Mana Zilnica

Mana Zilnica

16 Noiembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

El le-a spus: „De aceea, orice cărturar care a fost făcut ucenic pentru Împărăția cerurilor este asemenea unui stăpân al casei care scoate din comoara lui lucruri noi și vechi”.
Matei 13.52

Împărăția cerurilor

Această Împărăție, deja formată pe pământ, nu are un împărat vizibil. În împărățiile lui David, Solomon, Nebucadnețar, Darius, Alexandru sau Cezar, nu a existat o astfel de taină. Deși Împăratul acestei Împărății nu este văzut, totuși mulțimi de oameni de pe pământ mărturisesc că Îi sunt supuși. Împărăția în forma ei prezentă îi cuprinde pe toți aceștia. Doar în Matei întâlnim expresia „Împărăția cerurilor”, care îi desemnează pe cei de pe pământ care recunosc cârmuirea venită din ceruri. În Luca, unde avem parabole asemănătoare, schimbarea se face de la loc la Persoană: „Împărăția lui Dumnezeu”. În Matei este vorba de locul de unde vine cârmuirea; în Luca, de Persoana a cărei cârmuire este recunoscută.

Există o altă expresie în Romani 14.17: „Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate și pace și bucurie în Duhul Sfânt”. Adevărul cuprins în acest pasaj este de ordin individual și moral. Când un copil al lui Dumnezeu umblă într-o supunere adevărată, el nu va insista asupra diferențelor cu privire la mâncăruri și la băuturi, așa cum sunt ele descrise în capitolul acesta, ci va fi mai degrabă caracterizat de trăsăturile Împărăției lui Dumnezeu: dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt.

O astfel de viață este o ilustrare în miniatură a trăsăturilor Împărăției lui Dumnezeu. Astfel de oameni au inimile mișcate și guvernate de Dumnezeu Însuși. Iată o linie de învățătură pe care trebuie să o promovăm, în special în zilele noastre, când principiile dreptății sunt în mare măsură abandonate! Principiul dreptății este primul menționat între trăsăturile Împărăției lui Dumnezeu.

A E Booth


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Domnul îndreaptă pașii omului, dar ce înțelege omul din calea sa? Suflarea omului este o lumină a Domnului…”
Proverbe 20.24,27

Doi frați – două căi

Nu cunoaștem sfârșitul felului de viețuire a celor doi frați. Dar cu siguranță putem spune că cel care și-a încredințat viața în mâinile atotputernice ale Mântuitorului va ajunge în fericirea veșnică. Un astfel de credincios nu este un om părăsit. Un astfel de om și-a găsit familia între cei credincioși. Dar mai important este faptul că el are un Tată în ceruri.

Cititorule, probabil cunoști astfel de cazuri asemănătoare chiar în familia ta! Te-ai simțit vreodată părăsit? Dacă da, atunci, te rog, nu reacționa ca al doilea dintre cei doi frați. Nu te teme să-L primești pe Isus ca Mântuitor, pe motiv că nu înțelegi de ce ți s-au întâmplat anumite lucruri. Probabil, chiar acele întâmplări au fost semnalul de alarmă că nu mergi pe calea bună, pe calea dorită de Dumnezeu. Nu căuta pretexte care să justifice decizia de a nu-L accepta pe Hristos și dea trăi mai departe în păcat. Uneori ne simțim nedreptățiți sau chiar părăsiți. De aceea să nu uităm că Domnul îndreaptă pașii celui care se încrede în atotputernicia Mântuitorului. Cine Îl urmează pe Mântuitorul va fi binecuvântat. Dacă încă nu L-ai primit pe Mântuitorul, o poți face chiar acum. Nu uita că există doar două căi în viață: de partea Mântuitorului sau departe de El. Dumnezeu dorește să-ți îndrepte pașii, chiar astăzi, spre o nădejde cu temelii tari, al cărei Autor este El Însuși.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU ÎNCETA SĂ TE ROGI!

„Stăruiţi în rugăciune.” (Coloseni 4:2)

     În 1964, rebelii comuniști Simba au asediat orașul Bunia din Zair. Au arestat și au executat numeroși cetățeni. Un pastor, pe numele său Zebedayo Idu a fost una dintre victimele lor. El a fost condamnat la moarte prin împușcare, de către un pluton de execuție și a fost aruncat în închisoare până a doua zi. Dimineața, împreună cu un mare număr de prizonieri, a fost îngrămădit într-un camion care i-a dus spre o piață publică de execuție. Fără nici o explicație, oficialul le-a spus deținuților să se „alinieze și să numere – unu, doi, unu, doi, unu, doi.” Cei care au rostit „unu” au fost aduși în fața plutonului de execuție, iar cei care au spus „doi” au fost duși înapoi în închisoare. Pastorul Idu s-a numărat printre cei care au fost cruțați. Întorși în celulele din închisoare, deținuții au auzit sunetul împușcăturilor. Pastorul a profitat de momentul dramatic și le-a relatat despre Domnul Isus și despre nădejdea vieții veșnice. Opt dintre deținuți și-au predat viețile lui Hristos în acea zi. Pe când Pastorul Idu și-a încheiat povestirea, un mesager nerăbdător a sosit la poarta închisorii cu un ordin de eliberare. Pastorul fusese arestat din greșeală – așa că a fost eliberat! Și-a luat rămas bun de la deținuți și s-a grăbit spre casa lui care se afla în apropierea capelei. Acolo, a descoperit o mulțime de credincioși care se rugau pentru eliberarea sa. Când au văzut că răspunsul la rugăciunile lor a pășit pe ușă, întâlnirea lor de rugăciune s-a transformat într-o întâlnire de laudă. Același Dumnezeu care a auzit rugăciunile bisericii Noului Testament din Ierusalim și l-a salvat pe Petru de la moarte (vezi Faptele Apostolilor 12:5), a auzit rugăciunile din Zair și l-a scăpat pe pastor. Dumnezeu ascultă și astăzi, așa că nu înceta să te rogi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

2 Petru 2.1-11

Sectele pierzării sunt înfloritoare în prezent. Apariţia lor ne-a fost anunţată cu mult înainte, pentru ca astăzi să nu fim nici miraţi, nici descurajaţi (v. 1). Ele fac negoţ cu suflete (v. 3; Apocalipsa 18.13b).

În capitolul 1, perspectiva gloriei viitoare a fost afirmată de o triplă mărturie: viziunea anticipată de pe munte, profeţia, în sfârşit, luceafărul splendid răsărit în inimile noastre. Tot aşa şi siguranţa judecăţii care se va abate asupra lumii este întărită prin trei exemple: soarta îngerilor căzuţi (Iuda 6), potopul (Matei 24.36) şi sfârşitul Sodomei şi Gomorei (Iuda 7). Dar, din mijlocul unei generaţii necredincioase, Domnul deosebeşte şi eliberează pe cel care se teme de El (v. 9). În pofida mondenităţii sale, Lot era un om drept. Paranteza din versetul 8 arată că Dumnezeu înregistrează fiecare suspin al celor ai Săi. Dar Lot s-ar fi cruţat de toate aceste frământări dacă ar fi ştiut, ca Avraam, să aprecieze ţara promisiunii.

O poziţie falsă şi îndoielnică înaintea oamenilor este întotdeauna o sursă de mizerie pentru copilul lui Dumnezeu. Lot este imaginea unui credincios mântuit „ca prin foc” (1 Corinteni 3.15). El nu va avea „din belşug intrarea în Împărăţia” Sa (cap. 1.11). Să ne ajute Domnul să nu ne asemănăm cu el!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: