Mana Zilnica

Mana Zilnica

15 Noiembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Mulțumind Tatălui … care ne-a eliberat din stăpânirea întunericului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Sale.
Coloseni 1.13

Vouă vă este dat să cunoașteți tainele Împărăției cerurilor.
Matei 13.11

Împărăția cerurilor

Instaurarea Împărăției a fost amânată până când Domnul Se va întoarce, atunci când rămășița lui Israel Îl va primi cu bucurie, iar domnia Lui asupra pământului va fi stabilită în putere și în glorie. Însă, în acest interval de timp în care noi trăim, deși Împăratul este absent, Împărăția există în formă tainică.

Apostolul Îl predica pe Isus, „un alt Împărat” (Fapte 17.7), iar noi suntem în Împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu. El este Împăratul nostru, iar noi suntem supușii Lui. El nu este Împărat al Adunării, ci este Capul ei; însă, atunci când este vorba de Împărăție, noi Îi dăm locul cuvenit de Împărat. De fapt, noi aparținem celor trei sfere distincte: Adunarea, Familia și Împărăția.

Pentru înțelegerea subiectului despre Împărăție în forma ei prezentă, ne va fi de ajutor să vedem că există două aspecte ale ei. Când privim la aspectul ei pământesc, vedem bineînțeles falimentul, fiindcă există neghină amestecată cu grâul (Matei 13.38). Există însă și un al doilea aspect al ei, cel ceresc sau divin, iar din acest punct de vedere, Împărăția este formată doar din cei născuți din Dumnezeu. Acesta este aspectul menționat în Coloseni 1.13. Nu există contradicție între aceste două aspecte, fiindcă unul prezintă partea pământească, iar celălalt, partea divină.

Datorită mărturisirii noastre de credință, noi suntem recunoscuți ca supuși ai Domnului pe pământ și deci ne aflăm în Împărăția Lui aici. Există pericolul ca mărturisirea să fie lipsită de viață din Dumnezeu, însă, dacă suntem născuți din nou, aparținem lui Dumnezeu și Fiului Său, iar prin aceasta aparținem Împărăției, în aspectul ei divin și ceresc.

A E Booth


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Ştiu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului când umblă să-și îndrepte pașii spre țintă.”
Ieremia 10.23

Doi frați – două căi

Într-un oraș din sudul statului Ontario (Canada) au venit pe lume doi frați. Curând după naștere au fost abandonați de mama lor și după aceea și de tata. În decurs de câteva săptămâni au ajuns la un orfelinat. Apoi au avut mult de suferit din partea mai multor familii în grija cărora au fost dați. Ulterior au fost amândoi adoptați de o familie iubitoare, dar aceasta nu a șters trecutul lor. Răul fusese deja făcut, iar efectele abandonului îi marcaseră pentru totdeauna. Plecând de acasă la vârste fragede, fiecare dintre cei doi băieți a pornit pe drumul lui. Amândoi au trăit vieți asemănătoare, încercând să găsească împlinirea în droguri, alcool și imoralitate. Dar dorința adâncă de a fi iubiți și dea avea un cămin căruia să-i aparțină a rămas tot neîmplinită. Într-o zi, unul din ei a auzit Evanghelia și L-a acceptat pe Isus Hristos ca Mântuitor al său. Şi când cineva Îl primește pe Mântuitorul, totul în viață se schimbă, omul primește un orizont nou pentru a-și trăi viața. Entuziasmat de această veste bună, s-a dus să i-o spună și fratelui său. Dar acesta, în loc s-o accepte, a respins-o. Acesta a spus vechea poveste care o spun mulți oameni, poveste care ține mulțimile departe de fericirea și bucuria salvării din starea de păcat: „De ce a permis Dumnezeu să ni se întâmple ceea ce ni s-a întâmplat?” Astfel de întrebări nu sunt altceva decât o manevră a diavolului pentru a duce pe oameni în pierzare.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LAUDĂ-L PE DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI

„Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava…” (Apocalipsa 4:11)

     Un fermier creștin și-a dresat calul să pornească și să se oprească folosind cuvinte din Biblie. Când dorea ca bidiviul să pornească, îi striga: „Slavă Domnului!” Iar când dorea ca acesta să se oprească, striga: „Aleluia!” Totul mergea bine, până într-o zi când un fulger l-a speriat și calul a pornit în galop nebun… Dându-și seama că l-a scăpat de sub control, fermierul a intrat în panică și nu-și mai amintea cuvintele la care răspundea animalul. Chiar în fața lor se căsca o prăpastie către care se îndreptau cu toată viteza. Disperat, fermierul încerca să-și reamintească fiecare cuvânt religios pe care-l auzise vreodată… A strigat: „Amin! Doamne! Isus mântuiește! Vrednic! Sfânt!” Nici unul nu a funcționat. Când mai erau câțiva metri până la prăpastie, el a strigat și „Aleluia!” Și calul s-a oprit chiar pe marginea ei. Ușurat, și-a șters broboanele de sudoare de pe frunte și a zis: „Uau, slavă Domnului!”

Serios vorbind, slăvirea lui Dumnezeu nu este o activitate religioasă care se desfășoară numai duminica dimineața la biserică. „De la răsăritul soarelui până la apusul lui, fie Numele Domnului lăudat.” (Psalmul 113:3). Asta înseamnă să faci ca primele tale cuvinte de dimineață și ultimele tale cuvinte de la sfârșitul zilei să fie cuvinte de laudă la adresa lui Dumnezeu. „De ce trebuie să-L laud pe Dumnezeu în fiecare zi?” întrebi tu. Pentru că El este vrednic de laudă! „Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava…”

Și încă un gând: cuvintele de dragoste și de apreciere pe care le rostim îi aduc pe oameni laolaltă și crează apropiere. Vrei să te apropii mai mult de Dumnezeu? Începe să-L lauzi mai mult!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

2 Petru 1.12-21

Adevărurile dezvoltate în întâia epistolă aminteau de descoperirile din Matei 16: suferinţele lui Hristos, întemeierea Adunării, casa spirituală zidită pe Stâncă. Cea de-a doua epistolă se bazează pe Matei 17, anunţând gloriile ce vor veni. Încă de la transfigurare, Petru, Iacov şi Ioan Îl contemplă pe Isus în „gloria minunată”. Ei primesc însă porunca să nu spună nimănui despre aceasta înainte de învierea Lui. Acum a venit timpul pentru această revelaţie. Şi Petru, care atunci fusese copleşit de somn (Luca 9.32), îi trezeşte pe sfinţi, amintindu-le această scenă (v. 13; cap. 3.1). El, care în mod nechibzuit propusese să se facă trei corturi, primeşte în prezent „să dezbrace cortul lui” pământesc, în speranţa că se va bucura, pentru totdeauna de data aceasta, de prezenţa lui Hristos, într-un trup glorios (v. 14). Domnul îi arătase când şi cu ce moarte avea să-L glorifice pe Dumnezeu (v. 14; Ioan 21.18,19). Fraţi şi surori, curând vom fi şi noi, la rândul nostru, „martori oculari ai măreţiei Sale”!

Pe tot parcursul Scripturilor, lampa profeţiei şi-a îndreptat raza spre gloria viitoare. Copilul lui Dumnezeu însă are o lumină şi mai strălucitoare. Obiectul speranţei lui trăieşte în el: Hristos este Steaua (Luceafărul) de dimineaţă, care deja a răsărit în inima lui (v. 19; Coloseni 1.27b).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: