13 Octombrie 2019
Deoarece cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos, că El, bogat fiind, S-a făcut sărac pentru voi, ca, prin sărăcia Lui, voi să fiți îmbogățiți.
2 Corinteni 8.9
Cât cunoaștem noi despre bogățiile Domnului nostru Isus Hristos? Fără Cuvântul lui Dumnezeu, n-am putea să ne formăm o părere adevărată cu privire la aceste bogății. Însă, dacă ne îndreptăm către Scriptură, singura sursă sigură de informație, vom fi uimiți de ce vom găsi acolo. În cartea Iov, una dintre cele mai vechi din Biblie, Dumnezeu îi adresează câteva întrebări lui Iov.
Aceste întrebări au fost retorice. De exemplu, în Iov 38 citim: „Unde erai tu când am întemeiat pământul?”. În Apocalipsa 4.11 citim: „Tu ești Acela care ai creat toate și datorită voii Tale ele erau și au fost create!”. În Psalmul 50.10, Dumnezeu declară: „Orice animal al pădurii este al Meu, vitele pe mii de dealuri”. De asemenea, El spune: „Al Meu este argintul și al Meu este aurul” (Hagai 2.8).
După ce Iov L-a auzit pe Dumnezeu vorbindu-i, s-a smerit și a spus: „Mi-e scârbă de mine și mă pocăiesc în țărână și cenușă” (Iov 42.6).
Se cuvine să luăm un loc în smerenie atunci când privim la bogățiile nepătrunse ale Domnului Isus și să ascultăm cuvintele apostolului: „Bogat fiind, S-a făcut sărac pentru voi” (2 Corinteni 8.9). În Matei 8.20 citim: „Fiul Omului nu are unde să-Și plece capul”. Aceasta se întâmpla în lumea pe care El o crease. Cu o altă ocazie, El a spus: „Arătați-mi un dinar”, fiindcă nu avea niciunul al Lui. Iar după ce a fost dat jos de pe cruce, a fost îngropat în mormântul unui om bogat (Matei 27.52,60).
Domnul gloriei a coborât atât de jos, pentru că era în căutarea unei perle de mare preț; iar după ce a găsit-o a vândut tot ce avea pentru a o cumpăra (Matei 13.46). Am fost cu toții îmbogățiți dincolo de orice măsură, potrivit estimării Lui, fiindcă „El, care, într-adevăr, nu L-a cruțat pe propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va dărui, de asemenea, toate împreună cu El?” (Romani 8.32).
J. Redekop
Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.
Romani 5.8
Dragoste față de noi
Doar Dumnezeu poate iubi așa. Omul are nevoie de un motiv care să-l miște, care să acționeze din afară în el, dar Dumnezeu, nu, fiindcă El este dragoste și nu are nevoie de niciun fel de impuls din afară. Dumnezeu a iubit lumea, lumea rea, neevlavioasă, atât de mult, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. Ținta dragostei lui Dumnezeu erau deci păcătoșii, vrednici doar de ură, atât de necurați și de lipsiți de orice lucru bun, încât jertfa Fiului Său preaiubit a fost singura soluție; nimic altceva n-ar fi fost suficient să aducă mântuirea omului. Ce măreție a dragostei dumnezeiești! Această dragoste îi învinge pe cei mândri și orgolioși, îi câștigă pe cei săraci și neajutorați și încălzește inimi reci și indiferente. Ea dăruiește pace și bucurie inimii copiilor și umple interiorul adulților cu o admirație plină de adorare. A mărturisi despre măreția dragostei divine este cea mai recunoscătoare misiune a făpturii răscumpărate.
Ce sunt cele mai înalte și mai nobile rezultate ale înțelepciunii omenești în comparație cu această dragoste a lui Dumnezeu și a lui Hristos? Doar o ceață răcoroasă și întunecată pe lângă razele dătătoare de viață și de căldură! Da, pe când eram noi încă păcătoși, Domnul Isus Hristos a murit pentru noi. Este acest adevăr partea noastră, care aduce bucurie în inimă? Ne bucurăm cu toții de acest adevăr dumnezeiesc?
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
PERSONALIZEAZĂ PROMISIUNILE LUI DUMNEZEU – Fundația SEER
„Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine.” (Psalmul 56:3)
Ceea ce îți susține teama sunt gândurile. Ele pot fi exprimate public sau pot fi exprimate în particular. Oricum ar fi, trebuie să le oprești și să le schimbi. În caz contrar, ele te vor ține prizonier și te vor controla. Una dintre cele mai puternice arme pe care ți le-a dat Dumnezeu pentru a-ți învinge teama și îngrijorarea este abilitatea de a-ți asuma promisiunile Lui. Iată doar câteva: „Nu te teme de nimic… ești al Meu. Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; și râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, și flacăra nu te va aprinde. Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, mântuitorul tău!” (Isaia 43:1-3).
Care ar trebui să fie răspunsul tău la promisiunea lui Dumnezeu? „Întărește-te și îmbărbătează-te! Nu te înspăimânta și nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face.” (vezi Iosua 1:9). „Ochiul Domnului privește peste cei ce se tem de El, peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui” (vezi Psalmul 33:18). „Spuneți celor slabi de inimă: „Fiți tari, și nu vă temeți! Iată Dumnezeul vostru… va veni, și vă va mântui.” (vezi Isaia 35:4). „Domnul este lumina și mântuirea mea. De cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieții mele, de cine să-mi fie frică? Căci El mă va ocroti în coliba Lui în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperișul cortului Lui și mă va înălța pe o stâncă. Iată că mi se și înalță capul peste vrăjmașii mei, care mă înconjoară: voi aduce jertfe în cortul Lui în sunetul trâmbiței, voi cânta și voi lăuda pe Domnul.” (Psalmul 27:1,5-6).
Vrei să-ți învingi fricile și îngrijorările? Personalizează promisiunile lui Dumnezeu!
2019 de Jean Koechlin
Deuteronom 9:1-17
Pentru a descrie forţa vrăjmaşilor lui Israel, Moise se foloseşte de aceleaşi mijloace ca şi oamenii necredincioşi care înmuiaseră inima poporului (1.28), pentru că această putere era reală. Poporul nu trebuia să o desconsidere, ci, mai degrabă, să-şi pună încrederea într-o putere mai mare. DOMNUL avea să meargă înaintea lor spre a descuraja şi nimici această putere a vrăjmaşului.
Contrar criteriilor obişnuite ale oamenilor – cantitate sau calitate – intervenţia lui Dumnezeu în favoarea lui Israel n-a fost dictată nici de numărul (7.7), nici de buna înclinaţie naturală a acestui popor. „Să ştii dar că nu pentru dreptatea ta – reaminteşte Moise – îţi dă Domnul Dumnezeul tău această ţară bună ca s-o stăpâneşti” (9.6). Copilul lui Dumnezeu nu se poate lăuda nici măcar cu atâta îndreptăţire proprie ca Israel. „El ne-a mântuit, nu pentru fapte, împlinite în dreptate, pe care le-am făcut noi, ci după propria Sa
îndurare …” (Tit 3.5-7). Şi pentru ca poporul să nu fie tentat să atribuie alegerii lui Dumnezeu meritele lor personale, conducătorul lor le aminteşte episodul umilitor cu viţelul de aur. Dacă ne vom aduce aminte fără-ncetare de credincioşia Domnului (cap. 8), nu vom uita niciodată cât de slabe sunt inimile noastre (v. 7; Ezechiel 16.30).
Mana Zilnica 