Mana Zilnica

Mana Zilnica

19 Ianuarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Iată Robul Meu pe care-L sprijin, Alesul Meu în care sufletul Meu își găsește plăcerea. Am pus Duhul Meu peste El.

Isaia 42.1

 

Iată Robul Meu (2)

 

În Isaia 40–48, Dumnezeu i S-a adresat lui Israel în vederea idolatriei lor. Din vremea în care trăiau în Egipt, apoi în peregrinarea prin pustie și chiar aflați în țara promisă, idolatria fusese întotdeauna în inimile și în căile lor, după cum a mărturisit cu solemnitate Ștefan, înaintea mai-marilor lui Israel (Fapte 7). Necredincioșia lor și părăsirea Dumnezeului adevărat și viu, prin slujirea la idoli, au stat într-un contrast total cu viața Slujitorului adevărat al Său, care a fost complet diferită. Israel L-a înlocuit pe Dumnezeu cu idolii și s-a lăsat dus departe de El.

Când Domnul Isus a venit, El a luat locul lui Israel ca Slujitor și a împlinit planurile lui Dumnezeu cu privire la poporul Său. Slujind lui Dumnezeu cu o dragoste adevărată pentru El, Domnul Isus a fost, așa cum am spus, adevăratul Israel: „Robul Meu, Israel, în care mă voi glorifica” (Isaia 49.3). Poporul pământesc al lui Dumnezeu, Israel, fusese o viță adusă din Egipt (Psalmul 80.8) pentru a aduce rod pentru Dumnezeu, însă eșuase total în aceasta (Isaia 5.1,2). Apoi a venit Mesia, luând locul lui Israel, pentru a fi adevăratul Slujitor și adevărata Viță (Ioan 15.1-5).

În cele patru profeții ale sale bine cunoscute cu privire la acest Slujitor credincios și uimitor, Isaia folosește cuvântul „Slujitor” de șapte ori (42.1; 49.3,5,6; 50.10; 52.13; 53.11). Comentând asupra expresiei „Slujitorul Meu” în Isaia 52.13, Targum-ul aramaic a parafrazat textul biblic și a adăugat cuvântul „Mesia”, însă nu a mai făcut așa și în Isaia 53.11, deși acest verset vorbește și el în mod evident despre Mesia. Este clar că toate cele șapte referințe vorbesc despre Isus, Mesia. Alte pasaje din Isaia care folosesc cuvântul „slujitor” vorbesc despre Israel aflat în ruină sau, câteodată, despre o rămășiță din mijlocul lui. Mesia cel binecuvântat I-a slujit lui Dumnezeu cu cel mai adânc devotament, după care S-a dat pe Sine Însuși ca Jertfă supremă, lucru pe care nimeni nu l-a putut și nu-l va putea face vreodată.

A. E. Bouter

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Mulțumiți pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus pentru voi.

1 Tesaloniceni 5.18

 

Mulțumiți lui Dumnezeu

 

Ca și creștini, experimentăm zilnic grija Dumnezeului nostru mare. De aceea, avem în fiecare zi motiv să-I mulțumim din inimă pentru multe lucruri. Pentru că uităm repede, versetul de astăzi ne îndeamnă să-I mulțumim lui Dumnezeu.

Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru ajutorul Său! „Dumnezeu este adăpostul și tăria noastră, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi” (Psalmul 46.1). Greutățile noastre nu-L pun în derută pe Dumnezeul Atotputernic. El poate aduce rezolvare acolo unde nouă ni se pare totul fără ieșire.

Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru puterea Sa! Adesea am văzut cum s-a adeverit promisiunea Sa: „Puterea ta să țină cât zilele tale!” (Deuteronom 33.25). El ne dă provizie de putere doar atât cât avem nevoie.

Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru prezența Sa! Nu suntem niciodată singuri. Domnul Isus a promis: „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28.20). Aceasta este valabil pentru zilele frumoase, dar și pentru cele grele.

Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru harul Său! Experiența lui David este și experiența noastră: „Da, fericirea și îndurarea [sau harul] mă vor însoți în toate zilele vieții mele” (Psalmul 23.6). Harul lui Dumnezeu ne stă în orice timp la dispoziție. Să ne folosim de el cu recunoștință!

Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru darul Său nespus de mare! (2 Corinteni 9.15). Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său pentru noi la moarte, ca noi să putem deveni copiii Lui iubiți prin credința în Isus Hristos.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

 

coordonatori Bob & Debby Gass

 

IUBEȘTE-ȚI BISERICA (2)

 

„Dacă oamenii aceştia nu vor rămâne în corabie, nu puteţi fi scăpaţi.”  (Faptele Apostolilor 27:31)

 

 

Fiecare biserică are probleme – și oameni care cauzează probleme. Mereu a fost așa. Să  ne gândim la biserica din Corint. Unii membri s-au îmbătat în timpul împărtășaniei, iar alții nu  voiau să participe decât dacă vorbea predicatorul lor preferat. Unul dintre ei a avut chiar o  aventură cu mama sa vitregă (vezi 1 Corinteni 5:1). Duminica dimineața, lângă tine se așează niște oameni foarte păcătoși și disfuncționali. Dar Dumnezeu lucrează în continuare cu fiecare dintre noi, pentru că El vede valoarea potențială pe care o avem pentru Împărăția Sa.

După ce a scris despre clevetitori, despre cârtitori, despre necurați și despre lacomi, Iuda își încheie scurta lui carte cu aceste cuvinte: „Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere, şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale” (v. 24). Noe nu a sărit afară din corabie din același motiv pentru care tu nu trebuie să pleci din biserică – nu ai o alternativă mai bună.

Pavel și alți 275 de oameni se aflau într-o furtună și credeau că nu vor supraviețui, dar Pavel le-a zis: „Dacă oamenii aceştia nu vor rămâne în corabie, nu puteţi fi scăpaţi.” Asta înseamnă că e întotdeauna greșit să pleci dintr-o biserică? Nu, dar asigură-te că ai motive biblice și nu motive egoiste.

Tu spui: „Dar predicile pastorului  sunt prea lungi.” Odată Pavel a predicat atât de mult, încât un tânăr aflat la fereastra de la al  treilea etaj a adormit, a căzut de la etaj și a murit. Ce a făcut atunci Pavel? Și-a pus mâinile  peste el, l-a înviat și l-a dus înapoi dându-i posibilitatea acestui flăcău să asculte până la  sfârșitul predicii! (vezi Faptele Apostolilor 20:9-11).

Deci, dacă biserica ta are probleme, nu  pleca; stai acolo și roagă-te. Așa se schimbă lucrurile.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

 

2019 de Jean Koechlin

 

Geneza 11:27-32 12:1-8

 

 

În acele timpuri de după potop, idolatria a cunoscut un avânt înfricoşător (citiţi Iosua 24.2). Dumnezeu lasă de a­ceastă dată răul să-şi urme­ze cursul, dar cheamă un om să se des­partă de rău. „Prin credinţă, Avraam, când a fost chemat, a ascultat ca să iasă … şi a ieşit, neştiind unde merge“ (Evrei 11.8).
«Avraam pleca cu ochii închişi, dar Dumnezeu îl conducea de mână» (J. G. B.) – (Fapte 7.2). Poruncile lui Dumne­zeu, însoţite de înşeptite promisiuni (v. 2, 3), îi sunt sufi­ciente pentru a-l face să por­nească. Ascultarea este împotriva pornirilor noastre naturale, chiar şi atunci când ştim de ce ni se cere un anumit lucru. Dar a asculta fără a înţelege şi a porni la drum fără a-ţi cunoaş­te des­tinaţia cere credinţă, cu alte cuvinte, o depli­nă în­credere în Cel care a poruncit. Avraam este în Scriptură modelul cre­dinţei. Această credinţă este caracterizată de o abandonare a lucrurilor văzute pentru un ţel nevăzut
(2 Corinteni 4.18). Spre deosebire de cei care construiesc cetăţi pe pă­mân­t (Cain, cei de la Babel  …), Avraam îşi înalţă privirea spre cetatea cerească „al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu“ (Evrei 11.10). Şi această speranţă face din el un străin pe pământ. De acum încolo el nu va avea decât cortul său şi altarul său (v. 8), care mărturisesc dublul caracter, de călător şi de închină­tor, care defineşte omul credin­ţei în toate timpu­rile.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: