Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “septembrie, 2018”

30 Septembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii și El va locui cu ei, și ei vor fi poporul Său, și Dumnezeu Însuși va fi cu ei, Dumnezeul lor.
Apocalipsa 21.3

Va veni o zi când cerul va confirma triumfător împlinirea tuturor căilor lui Dumnezeu cu omul. Însă astăzi creștinii – odinioară răzvrătiți prin natura lor veche – pot spune că El i-a împăcat cu Sine Însuși prin Isus Hristos (2 Corinteni 5.18). Totul depinde de lucrarea Domnului de la cruce, însă este la fel de adevărat că întreaga Dumnezeire a fost angajată în acest proces măreț și minunat de a ne aduce înapoi la Dumnezeu.

În mod individual, noi, cei care credem în Domnul Isus, mărturisim: „Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine” (Galateni 2.20), iar în mod colectiv: „Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi” (Efeseni 5.2); în mod corporativ, ca mădulare ale Trupului Său: „Hristos a iubit Adunarea și S-a dat pe Sine Însuși pentru ea”. În viitor, El o va prezenta înaintea Sa „glorioasă, neavând pată sau zbârcitură sau ceva de felul acestora, ci ca să fie sfântă și fără cusur” (Efeseni 5.27). Înainte de aceasta, „Domnul Însuși … va coborî din cer” (1 Tesaloniceni 4.16), iar noi vom fi răpiți pentru a-L întâlni în văzduh.

De asemenea, El le-a spus ucenicilor Săi: „Tatăl Însuși vă iubește” (Ioan 16.27). Ce minunat că Îl putem numi Tată al nostru pe Tatăl Lui (Ioan 20.17) și că ne putem bucura de dragostea Lui, fiindcă noi – ca și ucenicii – Îl iubim pe Fiul său și credem că a venit de la Dumnezeu.

În timpul de față, Fiul mijlocește pentru noi în cer, iar Duhul Sfânt „vine în ajutor slăbiciunii noastre, pentru că noi nu știm ce să cerem așa cum ar trebui, dar Duhul Însuși mijlocește cu suspine de nespus” (Romani 8.26). El este „un alt Mângâietor”, aici pe pământ (Ioan 14.16). Cât de minunat este să beneficiem de dragostea și de interesul Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt!

S Attwood


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

” …Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească … cinstea, slava și lauda!”
Apocalipsa 5.12

Pe urmele Mielului lui Dumnezeu

În Scriptură, Domnul și Mântuitorul nostru poartă diferite nume. Când Mântuitorul este numit Mielul lui Dumnezeu, atunci acest nume se referă la faptul că EL este sacrificiul perfect și suprem pentru păcat. Toată omenirea se află sub blestemul morții, care a venit prin neascultarea primilor oameni, Adam și Eva. Astfel, omenirea de la Adam până astăzi are nevoie să fie salvată de sub acest blestem. Adam a încercat să-și acopere păcatul, să se acopere cu frunze, o lucrare omenească. Dar Dumnezeu nu a acceptat și nu acceptă nici astăzi, ca iertarea păcatelor să fie o lucrare omenească.

Întregul sistem al sacrificării stabilit de către Dumnezeu în Vechiul Testament arăta spre venirea Mântuitorului, pe care Dumnezeu L-a oferit ca răscumpărare pentru păcatele poporului. Ştim că plata păcatului este moartea și că păcatul nostru ne desparte de Dumnezeu. Însă Dumnezeu a pregătit o cale prin care omul păcătos poate să ajungă în prezența Lui. Pășind pe această cale, mergem pe  urmele  Mielului  lui  Dumnezeu.  Prin  aceste  meditații duminicale dorim să-L cunoaștem mai profund pe Cel care ne-a răscumpărat nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ci cu sângele Său și care este numit Mielul lui Dumnezeu. Lui i se cuvine să-i aducem gloria și mulțumirea inimilor noastre pentru lucrarea care a făcut-o la crucea de pe Golgota.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ȘAPTE PAȘI BIBLICI CĂTRE BIRUINȚĂ

„A izbutit în tot ce a făcut… ca să caute pe Dumnezeul său” (2 Cronici 31:21)

     Astăzi vom vorbi despre șapte pași biblici prin care poți ajunge la biruință:

1) Pune-L pe Dumnezeu pe primul plan. El dorește să reușești în viață; ce părinte bun nu ar dori? Așa că lucrează la relația ta cu El. „Împrieteneşte-te, deci, cu Dumnezeu, şi… te vei bucura astfel iarăşi de fericire” (Iov 22:21).

2) Ajută-i pe alții să reușească. „Fiecare… va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.” (Efeseni 6:8). Nu fi preocupat doar de tine însuți, fii atent și la nevoile altora.

3) Creează un climat de încredere în jurul tău. Câtă vreme semeni îndoiala, nu vei experimenta niciodată victoria. Nu uita că „destoinicia noastră… vine de la Dumnezeu” (2 Corinteni 3:5).

4) Fii informat! „Să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa” (Proverbe 1:5). Observă, citește și astfel vei crește! Dacă ești dispus să plătești pentru o masă copioasă, dar nu și pentru o carte bună, probabil pui mai mult preț pe pofta de mâncare, decât pe intelect.

5) Imaginează-ți cum va fi atunci când îți vei atinge scopul. Gândește și vorbește în termenii biruinței. Moise așa a făcut: „pentru că a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.” (Evrei 11:27).

6) Scrie-ți planul în agendă și stabilește-ți termene limită. Întocmește o listă detaliată și fă o coloană pentru a bifa realizările. Păzește-ți mintea și organizează-ți timpul. „Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele.” (Efeseni 5:16).

7) Stabilește-ți un scop realist. Depune efort pentru atingerea lui, rezolvând fiecare prioritate la timpul potrivit. Multe lucruri în viață nu izbutesc dintr-un motiv precis – concentrarea atenției spre ceva greșit. Așa că evită elementele care te distrag de la țintă.

Dacă faci aceste șapte lucruri, vei fi biruitor în viață! Și nu numai azi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Tit 1.1-16

Regăsim în Epistola către Tit subiectele care ne-au preocupat în 1 Timotei: rânduiala în adunări, învăţătura sănătoasă, opusă celei a falşilor învăţători, roadele acesteia în purtarea celor credincioşi. Pavel i-a dat lui Tit răspunderea de a alege şi de a rândui bătrâni (la plural) în fiecare adunare (Fapte 14.23). Suntem departe de principiul atâtor Biserici în care un singur om cumulează aceste funcţii şi, de regulă, ajunge să fie depăşit de ele şi să nu le poată îndeplini. Demnitate, seriozitate, ospitalitate, stăpânire de sine, sunt trăsăturile morale indispensabile ale unui supraveghetor.

Nu este deloc măgulitor portretul cretanilor schiţat de propriul lor profet şi confirmat de apostol. Trăsăturile, mai mult sau mai puţin acuzate, ale omului firesc nu sunt şterse prin întoarcerea lui la Dumnezeu. Unul rămâne mai înclinat să poarte o minciună, altul spre lene sau spre mândrie. Fiecare copil al lui Dumnezeu trebuie să înveţe să-şi cunoască propriile tendinţe şi, cu ajutorul Domnului, să vegheze apoi să nu le permită să se manifeste. Aşadar nesupunerea! Cea a copiilor faţă de părinţii lor (sf. v. 6) riscă să se arate mai târziu faţă de învăţătura divină (v. 10). Şi Dumnezeu nu recunoaşte lucrările celui ce nu se supune autorităţii Cuvântului Său (sf. v. 16).

29 Septembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Acum, dacă trebuie, sunteți întristați prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinței voastre …
1 Petru 1.6,7

Credința trebuie să se manifeste în orice amănunt al vieții noastre creștine. Câteodată credincioșii cad în capcana de a măsura ispita cu etalonul propriei lor puteri, în loc să se raporteze în mod exclusiv la Dumnezeu. Astfel, ei merg bine până la un anumit punct, apoi se plafonează. Unul vorbește despre familia lui, altul despre viitorul lui; însă trebuie să știm că orice raționament, plan, îngrijorare sau altceva de felul acesta nu înseamnă credință care se bazează pe Dumnezeu. Datoria față de Dumnezeu ne va conduce întotdeauna spre dificultăți, însă ne mângâiem cu gândul că Dumnezeu Însuși Se află în mijlocul lor, iar biruința este sigură; altfel, vom considera mereu că un lucru sau altul este mai puternic decât Dumnezeu. Bineînțeles, pentru o încredere constantă și totală în Dumnezeu este nevoie de o supunere practică totală a voinței noastre.

Când copiii lui Dumnezeu se poartă cu credincioșie, este posibil ca Dumnezeu să-i treacă prin necazuri și dificultăți pentru a îndepărta dinăuntrul lor tot ceea ce nu este de la Duhul. Este posibil, de asemenea, ca El să îngăduie ca răul să-și urmeze cursul și să ne pună astfel la încercare, ca să pricepem că ținta credinței nu se află nicidecum aici pe pământ și să vedem că, în cele mai dificile împrejurări, Dumnezeu poate interveni, precum în cazul lui Avraam cu Isaac, sau în cel al învierii lui Lazăr.

Omul nu privește dincolo de împrejurările în care se află. A te sprijini pe circumstanțe sau a depinde de ele înseamnă necredință; nenorocirea nu răsare din pământ. Satan este în spatele împrejurărilor pentru a ne face rău; însă, dincolo de toate împrejurările, Dumnezeu Însuși Se află acolo pentru ne a zdrobi voința prin ele.

J N Darby


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață.”
Ioan 5.24

Schimbare văzută

O tânără dorea să știe cu siguranță că are viața veșnică. Diferitele păreri pe care le auzise, o încurcaseră și mai mult. Ea nu știa cum poate ajunge la siguranța mântuirii și de aceea a întrebat: „Cum pot să știu că sunt mântuită?” Atunci i-am spus cuvintele Mântuitorului din versetul meditației de astăzi. „Dar păcatele mele?” a întrebat tânăra. Am citit cuvintele: ” …în El vi se vestește iertarea păcatelor, și oricine crede este iertat prin El de toate lucrurile de care  n-ați  putut  fi  iertați  prin  Legea  lui  Moise”  (Faptele Apostolilor 13.38-39). Schimbarea care s-a produs în tânăra aceasta a fost vizibilă în comportamentul ei, dar și pe fața ei. Această schimbare era trecerea de la întunericul necredinței la bucuria credinței simple, care se bizuie pe Cuvântul lui Dumnezeu.

Dacă un suflet întristat citește aceste rânduri, vă rog să îmi permiteți să-i pun întrebarea: „Ce-ți dorești mai mult decât promisiunea Mântuitorului că prin credința în El primești viața veșnică, că ai trecut din moarte la viață?”

Privește, cititorule, prin credință și cu încredere la Domnul și Mântuitorul cel înviat din morți pentru îndreptățirea tuturor celor care se încred în El, și totul se va schimba în viața ta. Schimbarea începe mai întâi în inima ta și apoi va fi văzută de toți. Schimbarea ta, văzută de toți, va fi o puternică mărturie despre lucrarea care o face Mântuitorul în orice inimă care se încrede în El.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„DOAMNE, CE SĂ FAC?” (4)

„Îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei” (Isaia 42:16)

     Un alt mod prin care Dumnezeu ne călăuzește este – prin confruntarea temerilor și umblarea prin credință. Ai sentimentul nesiguranței sau al fricii cu privire la voia lui Dumnezeu într-o situație anume? Promisiunea pe care ți-o face El este aceasta: „Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei; voi preface întunericul în lumină, înaintea lor, şi locurile strîmbe în locuri netede: iată ce voi face, şi nu-i voi părăsi.” (Isaia 42:16).

Să ne gândim cu atenție la cuvintele: „cărări neștiute”… „întuneric”… „locuri strâmbe”…

După ce ai căutat călăuzirea lui Dumnezeu în Scriptură, după ce ai încercat să dai ascultare atenționărilor Duhului Sfânt, și după ce ai căutat înțelepciunea oamenilor de încredere, trebuie să pășești prin credință și să faci lucrarea la care te-a chemat Dumnezeu. Una este să întrebi „Doamne, ce să fac?” Și este cu totul altceva să întrebi: „Sunt eu dispus să fac ceea ce mi-a spus clar să fac?”

Încearcă să dai un răspuns la următoarele întrebări:

a) Ce face ca riscul să fie atât de greu pentru tine? Fii cinstit. Pe majoritatea dintre noi, riscul și schimbarea ne fac să ne simțim stingheri, provocați și chiar amenințați. De aceea Biblia spune: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!” (Proverbe 3:5). Dacă ai avut obiceiul de a te sprijini pe propria ta pricepere, va fi destul de greu să schimbi acest obicei. Dumnezeu nu spune: „Nu-ți folosi priceperea!” El spune: „Nu te încrede în ea – încrede-te în Mine!”

b) Ești dispus să faci o schimbare în viața ta, presupunând că este voia lui Dumnezeu?

Trebuie să dai un răspuns la aceste două întrebări. Doar când ai răspuns corect la ele, ești pregătit să mergi mai departe.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

2 Timotei 4.1-22

Chiar dacă mulţi îşi întorc urechile de la adevăr (v. 4), lucrătorul Domnului nu trebuie să lucreze în mai mică măsură, ci să vestească Cuvântul, să avertizeze, să stăruie „la timp şi nelatimp”, să convingă, să mustre, să îndemne, pe scurt să-şi împlinească deplin slujba (v. 2, 5). Pavel dăduse el însuşi exemplu. Alergarea lui era încheiată. Sportivii însă ştiu că o competiţie nu este niciodată câştigată înaintea liniei de sosire. A abandona sau a te lăsa depăşit pe ultimii metri înseamnă a fi pierdut toată cursa cu premiul ei. Şi aceşti ultimi paşi sunt adesea cei mai dificili.

Apostolul nostru drag ne dă o apreciere rapidă emoţionantă a condiţiilor finale ale luptei şi cursei sale: închisoarea, frigul şi lipsa hainelor (1 Corinteni 4.11; 2 Corinteni 11.27; aici el cere mantaua: v. 13), răutatea şi împotrivirea oamenilor (v. 14, 15), înfăţişarea lui înaintea Cezarului (Nero) în absenţa tuturor prietenilor (v. 16). Aceştia se risipiseră. Dima chiar îl abandonase. Nu putem fi în acelaşi timp dintre cei care iubesc „veacul de acum” (v. 10) şi dintre cei care iubesc arătarea Domnului (v. 8). Iar epistola se încheie cu suprema resursă într-un timp de ruină: harul.

Acesta era cuvântul de „salut” al apostolului (cap. 1.2) şi, de asemenea, este cuvântul său de „adio” (v. 22). Acest har să fie cu fiecare dintre noi!

28 Septembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Să nu ai la tine în sacul tău două feluri de greutăți, una mare și una mică. Să nu ai în casa ta două feluri de efe, una mare și una mică. Să ai o greutate plină și dreaptă; și să ai o efă plină și dreaptă, ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău.
Deuteronom 25.13-15

Înțelegem înțelepciunea acestor instrucțiuni atunci când le aplicăm în sfera pământească și suntem recunoscători pentru legile pe care multe state le au în vederea păstrării onestității în ce privește comerțul și afacerile. Totuși, aceste cuvinte din Deuteronom au o aplicație mult mai largă.

Cât de important este să aplicăm aceste principii în familiile noastre! Suntem noi onești în privința cuvintelor și acțiunilor noastre față de alții? Suntem noi aceiași în familiile noastre și peste tot în altă parte, sau avem un standard dublu? Ne purtăm într-un fel în adunare și în cu totul altul acasă? Copiii noștri privesc, ascultă și rețin felul în care vorbim altora la masă în casa noastră. Ei văd de asemenea cum părinții se comportă unul față de celălalt. Suntem noi mai răbdători, mai plini de har și mai indulgenți față de alții, decât față de cei din casa noastră? Suntem onești în felul în care îi tratăm pe copii, fără să facem diferențe? Bineînțeles că fiecare copil este diferit, iar felul cum ne comportăm cu fiecare depinde de caracterul și de vârsta lui, însă nu trebuie să avem favoriți și nici să-i tratăm pe unii mai aspru decât pe ceilalți. Istoria lui Isaac și a Rebecăi, cu privire la Iacov și la Esau, ne arată consecințele unui astfel de dezechilibru în familie.

Cum stau lucrurile în ce privește adunarea? Avem o măsură corectă și acolo? Privesc eu greșeala unui frate sau a unei surori cu indulgență, doar fiindcă îmi place de ei mai mult decât de alții? Cu siguranță că avem nivele de apropiere diferite unii față de alții, însă cum afectează acest lucru atitudinea și acțiunea mea? Domnul să ne dea harul să avem aceeași măsură de comportament, de vorbire și de acțiune în lume, în familie și în adunare!

A Blok


SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc!”
Luca 11.28

Biblia

Scriitorul german Wolfgang Menzel (1798-1873) a spus: „Sfânta Scriptură este Cartea cărților, izvorul vieții eterne, al mângâierii, al sprijinului pentru toți care se află în necazuri și greutăți, un scut și o armă,o călăuză pentru ieșirea din labirintul păcatului, o judecată pentru cei care persistă în păcat. Biblia este o Carte care nu are egal în lume, prin conținutul ei pătrunde în cele mai ascunse colțuri ale cugetului omenesc. Prin cele mai cunoscute cărți de învățătură, prin cele mai frumoase poezii nu sunt atinse așa de sensibil corzile inimii ca prin Scriptură. Cel mai înțelept om de pe pământ mai găsește ceva de învățat din această Carte. O lumină, care întrece lumina soarelui, luminează pe orice om care o citește. Cuvântul pătrunde în viața celor nefericiți și le alină dorul după veșnicie. Acest Cuvânt dăruiește viața.”

Ce este Biblia pentru tine? Numai o carte între multe alte cărți? Dacă este așa, atunci nu ai niciun folos de la ea. Dar dacă dorești să cunoști adevărul, citește Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu! Roagă-te lui Dumnezeu să te lumineze. Dacă găsești locuri care încă nu le înțelegi, citește mai departe. Așa „înțelepciunea va veni în inima ta” (Proverbe 2.10). Nu uita! Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu și lumina pe care o primești, merge mereu crescând. Scriitorul francez Victor Hugo a spus: „Biblia ar trebui să fie pâinea zilnică și nu prăjitura pentru ocazii festive.”


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„DOAMNE, CE SĂ FAC?” (3)

„Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile” (Proverbe 12:15)

     Un alt mod prin care te va călăuzi Dumnezeu este îndrumarea duhovnicească. Moise a experimentat lucrul acesta. În loc să caute ajutor, el încercase să facă totul de unul singur. În acel moment, Ietro, socrul său ia spus: „Ce faci tu nu este bine” (Exod 18:17). Apoi i-a spus lui Moise să delege responsabilitatea unor lideri capabili cu care să poată împărți povara. „Moise a ascultat sfatul socrului său şi a făcut tot ce spusese el” (Exod 18:24).

Prin urmare, problema lui Moise a fost rezolvată, iar poporul Israel a ajuns cu bine în Țara Promisă. Uneori, Dumnezeu îți va vorbi în mod direct și îți va descoperi ce trebuie să faci… dar de cele mai multe ori El îți va vorbi prin relații. El va aduce alături de tine persoane înțelepte și experimentate. Atunci va trebui să fii suficient de smerit încât să le urmezi sfatul.

Poate ești un om cumsecade; da, chiar mai cumsecade decât majoritatea. Dar nu vei fi niciodată la fel de bun pe cât ai putea, fără ajutorul altora! Însă va trebui să ai grijă cui dai crezare – unor consilieri demni de încredere și unor persoane care doresc numai ce dorește Dumnezeu. Asemenea persoane își vor păstra obiectivitatea, vor asculta cu atenție și nu se vor grăbi să dea un răspuns. Deseori ele nu-ți vor da sfatul în clipa în care îl ceri. Ele vor să mediteze; vor să se roage, vor să se gândească. Cu o astfel de persoană alături este ca și cum ai avea încă o pereche de ochi și de urechi. De ce ai vrea să trăiești fără ele?

Așadar astăzi, fii deschis la cei pe care Dumnezeu îi trimite în viața ta ca să te ajute și să te călăuzească!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

2 Timotei 3.1-17

Sumbrul portret moral din versetele 2-5 seamănă cu cel din Romani 1.28-32, cu această diferenţă strânsă că aici nu sunt zugrăviţi păgâni, ci oameni care-şi zic creştini. Iar ceea ce îl agravează este că forma de evlavie, ipocrizia, acoperă aceste trăsături înspăimântătoare cu o spoială înşelătoare. „Dar tu”, întrerupe din nou apostolul (v. 10, 14; 4.5). De o parte sunt aceşti oameni imorali, „întotdeauna învăţând şi neputând veni niciodată la cunoştinţa adevărului” (v. 7); de cealaltă parte se află acest tânăr slujitor al lui Dumnezeu, hrănit încă din copilărie cu „sfintele scrieri”, sub influenţa unei mame şi a unei bunici evlavioase (cap. 1.5). Ce fericiţi sunt cei care, încă de la vârstă fragedă, au fost cititori perseverenţi ai Cuvântului lui Dumnezeu! Lor, şi nouă tuturor, se adresează acest îndemn: „rămâi în cele ce ai învăţat” (v. 14).

Versetul 16 stabileşte deplina inspiraţie a tuturor Scripturilor şi, în acelaşi timp, autoritatea lor pentru a învăţa, pentru a convinge, pentru a îndrepta şi pentru a instrui în dreptate. Cuvântul lui Dumnezeu îl hrăneşte şi îl formează pe omul lui Dumnezeu. Timotei era unul dintre aceştia, în pofida tinereţii lui (v. 17; 1 Timotei 6.11). Acest titlu de om al lui Dumnezeu este încă şi mai nobil decât cel de ostaş, de lucrător sau de rob al Domnului (cap. 2.3,15,24). Dumnezeu ne arată aici cum putem deveni astfel. De asemeni, El să ne ajute să dorim să devenim astfel!

27 Septembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Cei care seamănă cu lacrimi vor secera cu cântec de bucurie. Cel care merge plângând, purtând sămânța de semănat, se va întoarce cu cântec de bucurie, purtându-și snopii.
Psalmul 126.5,6

Aceste cuvinte au o aplicație minunată la Domnul Isus, care a venit în această lume „disprețuit și părăsit de oameni, om al durerilor și obișnuit cu suferința” (Isaia 53.3). Luca ne spune că Domnul Isus, aproape de timpul răstignirii Sale, S-a apropiat de Ierusalim și „văzând cetatea, a plâns pentru ea, spunând: «Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi a ta, cele care sunt spre pacea ta! Dar acum sunt ascunse de ochii tăi»” (Luca 19.41,42). Au fost aceste lacrimi vărsate în zadar? Nicidecum! La scurtă vreme după ce Domnul a rostit aceste cuvinte, Ierusalimul s-a făcut vinovat de a-L fi lepădat și crucificat, însă chiar această crucificare a fost mijlocul de mântuire pentru multe suflete prețioase. Într-o zi viitoare, Domnul Își va purta snopii, scoși de sub robia păcatului și a legii, pentru a fi spre lauda și gloria Sa, pentru toată veșnicia.

Avem și noi același duh ca al Domnului nostru, aceleași simțăminte profunde ale inimii pentru cei care s-au rătăcit de la calea Lui? Ne rugăm noi și plângem pentru cei pierduți? Dacă, având această atitudine de credință și de dragoste, mergem și prezentăm altora evanghelia harului lui Dumnezeu, putem avea încredere deplină, bazați pe Cuvântul lui Dumnezeu, că în viitor ne vom întoarce cu cântec de bucurie, purtându-ne snopii.

Să remarcăm cuvintele: „Purtând sămânța de semănat”. Semănătorul din Matei 13.4-9 a răspândit sămânța pe toate felurile de teren. Unele semințe au căzut pe pământul bătătorit și le-au mâncat păsările; altele au căzut pe locuri stâncoase și nu au avut rădăcină; altele au căzut între spini și au fost înăbușite de aceștia; iar altele au căzut în pământ bun și au adus roadă. Să semănăm și noi sămânța Cuvântului! O parte din ea va aduce roadă pentru El!

L M Grant


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel și în zilele Fiului Omului… până în ziua când a intrat Noe în corabie, și a venit potopul și i-a prăpădit pe toți.”
Luca 17.26,27

Zilele lui Noe

Noe a predicat semenilor săi dreptatea. Duhul lui Hristos, care era în Noe, a cercetat pe oameni din cauza răutății lor față de Dumnezeu. „Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău” (Geneza 6.5). Constatarea lui Dumnezeu cu privire la răutatea omului este valabilă și astăzi. Se țin conferințe de pace, dar cu pași repezi se merge spre înarmare. Preocuparea cu lucrurile materiale, violența și războaiele caracterizează zilele noastre. Prea puțini oameni se interesează de Dumnezeu, de Mântuitorul și de salvarea sufletului. Şi totuși, astfel de oameni se numesc creștini.

Îndelunga răbdare a lui Dumnezeu este vizibilă la tot pasul ca și în zilele lui Noe. Mântuitorul cheamă și astăzi pe oameni: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.” Adevărata pace a sufletului se găsește numai la Mântuitorul. Siguranța și pacea se găsesc numai în apropierea de Mântuitorul. Cine refuză mântuirea adusă de Isus Hristos, se aseamănă cu oamenii din vremea lui Noe peste care a venit judecata lui Dumnezeu din cauza neascultării  lor.  Mândria  ține  departe  pe  mulți  de  acceptarea mântuirii. A recunoaște păcatul din noi șia înțelege că nu stă în puterea noastră să putem câștiga viața veșnică, este o permanentă piatră de poticnire pentru cei mândri.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„DOAMNE, CE SĂ FAC?” (2)

„Dumnezeu este Acela care lucrează în voi” (Filipeni 2:13)

     Un alt mod prin care te va călăuzi Dumnezeu este prin atenționările lăuntrice ale Duhului Sfânt. Ca părinte, nu i-ai lăsa pe copiii tăi să dea de necaz dacă i-ai putea opri – nici Dumnezeu nu te va lăsa pe tine! „Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” Dumnezeu va pune în tine dorința de a face voia Sa, dar și puterea de a continua. Tu întrebi: „Cum pot cunoaște glasul lui Dumnezeu?” În timp, prin încercări, prin experiență… și cel mai mult: prin apropierea de El.

Când cineva drag îți dă telefon, nu trebuie să spună: „Bună ziua, sunt soțul tău sau soția ta.” Îi cunoști vocea! Este crucial să înveți să recunoști atenționările lăuntrice pe care ți le face Duhul Sfânt, pentru că de cele mai multe ori nu vei putea să le distingi. „Domnul îndreaptă paşii omului, dar ce înţelege omul din calea sa?” (Proverbe 20:24).

După ce s-a spus totul și fapta a fost consumată, vei zice: „Sincer, nu mi-am dat seama de lucrul acesta. Se pare că a fost Dumnezeu!” Cu cât umbli mai mult cu Dumnezeu, cu atât mai puțin vei pricepe de ce El călăuzește în felul acesta, dar vei ști cu siguranță că El te conduce. Când știi lucrul acesta, vei fi atras la El din nou și din nou pentru a găsi călăuzirea Sa. Apostolul Iuda a spus: „…m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţă…” (Iuda versetul 3). Aceste cuvinte – „m-am văzut silit” – nu sunt altceva decât atenționările Duhului Sfânt.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

2 Timotei 2.14-26

Când totul merge bine, astfel că lucrarea prosperă, lucrătorul n-are niciun motiv să se ruşineze înaintea oamenilor (vezi cap. 1.8,12,16b). Dimpotrivă însă, când mărturia este în ruină, ruşinea este un sentiment de care scăpăm cu greu. Dar ce contează dispreţul lumii, dacă suntem aprobaţi de Dumnezeu (v. 15; aprobat: încercat şi găsit bun)! Acest capitol ne trasează o linie de conduită care ne permite ca, în orice împrejurare, să fim siguri de această aprobare.

„Acolo unde domină necredinţa şi corupţia, creştinul credincios se separă. În raporturile cu persoanele, se curăţeşte; cu poftele, fuge; cu binele, îl urmăreşte; cu credincioşii, îi caută, se alătură lor şi se închină împreună cu ei lui Dumnezeu.” (H.R.).

În practică, versetele 19-22 i-au condus pe scumpii copii ai lui Dumnezeu să se retragă din diverse sisteme religioase ale creştinătăţii şi să se strângă în jurul Domnului pentru a-I aduce laudă.

Am auzit deja un „fugi” şi un „urmăreşte” în cea dintâi epistolă (cap. 6.11). Domnul să graveze acest verset 22 în inima tuturor tinerilor credincioşi. Totodată să nu uităm că, pe cât de fermi trebuie să fim în raport cu adevărul şi cu principiile care nu admit niciun compromis, pe atât de răbdători şi de blânzi trebuie să fim în raport cu persoanele (v. 24, 25; Efeseni 4.2).

26 Septembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?
Ioan 11.40

Credința și pe urmă vederea: aceasta este ordinea dumnezeiască. Omul vrea să vadă și pe urmă să creadă. Poporul Israel nu a putut să intre în țara promisă, din cauza necredinței (Numeri 14), pentru că nu L-au crezut pe Dumnezeul lor.

Necredința este întotdeauna marele întuneric; ea ne împiedică să vedem slava Domnului. „Acolo nu a făcut multe minuni, din cauza necredinței lor” (Matei 13.58). Să-L căutăm numai pe Domnul și atunci binecuvântările noastre vor fi fără limită. Totul este posibil pentru credință (Marcu 9.23). Dumnezeul nostru nu ne va reproșa niciodată că așteptăm prea multe de la El. Ceea ce deschide vistieria cerului este credința neîncetată, de aceea tot ce vom cere cu credință, în rugăciune, vom primi.

Credința este dumnezeiescul secret în toate lucrurile; ea este izvorul și susținerea vieții creștine de la început și până la sfârșit. Credința nu este niciodată falsă, nici îndoielnică. Unde există necredință și îndoială, există întuneric, iar cei care merg așa nu pot să vadă slava lui Dumnezeu și puterea Sa.

Necredința este surdă față de glasul Lui și oarbă față de mâna Lui întinsă; ea apasă inima, slăbind mâinile și paralizând genunchii; aduce întuneric pe cărare și împiedică înaintarea. Ea a ținut poporul Israel patruzeci de ani departe de țara făgăduită, și cine poate să-și dea seama cât de distrugătoare este influența necredinței asupra inimii noastre!

Credința curăță inima; ea se arată prin dragoste și biruie lumea. Pe scurt, credința leagă inima de Dumnezeu Însuși.

C H Mackintosh


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Unde mă voi duce departe de Duhul Tău și unde voi fugi departe de Fața Ta?”
Psalmul 139.7

Un loc sigur

Cu mai mulți ani în urmă, un cuplu de pensionari, speriați de iminența unui război mondial, au făcut un calcul al tuturor locurilor de pe globul pământesc, în speranța că vor găsi un loc cât mai sigur ca să locuiască. După multe cercetări au hotărât să se mute în insulele Falkland. Dar nu peste multă vreme, „paradisul” lor s-a transformat într-o zonă de război între Anglia și Argentina.

Tot astfel, oamenii zilelor noastre tânjesc după un loc liniștit, un loc de pace, un loc sigur. Dar unde să-l găsească? Lumea în care trăim este descurajată prin tot felul de îngrijorări, prin boală, prin șomaj, prin neînțelegeri, prin războaie și vești de războaie, prin lupte interne sau externe, prin crize de tot felul. Nu este liniște sub soare. Pacea lipsește din inimile și casele oamenilor. Şi cu toate acestea, există un loc sigur, un loc liniștit, un loc plin de pace, un loc de lumină, un loc de binecuvântări cerești. Acest loc este în prezența Domnului și Mântuitorului nostru. De la un capăt la altul al Bibliei observăm că omul în mândria sa nu vrea să știe de Dumnezeu, de salvarea adusă în dar de Mântuitorul. Şi în această mândrie, care nu poate asculta de glasul ceresc, trebuie să vedem izvorul neînțelegerilor oamenilor. Lucrurile se vor schimba, dacă acceptăm transformarea care o face credința în Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„DOAMNE, CE SĂ FAC?” (1)

„Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea” (Psalmul 119:105)

     Când te rogi: „Doamne, ce să fac?” El îți va răspunde în mai multe feluri. Ne vom uita la câteva dintre aceste răspunsuri pe parcursul mai multor zile. El îți va răspunde prin Cuvântul Său scris. În loc să apelezi la oameni pentru a primi sfaturi, du-te la Dumnezeu. Fă din Cuvântul Său prima ta opțiune, nu ultima soluție. Psalmistul a scris: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea.” Fără a te înfrupta zilnic din Cuvântul lui Dumnezeu, vei rămâne „în întuneric” cu privire la ceea ce este cel mai bine pentru tine și la direcția în care trebuie s-o ia viața ta. „Căci Eu, Domnul, voi vorbi; ce voi spune se va împlini” (Ezechiel 12:25).

Dacă Dumnezeu o spune în Cuvântul Său, te poți bizui pe El! În Scriptură există învățături, dar în principal, Dumnezeu ne-a dat principii de urmat. Aceste principii necesită înțelepciune și discernământ. Psalmistul a spus: „Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale” (Psalmul 119:66). Asta nu înseamnă că trebuie să ai câte un verset pentru fiecare hotărâre sau pentru fiecare mișcare pe care o faci. Nu așa merg lucrurile. De cele mai multe ori, când Îl rogi pe Dumnezeu să te călăuzească, El îți va da „înțelegere și pricepere” și acestea îți vor fi îndeajuns ca să mergi în direcția cea bună.

Vei experimenta vreodată teama? Firește, dar în acele momente trebuie să-ți folosești credința! Voia lui Dumnezeu ți se va clarifica cel mai mult când privești înapoi, nu când privești înainte! Numai când te uiți în urmă la modul în care te-a condus Dumnezeu vei putea spune: „Din toate bunele cuvinte pe care le rostise… niciunul n-a rămas neîmplinit.” (1 Împărați 8:56).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

2 Timotei 2.1-13

„Întăreşte-te în har” (v. 1), îi recomandă apostolul iubitului său ucenic. El însuşi aflase acest secret din gura Domnului: „Harul Meu îţi este de ajuns; pentru că puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune” (2 Corinteni 12.9).

Trei exemple, cel al ostaşului, al atletului şi al plugarului, ilustrează renunţarea, ascultarea şi răbdarea creştinului.

Observăm ceea ce îl caracterizează pe un bun ostaş: nu se încarcă cu bagaje inutile; este disciplinat, cu scopul de a plăcea superiorilor; ştie că profesiunea de ostaş implică inevitabil suferinţe, pericole şi lovituri de primit, dar de asemenea ştie că acestea sunt urmate de aprecieri, de medalii şi de defilări în zilele glorioase.

Acest cuvânt este sigur, toată Scriptura îl confirmă: purtarea noastră de acum îşi va regăsi eternul contrariu: astăzi suferinţe şi moartea cu Hristos; mâine viaţa împreună cu El, domnia şi gloria veşnică. Dragi prieteni credincioşi, Isus Hristos ne-a înrolat sub steagul Său! Într-o armată însă se pot afla dezertori, care-şi reneagă drapelul şi comandantul (v. 12b; Iuda 4b). Există mii de modalităţi, chiar şi pe tăcute, de a ne trăda Căpetenia.

Fie ca dorinţa de a avea aprobarea Lui, astăzi tăinuită, mâine afirmată, să facă din noi buni ostaşi, apţi să lupte lupta cea bună! (cap. 4.7,8; 1 Timotei 6.12).

25 Septembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Vorbește fiilor lui Israel și poruncește-le să-și facă ciucuri la colțurile hainelor, în generațiile lor, și peste ciucurele fiecărui colț să pună un șnur albastru.
Numeri 15.38

Există o semnificație binecuvântată a acestor ciucuri și a șnurului albastru care era pus peste ei, la colțurile hainelor fiilor lui Israel. Șnurul albastru, culoare a cerului, trebuia să facă legătura între mersul lor prin pustie și lucrurile cerești – legătura dintre umblarea lor și lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu.

Ciucurele și șnurul albastru de deasupra lui nu erau puse pe acele părți ale hainei care sunt cele mai vizibile, ci erau așezate la colțurile ei, pe acea parte a hainei care era cea mai aproape de pământ. Acest lucru trebuia să le amintească de faptul că cele mai mici detalii ale vieții de zi cu zi trebuiau să aibă un caracter ceresc. Șnurul albastru trebuia să le aducă aminte zi de zi și ceas de ceas că aparțineau Celui care este ceresc – „astfel să vă amintiți și să faceți toate poruncile Mele și să fiți sfinți pentru Dumnezeul vostru” (Numeri 15.40).

Dacă privim la îndrumările practice pentru chemarea noastră cerească în Noul Testament, vedem că ele sunt ilustrate în mod minunat prin diferite imagini ale Vechiului Testament. Trebuie însă să știm că poruncile și îndrumările din Noul Testament sunt adresate vieții noi pe care am primit-o, care are nevoie de îndrumare în această lume rea; dar nu pentru a îndrepta lumea, ci pentru a trăi în ascultare și în sfințenie, spre slava Domnului, potrivit chemării cerești.

F G Patterson


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Căci orice făptură este ca iarba și toată slava ei, ca floarea ierbii…”
1 Petru 1.24

Şi regii sunt trecători

14 decembrie 1861. Marele clopot de la catedrala St. Paul a răspândit imediat vestea în oraș: prințul Albert a murit la ora 22:50. Toată lumea știa că acest sunet nu poate însemna decât două lucruri: fie moartea unui monarh, fie un moment de mare criză națională precum războiul. Oamenii ce locuiau în apropierea catedralei au fost treziți imediat de sunetele clopotului. În scurtă vreme, în fața marii catedrale s-a adunat o mulțime de oameni. Tocmai în dimineața anterioară, veștile de la Windsor anunțaseră că prințul, care nu se simțise bine în ultimele două săptămâni, era mai bine. Toți englezii se liniștiseră, crezând că ce fusese mai rău trecuse, dar nu a fost așa. Moartea soțului reginei Victoria, prințul Albert, a dat familiei regale britanice o lovitură de pe urma căreia aproape că n-a reușit să-și revină. Dispariția lui Albert a fost considerată atunci o calamitate națională și ea aproape că a dus la înlăturarea monarhiei.

Avem în fața noastră un mare adevăr: nimeni nu știe câte minute sau câți ani ne despart de această clipă decisivă. Dar putem ști chiar acum că pentru păcătosul vinovat există o odihnă în harul lui Dumnezeu, o siguranță deplină, că poate merge ca un copil împăcat al lui Dumnezeu în slava casei cerești a Tatălui. Aceasta este esența creștinismului, ca un om să apuce siguranța harului prin credința în sângele ispășitor al Fiului lui Dumnezeu. Orice creștin adevărat primește siguranța prin Duhul Sfânt: sunt împăcat cu Dumnezeu, sunt iubit de Dumnezeu! La aceasta ne cheamă harul lui Dumnezeu.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DĂ-O MAI DEPARTE!

„Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel” (Matei 7:12)

     Biblia spune: „Să ştii că în zilele din urmă… oamenii vor fi iubitori de sine… trufaşi… neîmblânziți… şi momesc…” (2 Timotei 3:1-6). Dacă nu crezi lucrul acesta, încearcă să te strecori într-un loc de parcare pe care îl dorește un alt șofer. Sau uită-te la cumpărătorii ce stau la casă dându-și coate unii altora pentru a economisi treizeci de secunde. Sau ce zici de „locul tău” din biserică, știi tu, cel pe care îl încălzești de treizeci de ani? Biblia spune: „în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora” (Filipeni 2:3-4).

Domnul Isus a spus: „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.” Cu alte cuvinte, trebuie să-ți faci obiceiul de a-i pune pe ceilalți pe primul loc. Albert Schweitzer, misionarul specializat în probleme medicale, a spus: „Singurii oameni care îți vor fi alături și care se vor bucura cu adevărat sunt aceia care au căutat și au descoperit cum pot să slujească.” Dacă ai nevoie de motivație, începe să cauți calitățile din oameni și nu defectele lor. Și nu uita, ei trebuie să facă la fel cu tine. Fă ceva pentru a-i ajuta.

Dacă vrei cu adevărat să avansezi în viață, iubește-i pe ceilalți puțin mai mult decât merită, așa cum Dumnezeu te iubește pe tine. De prea multe ori așteptăm doar de la ceilalți să respecte Regula de Aur, adică: „Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel!” Henry Burton, compozitorul de imnuri, a scris: „Ți s-a arătat vreo bunătate? Dă-o mai departe. Ai auzit cuvântul iubitor? Dă-l mai departe! Ai găsit lumina cerească? Dă-o mai departe!” Acesta este și îndemnul pentru tine astăzi: Dă-le mai departe!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

2 Timotei 1.1-18

Atât de diferită de prima, această a doua epistolă se destăinuie cu privire la un timp de ruină în care apostolul, întemniţat, la sfârşitul alergării sale, asistă la un declin rapid al mărturiei pentru care lucrase atâta. Dumnezeu însă Se foloseşte de aceste progrese ale răului, deja vizibile în vremea apostolilor, pentru a ne da această epistolă care ne arată calea de urmat şi resursele credinţei în „timpuri grele”, care sunt cele ale noastre, astăzi (cap. 3.1). „Curaj” îi scrie Pavel copilului său preaiubit, „nu te înspăimânta!”.

Ceea ce posedăm noi este mai departe de cât poate să atingă vrăjmaşul şi este păzit de puterea lui Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt

Acesta rămâne un duh de putere, de dragoste şi de chibzuinţă şi locuieşte în noi (v. 14; Ioan 14.17b). „Mântuitorul nostru Isus Hristos” nu S-a schimbat. Victoria câştigată de El asupra morţii este pentru veşnicie (v. 10). Toate punctele de sprijin exterioare s-au prăbuşit, credinţa rămânând să se bizuie numai pe Domnul (v. 12; Psalmul 62.1). Nu atunci când totul merge bine, ci atunci când totul merge rău este pusă la încercare credinţa fiecăruia (Filipeni 2.22). În faţa împotrivirii, mulţi l-au părăsit pe apostol (v. 15), în timp ce un frate devotat, Onisifor, îl căutase şi-l vizitase în închisoare. El făcea parte dintre acei milostivi care vor avea parte de îndurare (v. 18; Matei 5.7 şi 25.36b).

24 Septembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Nimeni nu poate să pună altă temelie decât cea pusă, care este Isus Hristos … Dacă lucrarea pe care a zidit-o cineva deasupra va rămâne, el va primi o răsplată. Dacă lucrarea cuiva va fi mistuită, el va suferi pierdere; însă el va fi mântuit, dar așa, ca prin foc.
1 Corinteni 3.11,14,15

Când citim acest pasaj, vedem limpede că Dumnezeu vorbește despre ceea ce noi zidim în viața noastră de creștini. Doar după ce devenim creștini adevărați putem zidi pentru Domnul. Adunarea este zidită pe temelia lui Isus Hristos. Pentru a zidi așa cum trebuie, este necesar să folosim materiale care vor rezista focului sfințeniei lui Dumnezeu. Aurul este adesea folosit ca simbol al dreptății lui Dumnezeu; argintul simbolizează răscumpărarea. Pietrele prețioase, la fel ca în templul lui Solomon, reprezintă persoane bine întemeiate în adevărul lui Dumnezeu.

Lemnul, deși poate fi tăiat și sculptat astfel încât să arate bine, nu rezistă la foc. Fânul poate fi hrană pentru vite, însă nu și pentru oameni. În plus, el arde, la fel ca paiele, care nu au nicio valoare reală. Aceste materiale sunt ieftine și cu volum mare, însă nu rezistă testului sfințeniei lui Dumnezeu.

Să remarcăm însă că, deși lucrarea creștinului poate fi arsă, creștinul nu-și va pierde mântuirea, ci doar răsplata, răsplată pe care Domnul le-ar fi dăruit-o cu bucurie, dacă ei n-ar fi lucrat cu materiale nepotrivite. Calitatea lucrării va fi arătată prin foc, nu prin mărimea sau prin aparenta ei importanță, așa cum uneori judecăm noi aici pe pământ. Domnul să ne dea harul să zidim spre gloria Sa!

E P Vedder, Jr


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Doamne, ce este omul ca să iei cunoștință de el…? Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece.”
Psalmul 144.3,4

Timp

„Sunt așa de copleșit de treburi, că n-am timp nici să mor”, a spus într-o dimineață un om de afaceri când i-a căzut sub ochi anunțul mortuar al unui cunoscut. Puțin după aceea a căzut mort acasă la el. Atunci a trebuit să aibă timp să moară. Sărmanul om credea că n-are timp pentru lucrurile veșnice, iar acum aceste lucruri au fost singurele care ar fi avut valoare pentru el.

Totuși, pentru câte lucruri n-au oamenii timp! Timp să mănânce, timp să stea adesea ore în șir la masă, timp să citească ziarul, timp să pălăvrăgească cu vecinul,  timp  pentru  distracțiile  lor;  dar  nu  au  timp  să  se ocupe cu ceea ce are valoare veșnică! Este adevărat că mulți sunt înhămați la muncă grea de dimineața devreme până seara târziu. Dar oare nu de aceea le-a dat chiar Dumnezeu ziua de odihnă, pentru ca ei să aibă timp să mediteze la veșnicie? Dacă spui: „n-am timp”, te acuză zilele libere. Cum va fi când vei avea o veșnicie întreagă pentru a medita la cum de n-ai avut timp aici jos? Atunci ți-ai dori să mai ai din nou prețiosul timp al harului; dar zadarnic, căci este prea târziu.

Cititorule, fă-ți acum timp să te interesezi de Dumnezeu, pentru că Dumnezeu Se interesează de tine! Nu vei avea în afacerile tale pământești nicio pagubă, ci câștig, căci binecuvântarea lui Dumnezeu face mai mult decât efortul  tău.  „Căutați  mai  întâi  Împărăția  lui  Dumnezeu  și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6.33). Sufletul tău este mai valoros decât orice; de aceea asigură-l încredințându-l pentru veșnicie în mâinile Mântuitorului!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII UN OM ÎMPĂCIUITOR!

„Ferice de cei împăciuitori” (Matei 5:9)

Zig Ziglar povestește despre un om mic de statură care a fost atacat de trei bătăuși înalți de statură și care l-ar fi putut lăsa lat. Și, după cum arăta situația, asta și intenționau. Dar omul mic de statură era foarte deștept. S-a dat un pas în spate, a tras o linie cu piciorul pe nisip, a mai făcut câțiva pași în spate, l-a privit în ochi pe cel mai înalt dintre bătăuși și a zis: „Te provoc să treci de această linie!” Ceea ce bătăușul a și făcut. Atunci piticul zâmbind a spus: „Bun, acum suntem amândoi de aceeași parte a baricadei!”

Când te afli în mijlocul unui conflict poți decide să faci unul din cele două lucruri: să devii un instigator sau un aducător de pace. Poți intensifica stresul sau poți încerca să vii cu o soluție. Persoanele împăciuitoare caută lucrurile comune și încearcă să-i aducă pe toți în jurul lor. Scopul lor este să găsească o soluție în urma căreia ambele părți să aibă de câștigat. Barnaba, al cărui nume înseamnă „fiul mângâierii”, l-a susținut pe Saul din Tars. Liderii bisericii se simțeau amenințați de noul convertit și nu puteai să-i învinovățești. Însă Barnaba nu avea în minte trecutul violent al lui Pavel; el se gândea la valoarea lui în fața lui Dumnezeu. În esență, el se gândea: „Dacă îl putem ghida și călăuzi pe acest om, el ne va aduce victoria!” Și s-a dovedit că a avut dreptate.

Saul prigonitorul a devenit Pavel apostolul. Însă numai după ce Barnaba și-a pus credibilitatea în joc (vezi Faptele Apostolilor 9:26-30)! Instaurarea păcii necesită asumarea unor riscuri. Înseamnă evaluarea oamenilor după momentele lor cele mai bune și după calitățile lor. Persoanele împăciuitoare se gândesc la tabloul de ansamblu și sunt mânați de bunătate, nu de păreri înguste și de condiții temporare. Așadar, fii un om împăciuitor!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Timotei 6.11-21

„Dar tu”! Omul lui Dumnezeu şi fiecare copil al lui Dumnezeu trebuie fără-ncetare aici, pe pământ, să meargă împotriva curentului. El fuge de ceea ce lumea iubeşte şi caută: banii şi lucrurile care se pot obţine cu bani (v. 10). El urmăreşte ceea ce-I place Domnului: dreptate, evlavie, credinţă, dragoste, răbdare, blândeţe (v. 11). El aşteaptă arătarea Domnului, acest timp când totul va fi manifestat (v. 14).

Apostolul nu-i confundă pe cei care sunt bogaţi (v. 17) cu cei ce vor să fie bogaţi (v. 9). Proiectează însă asupra bunurilor din „veacul de acum” lumina eternităţii. Obiectul încrederii noastre nu Îl constituie darurile, ci Acela care ni le dă (v. 17b); adevăratul câştig este evlavia; adevăratele bogăţii, faptele bune (v. 18); adevărata comoară, o temelie bună pentru viitor (v. 19). În adevăr, să ştim şi noi să distingem şi să apucăm „adevărata viaţă”!

„Fugi”, „urmăreşte”, „luptă-te”, „apucă” sunt verbe pe care le-am întâlnit în lectura noastră (v. 11, 12). Versetul 20 face să se audă un ultim imperativ, deosebit de solemn: „O, Timotei, păzeşte ce ţi s-a încredinţat” (vezi şi v. 14 şi 2 Timotei 1.14)! Astfel este îndemnul final, în care îi invităm pe fiecare dintre tinerii noştri cititori să înlocuiască numele lui Timotei cu propriul lor nume.

23 Septembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Am fost răstignit cu Hristos și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine; și ceea ce trăiesc acum în carne, trăiesc prin credință, aceea în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.
Galateni 2.20

Așa cum Hristos este Obiectul credinței pentru mântuirea păcătosului, El este și Obiectul vieții de credință a celui sfânt. Apostolul Pavel scrie: „Am fost răstignit cu Hristos și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine; și ceea ce trăiesc acum în carne, trăiesc prin credință, aceea în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine” (Galateni 2.20). Vedem deci că viața pe care apostolul o trăia pe acest pământ Îl avea pe Fiul lui Dumnezeu ca obiect al credinței.

Avem cuvintele Domnului Însuși, care fac referire la același lucru. Când ucenicii erau cuprinși de întristare la gândul plecării Sale, Domnul a spus: „Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu, aveți credință și în Mine” (Ioan 14.1). El îi învață astfel că, deși avea să plece în curând și să nu mai fie văzut cu ochii fizici, urma ca ei să creadă în El, să-L aibă ca obiect al credinței, așa cum deja credeau în Dumnezeu; prin urmare, le descoperă caracterul locului unde avea să plece. Era vorba de casa Tatălui, o casă cu multe locașuri. Până când avea să Se întoarcă pentru a-i lua la Sine, ei trebuiau să se preocupe cu El, să-L aibă ca obiect al lor.

Ce minunat și binecuvântat este să ai ochii întotdeauna ațintiți asupra lui Hristos, care la rândul Său Se preocupă cu noi în casa Tatălui! Pot fi mulți nori negri pe calea noastră, iar încercările să curgă una după alta, însă nimic nu poate întuneca imaginea Lui, a dragostei Sale pline de tandrețe, în tot ceea ce este El pentru noi înaintea lui Dumnezeu. Avem însă nevoie de credință pentru a-L păstra necontenit în fața ochilor, și atunci lumina, bucuria și pacea vor curge continuu din prezența Sa.

E Dennett


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Când le-a zis Isus: «Eu sunt», ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ.”
Ioan 18.6

Eu sunt

Când Iuda cu ceata ostașilor și aprozii au venit să-L prindă pe Isus, L-au auzit rostind cuvintele: „EU SUNT”, expresie a divinității veșnice a Domnului Isus. Atunci acei oameni, cu toată îndrăzneala lor, s-au dat înapoi și au căzut la pământ. Ei se aflau în prezența Aceluia, despre care este scris în Psalmul 27: „Când înaintează cei răi împotriva mea…, se clatină și cad.” Deoarece a venit pentru a-i mântui pe păcătoși, Domnul i-a lăsat să se ridice. Acest „Eu sunt” este în raport cu gloria Persoanei Domnului Isus Hristos, înaintea căreia nici un om nu poate să stea; la acest glas, toți cad, chiar dacă au arme în mână.

Mântuitorul ar fi putut să plece, să Se întoarcă în gloria Sa pe care o părăsise, dar ar fi rămas singur acolo. Una cu Tatăl Său în sfaturile Sale veșnice, El a venit în această lume pentru a le împlini. În acel moment solemn, toată împlinirea sfaturilor lui Dumnezeu era, pentru a spune astfel, în mâinile Domnului. El i-a lăsat pe acei oameni răi să se ridice și S-a dat în mâinile lor, pentru a împlini planul lui Dumnezeu de mântuire a oamenilor. Mântuitorul S-a dat de bunăvoie la moarte de cruce și a purtat păcatul, pentru ca toți care Îl primesc pe El să fie izbăviți. Domnul Şi-a dat viața ca Unul care era stăpân pe ea. Să privim prin credință la cruce și să-i mulțumim Domnului Isus Hristos pentru lucrarea Sa!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RĂSPUNSUL E PE DRUM!

„Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată…” (2 Împărați 4:8)

Biblia se referă la această femeie ca la o „femeie bogată”, și asta din cauză că avea o strategie bogată pentru viața ei! Această femeie i-a pregătit o cameră de dormit prorocului Elisei pentru ca acesta s-o folosească atunci când trecea prin oraș. Drept consecință, ea a fost binecuvântată cu un fiu. Mai târziu, când fiul ei a murit pe neașteptate, Dumnezeu l-a folosit pe Elisei pentru a-l învia din morți.

Putem remarca trei lucruri în istoria acestei femei:

1) Ea a pregătit un loc pentru Dumnezeu.

2) Visul ei s-a împlinit.

3) Când visul ei a murit, Dumnezeu l-a readus la viață (2 Împărați 4:36-37). Când fiul femeii a murit, probabil vecinii i-au zis: „S-a terminat. Să-l înmormântăm!” Dar ea a refuzat să accepte părerile unor oameni necredincioși sau să-și discute situația cu cei care nu erau pregătiți s-o ajute.

Ai grijă cui te deschizi, când treci printr-o criză! Asigură-te că acea persoană îl cunoaște pe Dumnezeu și că ceea ce spune este în concordanță cu Scriptura. Această femeie a crezut că dacă Dumnezeu a început ceva, El poate duce la bun sfârșit acel lucru. Dacă El a făcut un lucru, El îl poate repara. Biblia ne spune că Elisei s-a întins peste băiatul fără suflare și acesta s-a încălzit. Însă acel băiat avea nevoie de mai mult decât de căldură – avea nevoie de viață. Așa că s-a întins peste el din nou, și băiatul a revenit complet la viață.

Putem extrage o învățătură de aici. Indiferent cât de rele par să fie lucrurile, stai deasupra situației prin credința în Dumnezeu. Plimbă-te prin cameră și roagă-te toată noaptea, dacă trebuie, dar încrede-te puternic în Cuvântul lui Dumnezeu. Poate visul tău nu a prins complet viață, dar se încălzește, lucrurile se îmbunătățesc, Dumnezeu este în control și răspunsul este la El!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Timotei 5.17-25; 6.1-10

Pavel continuă să-i expună lui Timotei „cum trebuie să se poarte cineva în casa lui Dumnezeu” (cap. 3.15). Este o chestiune de o importanţă capitală aceasta şi de ea sunt interesaţi: Dumnezeu Însuşi (este Casa Sa); Hristos Isus; de asemenea, îngerii aleşi, chemaţi să privească înţelepciunea lui Dumnezeu în adunare (v. 21; Efeseni 3.10)! Iar această înţelepciune „atât de felurită” trebuie să apară şi în detaliile variate ale vieţii de adunare: în manifestarea exterioară a respectului turmei faţă de bătrânii ei, în comportamentul slujitorului lui Dumnezeu pentru reglementarea cazurilor dificile, în instrucţiunile date robilor(cap. 6.1,2). Câte dezordini apar atunci când nu ne mai supunem cuvintelor sfinte, care sunt nu ale lui Pavel sau ale lui Timotei, ci ale Domnului nostru Isus Hristos (v. 3; 1 Tesaloniceni 4.2,8)!

Evlavia însoţită de mulţumire este în ea însăşi un câştig, un mare câştig la îndemâna tuturor (vezi cap. 4.8). Civilizaţia noastră se bazează pe crearea şi pe satisfacerea nevoilor întotdeauna noi. Cu toate acestea, inima lacomă a omului rămâne nesătulă (comp. v. 9, 10 cu Psalmul 49.16-20). Să-I mulţumim Domnului că ne asigură necesarul (v. 8). Vom fi întotdeauna satisfăcuţi cu ceea ce ne dă, dacă El Însuşi, Dăruitorul (care este măreţul Obiect al evlaviei), ne satisface deplin inima.

22 Septembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și-a luat toiagul în mână și și-a ales cinci pietre netede din pârâu și le-a pus în sacul de păstor pe care-l avea, în traistă, și praștia lui era în mâna lui.
1 Samuel 17.40

Tineri din Scriptură – David

David cu siguranță știa să mânuiască bine praștia. Avusese multe prilejuri să exerseze pe vremea când păzea oile sale. Însă nu pe priceperea lui s-a bazat el atunci când l-a înfruntat pe Goliat. El avea credința că lupta este a Domnului și venea astfel împotriva filisteanului în numele lui Dumnezeu (versetele 45 și 47). Nu s-a bazat pe resursele omenești atunci când a luat cele cinci pietre netede din pârâu. Aceste pietre netede reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu folosit prin puterea Duhului de către cel care trăiește în deplină dependență de Dumnezeu. Când Satan L-a ispitit pe Domnul Isus, a fost înfrânt prin faptul că Domnul a folosit Scriptura. El a folosit trei citate luate doar din cartea Deuteronom, care face parte din Pentateuh, adică din cele cinci cărți ale lui Moise. La fel, David a folosit o singură piatră din cele cinci pe care le luase.

Avem un lucru similar atunci când David a refuzat să folosească armura lui Saul, fiindcă nu o încercase (versetul 39). El i-a afirmat cu îndrăzneală lui Goliat că Domnul nu mântuiește prin sabie, nici prin suliță, și că El îl va da pe uriaș în mâinile sale (versetul 47).

Această lecție este aplicabilă și în zilele noastre: „Armele luptei noastre nu sunt firești, ci puternice, potrivit lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor” (2 Corinteni 10.4). Lupta noastră nu este carnală, ci spirituală. Adesea creștinii intră în lupte carnale împotriva oamenilor, uitând că în spatele conflictului sunt de fapt forțe spirituale. Intrarea în politică este un astfel de exemplu, deopotrivă lipsit de eficacitate și dezonorant la adresa lui Dumnezeu. Fie ca toți să luptăm prin puterea Duhului lui Dumnezeu, în adevărata luptă spirituală în care suntem implicați!

B Reynolds


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitați-vă cu băgare de seamă la sfârșitul felului lor de viețuire și urmați-le credința!”
Evrei 13.7

Un om al rugăciunii

Ca o subliniere a adevărului că Dumnezeu este Cel care ascultă rugăciunea făcută cu credință, vă istorisim o întâmplare, una din multele, prin care a trecut Georg Müller. În dimineața aceea, toți copiii ședeau în fața farfuriilor goale. Cu toate acestea, copiii ascultau cu atenție rugăciunea lui Georg Müller: „Dumnezeule și Tatăl nostru, Îți mulțumim pentru ceea ce ne vei dărui astăzi de mâncare.  Amin!” –

„Amin!” răspunseră și copiii și deschiseră ochii. Dar masa era tot goală. Ce se va întâmpla oare? Copiii orfani priveau curioși. Dintr-o dată apăru un om; era brutarul. „Bună dimineața, domnule Müller. Azi-noapte mi s-a întâmplat ceva ciudat. Mi se părea că Dumnezeu îmi vorbește: «Scoală-te și coace câteva pâini pentru copiii orfani.» Acum v-am adus aceste pâini pentru copii.” Cineva bătu din nou la poartă. „Vă rog scuzați deranjul. Eu transport lapte. Exact în fața casei dumneavoastră s-a stricat căruța și nu mai pot merge mai departe.” O nouă mulțumire s-a ridicat către Dumnezeu în acele clipe.

Necredința nu vede nimic în astfel de întâmplări, pentru că este oarbă. Dar credința vede purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de toți cei ce se încred în El. Când credința are de-a face cu lucruri care ar fi de natură să o descurajeze, ea împrumută aripi de vultur și se avântă deasupra dificultăților, zburând în seninul cerului.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVAȚĂ SĂ TRĂIEȘTI CUMPĂTAT

„Cel ce ia cu împrumut este robul celui ce-i dă cu împrumut” (Proverbe 22:7)

Iată un sfat despre cum să ieși din datorii și despre cum să te ferești de ele. Ca să nu fii nevoit să vorbești despre „cardul de credit”, începe prin a-l considera „cardul de datorii.” Data viitoare când ești pornit să cumperi un lucru de care nu ai nevoie sau pe care nu-l poți plăti, poate asta te va face să te oprești.

În general, oamenii se împart în trei categorii:

  1. Cei ce au;
  2. Cei ce nu au;
  3. Cei ce nu au plătit pentru ceea ce au.

Se spune că un om priceput la toate a fost chemat la vila unui milionar pentru a-i finisa podelele. Soția bogătașului i-a zis: „Să ai mare grijă de această masă din sufragerie, i-a aparținut lui Ludovic al XVI-lea.” Omul i-a răspuns: „Asta nu e nimic! Eu dacă nu plătesc până vinerea viitoare, toată mobila mea din sufragerie se va întoarce la magazin!”

Statisticile spun că în zilele noastre, omul obișnuit se duce la supermarket cu mașina finanțată de bancă, mașină care funcționează cu combustibilul cumpărat cu cardul de credit. Are deschis un cont de cumpărături ca să-și mobileze casa ipotecată, pe o perioadă de treizeci de ani, cu mobilă care va fi cumpărată tot în rate. Biblia nu condamnă ideea de a lua credit, dar ne avertizează despre utilizarea lui.

„Bogatul stăpâneşte peste cei săraci, şi cel ce ia cu împrumut, este robul celui ce-i dă cu împrumut.” Nu e greșit să iei împrumut pentru cheltuielile curente, dar pentru lucrurile de lux trebuie să plătești. Așa că, pe cât posibil, plătește în numerar sau nu cumpăra deloc. „Cel rău ia cu împrumut, şi nu dă înapoi” (Psalmul 37:21). Nu e greșit să iei bani cu împrumut, dar e greșit să împrumuți bani și să nu-i dai înapoi! Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Învață să trăiești cumpătat!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Timotei 5.1-16

În relaţiile cu alţi creştini, acestea sunt legăturile, de familie, care trebuie să ne servească drept model: „ca pe un tată, ca pe fraţi, ca pe mame, ca pe surori(v. 1, 2). Să nu pierdem niciodată din vedere faptul că noi formăm o singură familie, familia lui Dumnezeu.

