Mana Zilnica

Mana Zilnica

18 Ianuarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Fiți deci imitatori ai lui Dumnezeu, ca niște copii preaiubiți, și umblați în dragoste, după cum și Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca dar și jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă. Efeseni 5.1,2


Importanța umblării noastre creștine se verifică în fiecare sferă a vieții noastre, din momentul în care suntem născuți din nou, până vom ajunge în prezența Domnului.

Cuvântul „umblare” este menționat de șapte ori în Efeseni. În textul nostru de astăzi, îndemnul este de a umbla în dragoste, iar Hristos este așezat înaintea noastră ca Exemplu suprem. A urma exemplul Său nu ne face să fim copii ai lui Dumnezeu preaiubiți, căci suntem așa, prin harul suveran al Său, prin lucrarea lui Hristos, care ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi. Jertfa Sa glorioasă S-a ridicat ca un parfum de bună mireasmă către Dumnezeu, iar biruința Lui măreață va fi celebrată pentru întreaga veșnicie.

A fost un timp când noi umblam potrivit veacului lumii acesteia (Efeseni 2.2). Îi mulțumim lui Dumnezeu că acel timp a trecut. El a făcut ceva cu totul nou din aceste vase, odinioară nefolositoare și moarte în fărădelegi și în păcate. Nu o remodelare a ceea ce este vechi, ci o creație cu totul nouă. El ne-a adus la viață în Hristos Isus, făcându-ne astfel capabili să umblăm în acele fapte bune pe care El le-a pregătit mai dinainte (Efeseni 2.10). Privind deci la măreția lui Dumnezeu, la bogățiile îndurării Sale și la plinătatea dragostei cu care ne iubește, am avea vreun motiv să ne lăudăm cu altceva în afară de crucea lui Hristos?

Pentru a fi consecvenți cu chemarea pe care o avem, umblarea noastră trebuie să corespundă cu poziția minunată în care harul ne-a așezat (Efeseni 4.1). Apostolul ne reamintește că umblarea noastră este de acum una diferită, una care nu mai este guvernată de deșertăciunea gândurilor, ci de o acceptare practică a faptului că Isus Hristos este Domn și că deține controlul asupra vieții noastre (Efeseni 4.17). Trebuie să umblăm în această lume întunecată ca niște copii ai luminii (Efeseni 5.8), cu înțelepciune spirituală, ținându-ne inimile și gândurile preocupate cu Hristos (Efeseni 5.15).

J. Redekop

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

După ce a ieșit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon suferea cu febră mare; și L-au rugat pentru ea.
Luca 4.38


În casa lui Simon Petru

Modul în care Petru a intrat în relație cu Domnul este demn de remarcat. Soacra lui Simon era prinsă de o febră puternică, ceea ce o făcea incapabilă de orice activitate. Domnul Isus a vindecat-o și a făcut-o potrivită pentru slujire. Așa se întâmplă în multe situații când un suflet se întâlnește pentru prima dată cu Hristos; inima intră în contact cu Domnul prin binecuvântări pe care ea le răspândește apoi față de alții. La momentul potrivit, când Mântuitorul Se descoperă inimii noastre, vom observa că El nu ne este cu totul străin. Domnul folosește această cunoștință pregătitoare, pentru a scurta lucrarea prin care conștiința noastră să fie deschisă la sentimentul față de păcat, dar și inima noastră față de harul Său.

În Evanghelia după Luca citim că Simon Petru L-a cunoscut pe Domnul Isus, pentru că L-a văzut la lucru în casa lui. În Evanghelia după Ioan, de exemplu, Petru L-a cunoscut, pentru că Învățătorul i-a fost prezentat de fratele său, Andrei, care deja găsise în El pe Hristosul.

În ce privește activitatea sa, fiul lui Iona era pescar; el avea uneltele necesare pentru pescuit: o barcă și plase. Petru s-a folosit de acestea pentru a obține ceea ce dorea și a lucrat toată noaptea în acest scop, dar fără niciun rezultat. Tot așa, și omul firesc se folosește de capacitățile și de mijloacele puse la dispoziția sa, pentru a ajunge la ceva care să-l umple și să-i satisfacă inima, dar în zadar. Munca nu-i aduce nimic care să răspundă la profundele nevoi ale sufletului său.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IUBEȘTE-ȚI BISERICA (1)

„A iubit … Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea” (Efeseni 5:25)


Înainte de a aduce critici la adresa bisericii, adu-ți aminte că „Hristos a iubit Biserica și  s-a dat pe Sine pentru ea.” El nu a abandonat Biserica, așa că nu o abandona nici tu! Și nu  mai vorbi atâta despre lucrurile care nu-ți plac. Dacă biserica ta ar fi perfectă, te-ai afla în locul  nepotrivit! Noe nu a plutit pe vaporul Queen Mary; el a navigat pe o corabie plină cu animale.  

Poți să-ți imaginezi zgomotul, învălmășeala și zdruncinăturile violente ale unei corăbii pe o  furtună atât de mare că a putut distruge lumea?

Dar mirosul? Toate acele animale și o singură  conductă de evacuare! Iată, însă, cel mai important lucru – toți de pe corabie au fost salvați,  în timp ce toți cei din afara ei au pierit.

Se spune că un aristocrat se lăuda cu spița lui de neam și cu strămoșii lui cu sânge pur. Iritat, unul dintre cei ce-l ascultau a remarcat: „Te  pomenești că unul din strămoșii tăi se afla la bordul corabiei lui Noe!” „Nu”, a răspuns el,  „familia mea avea propria corabie!”

Poate zâmbești, dar există o singură ambarcațiune care  îți poate garanta ajungerea sigură în portul ceresc și aceasta este corabia mântuirii. Oare  miros urăt, uneori, situațiile și problemele din biserică? Desigur. Domnul Isus a adus una din  cele mai dure dojeni la adresa lui Petru, ucenicul care a fost menit să devină lider al bisericii:  „Înapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt  gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.” (Matei 16:23). Lucrul extraordinar este  că atunci când ai greșit, același har care l-a restaurat pe Petru te va restaura și pe tine.  

Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: iubește-ți biserica!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 11:1-26


Vedem aici întemeierea Babelului (sau Babilonul) care, în întreaga Scriptură, reprezintă lumea cu mândria şi cu lăcomia ei. De asemenea putem vedea pretenţiile la unitate ce vor caracteriza Babilonul religios, falsa biserică din Apocalipsa 17 şi 18. Oamenii vor să se împotrivească lui Dumnezeu unindu-şi forţele, lucrând la gloria lor proprie. „Să ne facem un nume …” (în contrast cu Ps. 148.13). Dar să privim răspunsul lui Dumnezeu dat cu altă ocazie la ridicola sfidare a oamenilor strânşi împotriva Lui: „Cel care locuieşte în ceruri va râde; Domnul Îşi va bate joc de ei” (Psalmul 2.4; citiţi şi Isaia 8.9). Domnul încurcă limba oamenilor la Babel şi îi împrăştie (v. 7, 8).

În contrast cu aceasta, Noul Testament ne prezintă „Adunarea Dumnezeului celui viu” întemeiată de Hristos şi întocmită prin Duhul Sfânt (1 Timotei 3.15; Matei 16.18). La Cincizecime, apostolilor le-a fost dat darul vorbirii în limbi, pentru a face auzite, prin har, tuturor naţiunilor odinioară risipite, „lucrurile minunate ale lui Dumnezeu” (Fapte 2.11). În Apocalipsa 5, mulţimea celor răscumpăraţi care înconjoară tronul Mielului este alcătuită din oameni „din orice seminţie şi limbă şi popor şi naţiune” (Apocalipsa 5.9).

Versetele de la 10 la 26 descriu linia lui Sem, pe care o regăsim în genealogia Domnului Isus (Luca 3.36).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: