a condus la o aventură amoroasă cu soția altcuiva. Același spirit s-a transmis la Amnon, fiul lui David, care și-a necinstit sora (vezi 2 Samuel 13). Când David a auzit de lucrul acesta, s-a mâniat, dar nu a făcut nimic. Ce putea el să spună? Avraam l-a mințit pe regele păgân, spunând că soția lui este sora sa, pentru a-și salva pielea (vezi Geneza 20).

În mod uimitor, Isaac, fiul său a făcut exact la fel câteva capitole mai târziu (vezi Geneza 26). Experții spun despre copiii ai căror părinți sunt alcoolici că sunt predispuși și ei să devină alcoolici, și un procentaj ridicat dintre cei ce abuzează copiii au fost ei înșiși abuzați în copilărie. Uneori, tiparele ambilor părinți se pot vedea în tine. Dar există o veste bună: Dumnezeu vindecă familiile disfuncționale – și vindecarea poate începe cu tine! Doar pentru că părinții tăi erau împietriți din punct de vedere emoțional, nu înseamnă că și copiii tăi trebuie să trăiască fără afecțiune.

Dumnezeu te poate învăța să surpi acea întăritură, în familia ta, pentru a le putea oferi copiilor tăi ceea ce tu nu ai avut niciodată. Ghedeon a zdrobit altarul ridicat de tatăl său pentru închinarea la idoli (vezi Judecători 6:25), și prin harul lui Dumnezeu și tu poți face la fel în familia ta! Roagă-te pentru copiii tăi. Mărturisește-ți trecutul în fața lui Dumnezeu și proclamă vindecarea și iertarea în Numele lui Isus peste viața ta, iar binecuvântările lui Dumnezeu vor curge prin tine spre copiii tăi. Mergi înainte, treci la fapte și vei culege roadele.

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 8:1-20

„Îţi vei aduce aminte … adu-ţi aminte!” − iată firul călăuzitor al acestei cărţi, şi aceasta pentru că inima lui Israel, ca şi a noastră, este promptă în a uita de Dumnezeu, de eliberările Sale, de promisiunile Sale, de poruncile Sale(compară cu Marcu 8.17 …). Domnul Îşi purtase poporul „cum poartă un om pe fiul său” (1.31). Aici îl pedepseşte „cum ceartă (sau „educă”, sau „disciplinează”) un om pe fiul său” (v. 5). «Purtat» şi «pedepsit» sunt două privilegii ale copilului lui Dumnezeu (Evrei 12.5 …). Cel de-al doilea ne pare mai greu de acceptat decât primul. Dar ce urmărea Dumnezeu când permitea experienţele din pustiu?

Scopul este repetat de trei ori: „ca să te smerească” (v. 2, 3, 16).

Un om care are nevoi este mai dispus să se întoarcă spre Creatorul lui şi acesta este tocmai punctul pe care îl aşteaptă Dumnezeu, pentru că încercarea nu este niciodată un scop în sine, ci un mijloc „ca să-ţi facă bine la sfârşit” (v. 16). Ce contrast între pustiul pe care Israel tocmai îl traversase, un pământ plin de „uscăciune, unde nu era
apă” (v. 15) şi „ţara cea bună”, plină de pâraie, de izvoare şi de ape adânci, în care avea să intre! Ce contrast de asemenea între hrana din Egipt (Numeri 11.5) şi îmbelşugatele roade din ţara Canaanului, dătătoare de putere, de bucurie, de sănătate, de savoare şi care evocă roada Duhului prezentată pe larg în Galateni 5.22!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

11 oct. 2019

11 Octombrie 2019

Dar fugi de poftele tinereții și urmărește dreptatea, credința, dragostea, pacea, cu cei care-L cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată.

2 Timotei 2.22

Separare și căutare (2)

Credinciosul separat de rău trebuie să urmărească dreptatea, credința, dragostea și pacea. El trebuie să umble într-o dreptate practică, adică să urmărească ceea ce este drept și corect în relația sa cu Dumnezeu și cu oamenii. Remarcăm că dreptatea este menționată prima, apoi credința, dragostea și, în cele din urmă, pacea. Dreptatea este primul lucru de luat în considerare, nu dragostea sau pacea. Dacă cineva socotește dragostea și pacea ca fiind primele lucruri de luat în considerare, poate fi în pericolul de a face compromisuri cu privire la adevăr și la dreptate. În felul acesta, răul ajunge să fie tolerat sub pretextul dragostei și al menținerii păcii. Trebuie să urmărim dragostea și pacea, însă nu putem avea pace în detrimentul dreptății, de aceea dreptatea trebuie urmărită întâi de toate. Nu poate exista pace cu răul sau cu vrăjmașii lui Hristos.

Credința trebuie de asemenea urmărită împreună cu dreptatea, fiindcă ea ne ține în comuniune cu Dumnezeu și în dependență de El, pentru ca inima să fie susținută pe calea dreptății și a separării de rău. Credința Îl ține pe Dumnezeu înaintea sufletului și ne împiedică să privim lucrurile din punctul de vedere ale raționamentelor omenești. Ea este necesară pentru a stărui pe calea dreptății. Moise „a stăruit, ca văzându-L pe Cel nevăzut” (Evrei 11.27).

Fără credință și dragoste, urmărirea dreptății ar deveni un lucru rece și legalist. Prin urmare, dreptatea trebuie cuplată cu credința și cu dragostea. Credința vine înaintea dragostei în versetul nostru, fiindcă ochii trebuie ațintiți asupra lui Dumnezeu, Izvorul dragostei, înainte să poată exista activitatea dragostei creștine. Dragostea trebuie păzită cu ajutorul dreptății și al credinței. Nu poate exista dragoste adevărată aparte de ascultare. Adevărata dragoste față de Hristos și față de suflete ne va face să umblăm în dreptate și cu credință.

R. K. Campbell

Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, a mai pus mâna și pe Petru. Erau zilele Azimilor.

Fapte 12.3

Puterea lui Dumnezeu

Era aproximativ anul 44 după Hristos când Irod a căutat să se facă plăcut supușilor săi iudei prin persecutarea creștinilor care nu făceau niciun rău. Nu că Irod i-ar fi iubit pe iudei, pentru că el și iudeii se urau din toată inima, dar în aceasta ei s-au unit urând împreună mărturia cerească. Irod l-a ucis cu sabia pe Iacov și l-a aruncat pe Petru în închisoare, având intenția rea de a-l ține închis până după Paște, când foarte mulți iudei urmau să fie la Ierusalim, ca să facă un spectacol public din execuția lui. Creștinii au însă arme necunoscute guvernanților acestei lumi! Dumnezeu a îngăduit ca Iacov să pecetluiască cu propriul său sânge mărturia lui, dar pe Petru l-a salvat, pentru ca el să dea în continuare mărturie pe pământ. Astfel, Dumnezeu conduce toate! El guvernează peste națiuni, indiferent cum ar fi mândria și voința omului. Dumnezeu are toată puterea, iar puterea vrăjmașului se arată neputincioasă atunci când intervine Dumnezeu.

Irod, încurcat de manifestările unei puteri pe care el nu o înțelegea, i-a condamnat la moarte pe cei care păzeau închisoarea și a părăsit Ierusalimul. Și nici nu se gândea că moartea lui urma să vină înaintea morții prizonierilor. Puterea lui Dumnezeu este nemărginită! Nimic nu-L poate împiedica pe Dumnezeu să-Și salveze slujitorii. Petru a fost închis din porunca unui rege susținut de cea mai mare putere politică din câte existaseră până atunci. Cu toate acestea, Petru a ieșit din închisoare fără nicio piedică!

coordonatori Bob & Debby Gass

SFATURI PENTRU PEREGRINI (2) – Fundația SEER

” În El am fost făcuți și moștenitori, fiind rânduiți mai dinainte” (Efeseni 1:11)

Voia lui Dumnezeu pentru tine nu este doar să supraviețuiești, ci și să propășești (vezi Psalmul 84:11). Satan te va ataca, dar nu te poate despărți de dragostea lui Dumnezeu și nu te poate ține departe de binecuvântările Sale! Satan te va minți și îți va spune că poate, dar de fapt nu e așa. Imaginează-ți cât de frustrat este el din această cauză! Când știi că Dumnezeu ți-a promis ceva, lucrul acesta îți dă putere să învingi ceea ce alții nu pot. Toată apa din mare nu te poate îneca, atâta timp cât nu intră în barca ta. Ceea ce tu lași să intre în viața ta, te face să suferi! Așa că, păzește-ți inima! Păstrează-ți viziunea vie și ea te va ține în viață. Dacă îți dorești premiul, fii dispus să plătești prețul!

Motivul pentru care mulți dintre noi greșim este că dăm ceea ce ne dorim cel mai mult în schimbul a ceea ce ne dorim acum. Dar, cu cât e mai mare provocarea, cu atât e mai mare răsplata care ne așteaptă la sfârșit!

Apostolul Pavel se uita țintă la premiu, când a scris: „fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului, căci știți că osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică.” (1 Corinteni 15:58). Singurul lucru pe care ți-l datorează viața este oportunitatea de a crește.

Moise a plecat de la palat, Elisei a plecat de la fermă și Luca a părăsit meseria de medic – pentru a-L urma pe Dumnezeu. Lucrul la care ești gata să renunți este ceea ce determină lucrul pe care ți-l poate încredința Dumnezeu.

Deci, continuă să întorci paginile vieții tale, continuă să mergi înainte și stai strâns legat de scopul pe care ți l-a dat Dumnezeu. Ceea ce nu ai în prezent poate fi al tău în viitor – dacă îți continui creșterea, dacă stai concentrat asupra țintei și dacă rămâi credincios.