Fiecare este invitat să-şi arate evlavia, însă în primul rând în propria casă (v. 4). Fariseii predicau invers. Tot făcând paradă de pietate, ei anulau porunca lui Dumnezeu, abătându-i pe copii de la îndatoririle lor cele mai legitime faţă de părinţi (Marcu 7.12,13).

Un singur verset, versetul 10, rezumă o viaţă întreagă de slujire pentru Domnul. De ar putea fiecare creştin să nu dorească nimic diferit de aceasta!

Aceste paisprezece versete (v. 3-16) consacrate văduvelor ne amintesc că Dumnezeu veghează asupra lor într-un mod cu totul special (Psalmul 68.5). Evanghelia după Luca menţionează patru dintre ele: pe Ana, a cărei activitate de rugăciune noapte şi zi este ilustrată în versetul 5 (Luca 2.36-38); pe văduva din Nain, căreia Isus i-a redat fiul (Luca 7.12); pe cea care în parabola din Luca 18 cerea dreptate; de asemeni, pe văduva cea săracă, care sub ochii Domnului „şi spre bucuria Lui” dă pentru vistieria Templului tot ce avea pentru a trăi (Luca 21). O credinţă în totalitate în El, iată ce-I place lui Dumnezeu mai presus de orice (Evrei 11.6)!

21 Septembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și îngerului adunării din Laodiceea scrie-i: … „Știu lucrările tale, că nu ești nici rece, nici în clocot … Astfel, pentru că ești căldicel – și nici rece, nici în clocot – te voi vărsa din gura Mea”.
Apocalipsa 3.14-16

Cele șapte adunări din Asia – Laodiceea

Un ultim stadiu caracterizează creștinătatea. Trăsăturile sale pot fi recunoscute astăzi: mulțumire de sine, lipsă de ardoare, indiferență, pretenții religioase de a poseda tot, de a cunoaște tot (Deuteronom 8.17; Osea 12.9). „N-am nevoie de nimic” (Apocalipsa 3.17): aceasta este ceea ce par a spune și creștinii care neglijează rugăciunea. În Laodiceea lipsesc trei lucruri esențiale: aurul – dreptatea adevărată, după gândul lui Dumnezeu; veșmintele albe – dreptatea practică decurgând din cea de dinainte; „alifie pentru ochi” (Apocalipsa 3.18) – discernământul pe care-l dă Duhul Sfânt. Nu este însă prea târziu pentru cel care are urechi de auzit! Domnul oferă, în mod succesiv, un sfat – ca fiecare să se grăbească să cumpere de la El tot ce-i lipsește (comparați cu Matei 25.3); o încurajare – cei iubiți de Hristos sunt mustrați și disciplinați; un îndemn – să fie cu râvnă, să se pocăiască; și o promisiune de neprețuit, cea din versetul 20. Pe aceia care Îl vor primi în inima lor, Isus, la rândul Lui, îi va primi în cer, pe tronul Său (Apocalipsa 3.21).

Dragi prieteni, acesta este sfârșitul istoriei Bisericii pe pământ. Oricât de mare ar fi însă căderea, prezența Domnului încă mai poate fi experimentată. Ea face inima să ardă de o bucurie inexprimabilă, cum au încercat-o doi dintre ucenici într-o seară de neuitat, atunci când Domnul a intrat să cineze cu ei (Luca 24.29).

J Koechlin


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Faceți în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri…”
Efeseni 6.18

Un om al rugăciunii

În jurnalul său, Georg Müller a scris: „Dacă un om sărac a obținut toate lucrurile pentru construirea a cinci orfelinate și întreținerea lor, doar prin rugăciune și credință, fără a cere ceva vreunei alte persoane, decât lui Dumnezeu, atunci aceasta este o dovadă vizibilă că Dumnezeu este fidel promisiunilor Sale și ascultă rugăciunea.” După mulți ani, Müller a scris cu privire la convertirea sa: „Când m-am predat total lui Dumnezeu, iubirea de bani s-a dus, iubirea după o locuință s-a dus, iubirea după averi s-a dus, iubirea după lucrurile lumești s-a dus. Dumnezeu a devenit totul pentru mine. Am găsit totul în EL. Nu mi-am dorit nimic altceva. Şi am rămas cu El, un om fericit, un om deosebit de fericit, căutând să împlinesc doar lucrurile lui Dumnezeu.” Soția sa Maria s-a dovedit un ajutor potrivit în lucrarea cu copiii.

Pe lângă lucrarea cu orfelinatele, Müller a fost un harnic câștigător de suflete. Era însetat după mântuirea păcătoșilor.

La bătrânețe, a făcut 17 călătorii misionare. Astfel a vizitat 17 țări începând din Anglia până în India și Canada. Avem multe lucruri de învățat de la acest om al rugăciunii, care  a  călcat  pe  urmele  Mântuitorului  său.  Credința  lui Georg Müller a fost credința unui om simplu într-un Dumnezeu atotputernic; o credință care ne încurajează. Credința este o realitate vie, puternic ancorată în harul lui Dumnezeu, atât de sigură, încât ești gata să îți riști viața de mii de ori, pentru că ai credință.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CREȘTEREA SPIRITUALĂ (3)

„Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi” (1 Tesaloniceni 2:13)

     Din punct de vedere spiritual, poate nu ai ajuns atât de departe precum ți-ar plăcea, dar Îi mulțumim lui Dumnezeu că încă ești pe cale. Mai demult erai străin de harul lui Dumnezeu, dar acum faci parte din „casa lui Dumnezeu” (Efeseni 2:19). Pavel scria tesalonicenilor: „aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu… care lucrează şi în voi.” Câtă vreme citești Cuvântul lui Dumnezeu și îl crezi, el nu va înceta să lucreze în tine. În plus, te maturizezi mult mai rapid când înveți să te relaxezi și când începi să trăiești în ascultare de ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre tine, și nu prin ascultarea de ceea ce simți.

Modul în care te percepi îți afectează profund progresul spiritual. Până când părerea ta despre tine însuți nu se aliniază la ceea ce spune Dumnezeu despre tine în Scriptură, te vei considera în continuare nepregătit și nedemn – fapt care îți va amâna creșterea spirituală.

Când Dumnezeu i-a spus lui Ieremia că îl cheamă să fie profet al neamurilor, Ieremia L-a „informat” pe Dumnezeu că este prea tânăr, că nu știe să vorbească prea bine, că nu are destulă experiență etc.! Cum a răspuns Dumnezeu? „Înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam… Eu te pusesem deoparte” (Ieremia 1:5).

Nu te mai îngrijora că vei fi respins când nu ai un comportament perfect. Lumea funcționează după acest principiu, dar nu și Dumnezeu. Pe de altă parte, dacă ai fi desăvârșit așa cum ți-ai dori, nu ai mai avea nevoie de harul Său. La fel ca în cazul lui Iacov care „șchiopăta din coapsă”, uneori Dumnezeu îngăduie un lucru în viața noastră ca să ne aducă aminte că avem nevoie de El în fiecare zi.

Așa că, bucură-te de starea în care te găsești acum, și nu te mai compara cu alții. Nu te îngrijora că ceilalți au ajuns mai departe decât tine; și ei au trecut prin ce treci tu, ca să  ajungă unde se găsesc astăzi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Timotei 4.1-16

Marea taină a evlaviei a fost dispreţuită de mulţi. Unii au eliminat ceea ce îi deranja; alţii au adăugat practici legaliste sau superstiţii. „Un bun slujitor” se hrăneşte cu „învăţătura sănătoasă” (v. 6; vezi cap. 1.10b şi 6.3). Atunci va fi în măsură să-i înveţe pe alţii (v. 11, 13). Evlavia este o virtute în care ne exersăm, în greacă „gimnazo”, de unde vine cuvântul gimnastică. Ne antrenăm în aceasta. Exerciţiul fizic, sportul, este util pentru sănătatea trupului nostru, însă nu mare lucru în comparaţie cu progresul sufletului, pe care îl aduce practicarea zilnică a evlaviei.

Să remarcăm că trebuie să ne exersăm în aceasta individual; nimeni nu poate trăi evlavia altuia. Numai în aceste condiţii, tânărul Timotei va putea fi un „antrenor” pentru alţii (Tit 2.7): un model în cuvânt, confirmat prin purtare, care este inspirată prin dragoste, care, la rândul ei, este luminată de credinţă, iar aceasta, în sfârşit, este păstrată prin curăţie (v. 12). Dar cum se exersează evlavia? Fiind ocupaţi cu lucrurile divine şi dedicaţi lor în totul.

Slăbiciunea mărturiei noastre provine adesea din faptul că ne împărţim în prea multe direcţii. Să fim campionii unei singure cauze, cea a lui Hristos (2 Corinteni 8.5). Vom face astfel progrese evidente pentru toţi (v. 15).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: