Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “august, 2018”

31 August 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și David i-a zis: „Al cui ești? Și de unde ești?” Și el a zis: „Eu sunt un tânăr egiptean, rob al unui amalecit, și stăpânul meu m-a părăsit, pentru că m-am îmbolnăvit acum trei zile”.
1 Samuel 30.13

Tineri din Scriptură – Tânărul sclav egiptean

David l-a întrebat pe tânărul egiptean care fusese abandonat pe câmp: „Al cui ești?”. Tânărul i-a răspuns cu sinceritate: „Eu sunt un tânăr egiptean, rob al unui amalecit”. Aceasta este o lecție instructivă – sinceritatea cu privire la propria stare este un lucru esențial pentru orice păcătos. O altă lecție pe care o putem învăța de aici este că trebuie să existe „mărturisire cu gura” (Romani 10.9). Dumnezeu dorește ca adevărul să locuiască în părțile dinăuntru, iar gura vorbește din prisosul inimii.

Tânărul a mărturisit că fusese robul unui amalecit, care îl abandonase după ce el se îmbolnăvise. Toți oamenii sunt robi, fie al unui stăpân, fie al celuilalt – îi slujesc fie lui Satan, fie lui Hristos. Nu există teren de mijloc. Pavel ne arată de asemenea că putem fi robi fie păcatului, fie dreptății (Romani 6.16-20). Satan este un stăpân aspru, care, după ce își împlinește scopurile cu robii săi, îi abandonează, așa cum vedem ilustrat prin cazul acestui tânăr rob egiptean.

Stăpânul amalecit a fost insensibil cu privire la robul său egiptean, însă cât de diferit este David! Lui i-a păsat de starea tânărului. David era un stăpân bun, căruia îi păsa de nevoile oamenilor săi. Sub comanda lui David, chiar și cei care erau prea osteniți să meargă la bătălie au avut aceeași parte la prada de război (versetul 24). Cât de binecuvântați suntem noi, avându-L pe Hristos ca Stăpân al nostru! Este scris că El „va împărți prada cu cel puternic” (Isaia 53.12). El a plătit prețul pentru a ne răscumpăra, însă va împărți cu noi prada dobândită prin biruința Sa.

B Reynolds


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile în Numele Domnului nostru Isus Hristos.”
Efeseni 5.20

Un om mulţumit

Într-o zi, un om sărac, dar cinstit a fost întrebat de un vecin:

Cum faci tu de ești totdeauna mulțumit? Niciodată nu te-am văzut nemulțumit.

Foarte simplu, a răspuns celălalt. În fiecare dimineață când mă trezesc, privesc mai întâi cerul. Așa îmi aduc aminte de mila și bunătatea lui Dumnezeu. Apoi privesc pământul și îmi amintesc de moarte și de judecata de apoi. În cele din urmă privesc în jurul meu. Astfel, îmi aduc aminte de semenii mei, de suferințele lor, de cei care au o viață mai grea decât a mea și pe care i-aș putea ajuta cu ceva. În felul acesta mă bucur și Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce primesc de la El.

Un om mulțumit într-o lume nemulțumită– iată o adevărată  minune! Această  stare  de  mulțumire  este  posibilă numai în viața acelei persoane care și-a încredințat prezentul și viitorul său în brațele Mântuitorului. Un astfel de om poate spune împreună cu poetul:

Mulțumesc, mulțumesc, Dumnezeul meu,

Pentru tot ce primesc din belșug, mereu!

Mulțumesc, mulțumesc, pentru jertfa Ta,

Căci prin ea viețuiesc și te pot ʼnălța.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVAȚĂ SĂ MEDITEZI

„Zi şi noapte cugetă la Legea Lui!” (Psalmul 1:2)

     Fluturii acoperă mai mult teritoriu, însă albinele strâng mai multă miere. Asta pentru că fluturii nu fac decât să zboare deasupra florilor, în timp ce albinele aterizează pe fiecare dintre ele și stau acolo suficient de mult ca să poată extrage nectarul. Aceasta este diferența dintre citirea superficială a Bibliei, timp de câteva minute grăbite, și timpul petrecut în meditație la ceea ce citești.

Meditația nu este lucrul acela greu și misterios pe care îl fac unii oameni învățați și „spirituali”! Ci înseamnă că gândești în profunzime și continuu la un fragment din Scriptură, că-l memorezi, că-l lași să prindă rădăcină și că-l păstrezi până când devine o forță care acționează în tine în fiecare zi. Important este nu câte versete memorezi, ci procesul care are loc în tine în tot acest timp.

Când meditezi la Cuvântul lui Dumnezeu ți se limpezește priceperea și ți se corectează purtarea. Ți se îmbogățește gândirea și ești echipat să ai o minte diferită de cea pe care o ai atunci când te uiți la televizor, de exemplu, sau când scrii mesaje, când vorbești la telefon sau când faci cumpărături. Psalmistul scrie: „Ci își găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.” (Psalmul 1:2-3).

Meditarea la Cuvântul lui Dumnezeu este leacul împotriva slăbiciunilor morale și spirituale; împotriva unei vieți lipsite de scop; împotriva lipsei de părtășie cu Dumnezeu; împotriva unei credințe slabe care te face să greșești și să ratezi mereu binecuvântarea lui Dumnezeu.

Așadar, deschide Biblia, citește și roagă-te: „Doamne, ce dorești să-mi spui?” Apoi meditează la răspunsul Său.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Coloseni 1.24-29; 2.1-5

Slujitor al evangheliei (v. 23b), Pavel era, de asemeni, slujitor al adunării (v. 25). Cu preţul atâtor suferinţe, el lucra şi lupta pentru ea (v. 28, 29). „Muncă”, „suferinţă” şi „luptă” sunt sensurile pe care le are pentru el cuvântul „slujbă” (vezi Numeri 4.3). El vestea tainele, ascunse celor înţelepţi şi pricepuţi, dar descoperite celui mai tânăr credincios (v. 26; cap. 2.2b; comp. cu Efeseni 3).

Cu această ocazie facem o paralelă între cele două epistole, cea către Coloseni şi cea către Efeseni. În timp ce în Efeseni creştinul este privit aşezat în locurile cereşti în Hristos (Efeseni 2.6), în Coloseni este privit ca fiind pe pământ, avându-L pe Hristos în el: speranţa gloriei (v. 27). Ce gând! Cel în care „locuieşte trupeşte toată plinătatea” (cap. 2.9) locuieşte El Însuşi în inimile alor Săi. Înţelegem atunci de ce, înainte de a spune despre „vorbiri convingătoare” (v. 4) şi despre „închipuirile minţii omeneşti”, apostolul începe prin a prezenta excelentele realităţi creştine, ca pentru a le pune în contrast. Într-adevăr, noi avem în Hristos „toate bogăţiile siguranţei depline a înţelegerii” şi „toate comorile înţelepciunii şi ale cunoştinţei” (v. 2, 3). Ce am mai căuta în afara Lui?

30 August 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Dacă M-au persecutat pe Mine, și pe voi vă vor persecuta; dacă au păzit cuvântul Meu, și pe al vostru îl vor păzi.
Ioan 15.20

Acest verset arată la ce trebuiau să se aștepte cei dintâi ucenici. Se poate spune că lumea s-a schimbat? Că s-a răspândit creștinismul de o așa manieră, încât aceste afirmații să fie nepotrivite pentru timpul de acum? Nu este dată nicio perioadă, însă, de vreme ce El rostește aceste cuvinte la momentul când schimba caracterul mesianic cu cel al Bisericii, pare destul de clar că lepădarea celor care-L urmează va dura în tot timpul acestei stări de lucruri. În calitatea Sa de Mesia, El va fi înălțat, iar cei care-L urmează vor fi și ei la fel împreună cu El. Această concluzie este confirmată de faptul că El, mai devreme, pune în contrast două categorii: lumea și cei care nu sunt din lume. Aceste categorii sunt zugrăvite ca fiind opuse, nu pentru un timp, ci în principiu și în caracter, diferență care durează de-a lungul întregii perioade a creștinismului. Este afirmat, la modul general, că cei credincioși nu sunt din lume și că, astfel, sunt obiectele urii ei.

Sunt de acord că indiciile acestui antagonism sunt în mare măsură șterse. Religia a devenit lumească, iar lumea a devenit religioasă. Creștinii, uitând de chemarea lor cerească, au dat mâna cu lumea, au râvnit la favorurile și la pozițiile ei, s-au avântat în căile și în plăcerile ei și au ajuns la conducerea ei. Dar modifică oare acest lucru Cuvântul lui Dumnezeu, care spune că cel credincios nu este din lume, sau că lumea urăște ceea ce nu este al ei? Din nefericire, noi cântărim adevărul lui Dumnezeu cu falimentul nostru și, fiindcă lumea tolerează un creștinism lumesc, tragem concluzia că Hristos și lumea s-au împăcat! Dar nu s-au împăcat; și, dacă astăzi există un armistițiu între lume și cei ce-L urmează, acest lucru nu dovedește o schimbare în atitudinea lumii față de El, ci doar starea căldicică a celor care mărturisesc Numele Său. Scriptura, în loc de a învăța că răspândirea mărturisirii creștine de credință va atenua diferența dintre adevărații credincioși și lume, face din acest lucru una dintre cele mai grele acuzații împotriva Bisericii mărturisitoare, anume faptul că s-a prostituat cu împărații pământului. Legătura dintre Biserică și lume înseamnă necredincioșie față de Hristos. Prietenia dintre ele arată nu convertirea lumii la creștinism, ci potrivirea creștinilor cu lumea.

T B Baines


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Ferice de omul care își pune încrederea în Domnul și care nu se îndreaptă spre cei trufași și mincinoși!”
Psalmul 40.4

Rătăciţi în pădure

Doi copii în jur de zece ani s-au rătăcit departe de casă. Pe când se însera și poteca nu se mai zărea, nu au mai știut pe unde să meargă și astfel s-au pierdut într-o pădure deasă. Când cei din casă au văzut că ei nu se mai întorc, au început să-i caute. Şi i-au căutat toată noaptea, și în ziua următoare, până ce, în sfârșit, i-au găsit. Liniștindu-se, părinții i-au întrebat ce au făcut ei când și-au dat seama că erau pierduți în pădure. Băiatul cel mare a răspuns: „Când s-a întunecat, am îngenuncheat și i-am cerut lui Dumnezeu să aibă grijă de fratele meu și de mine. Apoi ne-am culcat.”

Când credința noastră este asemănătoare cu a acestor copii, când este atât de puternică, încât, simplu, cerem ajutorul lui Dumnezeu și apoi lăsăm rezultatele în mâna Lui, atunci putem trece biruitori peste greutățile vieții noastre. Cererile pe care le facem în rugăciune nu sunt menite să-i dea lui Dumnezeu informații. Dumnezeu cunoaște nevoile noastre mai înainte ca noi să ne rugăm. Chiar dacă Dumnezeu nu ne răspunde imediat, nu înseamnă că nu ne va răspunde. Dacă așteptăm cu credință și răbdare, vom vedea răspunsul la rugăciune într-un mod mult mai minunat decât ne-am fi așteptat. Dumnezeu ascultă rugăciunile, dar acționează adesea diferit de modul în care ne așteptăm. El ne cunoaște, știe totul și va răspunde la timpul potrivit. Deci, să ne încredem în Domnul și Mântuitorul nostru!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RĂSPLATA GENEROZITĂȚII

„Aruncă-ţi pâinea pe ape, şi după multă vreme o vei găsi iarăși!” (Eclesiastul 11:1)

Marea Moartă prezintă o concentrație minerală atât de ridicată, încât chiar și cei ce nu știu să înoate pot pluti. Singura problemă este mirosul. Pentru că ea nu are căi de scurgere, orice apă dulce care curge în ea se contaminează. Există un principiu biblic important care funcționează aici: „Sufletul binefăcător va fi săturat, şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el” (Proverbe 11:25).

Dumnezeu nu te-a conceput ca să fii un rezervor care acumulează mereu, ci un râu care curge mereu spre alții.

Biblia spune: „Cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.” Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună” (2 Corinteni 9:6-8).

Așadar, dacă ai nevoie de un loc de muncă, oferă-te voluntar la o cantină, în timp ce îl cauți… Dacă te rogi ca afacerea ta să crească, investește ce ai tu mai bun în afacerea altcuiva, și roagă-l pe Dumnezeu ca acea afacere să prospere.

Solomon scrie: „Aruncă-ţi pâinea pe ape, şi după multă vreme o vei găsi iarăşi! Împarte-o în şapte şi chiar în opt, căci nu ştii ce nenorocire poate da peste pământ.” (Eclesiastul 11:1-2).

Chiar dacă acum nu ai o nevoie anume, seamănă sămânța bunătății. Dumnezeu știe ce rezervă viitorul… și într-o zi, atunci când vei avea cea mai mare nevoie, se va întoarce la tine ca o recoltă bogată.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Coloseni 1.12-23

Adevăratul creştinism nu este o religie, un ansamblu de adevăruri la care să aderăm. Este cunoaşterea experimentală a unei Persoane. Creştinismul este Hristos cunoscut şi trăit. Am fost puşi în relaţie cu o Persoană neasemuită: Fiul dragostei Tatălui. El ne-a făcut parte de lumină, de un loc în Împărăţie, de răscumpărare, de iertarea păcatelor, de pacea pe care a făcut-o prin propriul Său sânge (v. 20)

Ceea ce conferă însă măreţie unei asemenea lucrări este însăşi măreţia Celui care a împlinit-o. Şi apostolul enumeră dintr-o răsuflare gloriile Celui Preaiubit: ce este El, ce a devenit şi ce ne-a făcut. El afirmă dubla Lui întâietate: asupra universului creat şi asupra Adunării, prin cele două titluri, de Întâi-născut din toată creaţia (adică de Moştenitor universal) şi de Întâi-născut dintre cei morţi. Prin El, viaţa a ieşit din neant în creaţie şi, de asemeni, a ieşit din mormânt în răscumpărare. El este Creatorul tuturor lucrurilor din ceruri şi (de) pe pământ (v. 16). El este Reconciliatorul, Cel care a împăcat toate lucrurile pe pământ şi în ceruri (v. 20). În sfârşit, El este Stăpânitorul care trebuie să aibă cel dintâi loc în toate lucrurile. În ceruri, pe pământ şi în inimile noastre (v. 18)!

29 August 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Luați-vă de aici, din mijlocul Iordanului, din locul unde au stat picioarele preoților, douăsprezece pietre și treceți-le cu voi și puneți-le în locul unde veți poposi în noaptea aceasta.
Iosua 4.3

Aceste douăsprezece pietre au fost luate din albia râului, unde stătuseră picioarele preoților care purtau chivotul. Ele trebuiau să amintească generațiilor viitoare că acel chivot stătuse în mijlocul apelor râului, oprind apele morții, pentru ca poporul să poată trece înspre locul vieții.

Aceste pietre vorbesc în mod elocvent de starea în care noi eram și de ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi. Isus, adevăratul Chivot al legământului, a luat locul nostru în moarte, pentru ca noi să fim scăpați de ea pentru totdeauna și să avem parte împreună cu El de viața de înviere. Dragostea a fost sursa acestei întregi lucrări, o dragoste pe care apele cele multe și șuvoaiele morții nu au putut-o stinge. Dacă apele morții n-au putut micșora flacăra acestei iubiri, ea nu-și va pierde din strălucire pentru întreaga veșnicie.

Cele douăsprezece pietre au fost scoase din Iordan și așezate pe malul lui. Ele se aflau astfel pe teritoriul țării promise, unde binecuvântarea Domnului era partea poporului Său, fiind astfel o imagine a poziției creștine. Noi nu ne mai aflăm sub condamnare și moarte, ci suntem în Hristos, în lumina deplină a favorii lui Dumnezeu. Acest loc al binecuvântării nu a fost obținut prin vreo faptă sau prin vreun merit al nostru. Dumnezeu este Cel care ne-a așezat în Hristos, care ne-a uns, care ne-a pecetluit și care ne-a dat arvuna Duhului Său în inimile noastre. Am fost primiți în cel Preaiubit și am fost binecuvântați cu orice binecuvântare spirituală în locurile cerești în Hristos (Efeseni 1.3-6).

Poate că nu înțelegem deplina semnificație a tuturor acestor binecuvântări, însă știm că ele sunt mărețe și complete; știm că Dumnezeu ni le-a dăruit și astfel inimile noastre tânjesc tot mai mult pentru a intra în deplina savurare a lor.

J T Mawson


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El și copiii lui au un loc de adăpost la El. Frica de Domnul este un izvor de viață, ea ne ferește de cursele morții.”
Proverbe 14.26,27

Educaţia

Un tânăr se adâncise tot mai mult în criminalitate. El mergea dintr-o pedeapsă în alta, până la urmă a încercat chiar și atacuri de spargere cu armament. Într-o zi apăru înarmat în fața unui ghișeu la o bancă și ceru bani. Casierița, o femeie mai în vârstă, îl privi insistent. Fără ca să-și poată explica mai târziu, lăsă orice precauție deoparte și începu să vorbească serios cu el:

Băiete, tu stai pe punctul de a-ți ruina viața. Mai devreme sau mai târziu te vor prinde și te vor băga la închisoare. Gândește la aceasta și amintește-ți ce te-a învățat mama ta.

Pentru câteva clipe se făcu liniște deplină în încăpere. Apoi, tânărul se întoarse și plecă,  fără a mai spune vreun cuvânt.

Câteva zile mai târziu, tânărul se prezentă la poliție și depuse o mărturisire. La întrebarea de ce a părăsit banca fără pradă, răspunse:

Această femeie mi-a amintit de mama mea. Ea vorbea ca ea și se asemănau.

Această întâmplare subliniază cât de importantă este educația copiilor făcută de către părinți. Este bine ca să nu se aibă în vedere doar comportamentul față de cei din jur și proprietatea lor. Dacă copiii învață din exemplul părinților și din indicațiile lor cât de important este respectul înaintea lui Dumnezeu, atunci ei au măsuri care le pot da orientare și susținere în toate întrebările vieții.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

O RUGĂCIUNE PENTRU STĂPÂNIREA DE SINE

„Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie” (1 Tesaloniceni 4:3)

     Când Dumnezeu i-a creat pe Adam și pe Eva, El le-a spus să se „înmulțească și să umple pământul” (vezi Genesa 1:28). Acest fapt ne ajută să găsim o explicație de ce pornirea spre relații intime este așa de puternică. Dar această pornire poate la fel de bine să te împingă în luarea deciziilor care îți vor distruge viața și relațiile. Biblia spune: „Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie; fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste, nu în aprinderea poftei, ca neamurile” (1 Tesaloniceni 4:3-5).

De ce a spus Dumnezeu lucrul acesta?

Pentru că atunci când există intimitate fizică fără o dedicare reală, cineva va fi rănit. Trebuie să iei în seamă ce spune Dumnezeu despre acest subiect. Și trebuie s-o faci acum, înainte să intri în niște situații prin care îți vei compromite caracterul, fiindcă atunci e prea târziu. Cu toții ne luptăm cu pornirile noastre, mai ales într-o cultură în care „relații intime se vând.” Acestea au început să facă parte din noi, iar sentimentul vinovăției ne face să ne simțim separați de Dumnezeu, așa cum nimic altceva nu ne poate face să simțim la fel.

Pentru a-ți stabili valorile și pentru a stabili anumite reguli fundamentale, trebuie să te rogi: „Doamne, nu voi lăsa ca pornirile mele să dicteze și nici nu voi lăsa păcatul să mă separe de Tine. Aleg să respect standardele Tale, să cred în Duhul Tău care îmi dă putere zi de zi. Și dacă vreodată va fi să păcătuiesc, voi căuta iertarea Ta, mă voi ridica și mă voi apropia mai mult de tine.” Aceasta este o rugăciune la care Dumnezeu va răspunde!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Coloseni 1.1-11

Această scrisoare este adresată unei adunări pe care Pavel n-o vizitase niciodată (cap. 2.1). Colose pare să fi primit evanghelia prin intermediul lui Epafra, slujitor al lui Dumnezeu despre care aici (v. 7, 8) şi în capitolul 4.12,13 este dată o mărturie remarcabilă. Potrivit obiceiului său, apostolul pune în evidenţă mai întâi tot binele posibil la vremea credincioşilor cărora le scrie. Să ne inspirăm şi noi din exemplul său.

Credinţa, speranţa şi dragostea erau fructul întreit şi complet adus de evanghelie la Colose (v. 4, 5). Însă ceea ce hrăneşte credinţa, ceea ce susţine speranţa şi ceea ce înflăcărează dragostea este cunoştinţa lui Dumnezeu (v. 10). De aceea, apostolul cere pentru coloseni, în rugăciunea lui, ca ei să fie umpluţi de această cunoştinţă.

Trebuia ca umblarea lor şi a noastră să se supună unui dublu motiv.

Faţă de cei din jurul nostru: să ne arătăm vrednici de Cel Căruia afirmăm că-I aparţinem!

Şi, mai presus de toate, faţă de Domnul, dacă-L iubim: să căutăm să-I fim plăcuţi în toate privinţele!

Gloria exercită asupra noastră o atracţie puternică (v. 11). Dar de ce se impune toată puterea Domnului? Nu pentru o aşa luptă spectaculoasă, nici chiar pentru a vesti, aici, evanghelia, ci, simplu, pentru a ne da răbdare şi consecvenţă (orice răbdare şi îndelungă-răbdare) cu bucurie. Sunt victorii pe care avem ocazia să le obţinem în fiecare zi!

28 August 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și Naaman, căpetenia oștirii împăratului Siriei, era un om mare înaintea stăpânului său și mult onorat, pentru că prin el dăduse Domnul eliberare Siriei; și el era un bărbat puternic și viteaz, un lepros. Și sirienii ieșiseră în cete și luaseră captivă o copilă mică din țara lui Israel; și ea era înaintea soției lui Naaman.
2 Împărați 5.1,2

Avem aici o frumoasă întâmplare despre o fetiță israelită. Nu ni se spune numele ei și nici câți ani avea, ci doar că fusese luată captivă din Israel și adusă în Siria, ca roabă pentru soția lui Naaman. Nu vedem că ea s-ar fi plâns de soarta ei, ci ni se spune că avea o inimă căreia îi păsa de boala stăpânului ei. Ne plângem noi de împrejurările în care ne aflăm și încercăm să ne răzbunăm pe cei care credem că ne-au cauzat dificultățile? Dacă da, atunci putem învăța o lecție de la această fetiță. Deși era departe de familie și de confortul casei părintești, ea a fost gata să îndrepte privirile stăpânului ei către Dumnezeul lui Israel.

Naaman era generalul armatei siriene, un om respectat de popor și onorat de către împărat. Deși cu siguranță avea multe daruri și abilități naturale, el era lepros. Semnul morții și al păcatului era asupra lui și nu exista nicio nădejde pentru el. Lepra este o imagine a păcatului – „toți au păcătuit și n-au ajuns la slava lui Dumnezeu” (Romani 3.23).

Naaman nu-L cunoștea pe Dumnezeul lui Israel, însă Dumnezeul lui Israel îl cunoștea pe Naaman și avea privirea îndreptată asupra lui. În îndurarea Sa, Dumnezeu avea un plan pentru acest om mândru și a folosit-o pe fetița israelită pentru a-l aduce la Elisei. Lui Naaman nu i-a plăcut deloc remediul propus de Elisei, de a se scălda de șapte ori în râul Iordan. Exista însă doar o singură cale pentru ca el să fie curățit. Și astăzi există o singură cale pentru a fi mântuit: credința în Domnul Isus Hristos!

J Redekop


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Mă gândesc adânc la poruncile Tale și cărările Tale le am sub ochi.”
Psalmul 119.15

Reguli bune

Când ne jucam fotbal, băieți fiind, atunci ne puneam de acord înainte: „Fără ofsaid! Cu «portar zburător», O.K.? De acord?” – Regulile de joc sunt un lucru al înțelegerii. Le poți schimba oricând. Important este ca să fie corecte. De scurt timp au fost introduse noi reguli în ortografie – tot un lucru al înțelegerii. De fapt, de ce? Pentru că înainte s-au întâmplat multe greșeli.

Aceasta nu funcționează desigur peste tot. În circulație de exemplu mulți conduc prea repede, deci ajung în conflict cu regulile. Trebuie acum să se modifice prevederile, să se pună mai sus viteza permisă? – Desigur, nu, căci sensul acestor reguli este protecția vieții oamenilor.

Dumnezeu ne-a dat reguli pentru viața noastră împreună ca oameni. Reguli foarte bune! Întocmite cu înțelepciune și dragoste desăvârșită! Mulți gândesc că aceste reguli sunt severe sau demodate. Ei cred că știu mai bine decât Creatorul lor.

Urmările? În primul rând, deja astăzi mult necaz și multă durere, pentru că nu mai este nicio protecție (gândește-te doar la războaie, spargeri, avorturi, SIDA, căsnicii și familii despărțite). Şi în al doilea rând, oameni care vor sta odată în fața lui Dumnezeu ca Judecător și vor trebui să fie osândiți veșnic, dacă nu au venit înainte la El prin Domnul Isus. Acum, Isus Hristos mai vrea să salveze oameni în loc să-i judece. De aceea El a murit la cruce.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IA EXEMPLU DE LA ȘAMGAR (3)

„Șamgar… a fost un izbăvitor al lui Israel.” (Judecători 3:31)

     Dacă Șamgar s-ar fi concentrat asupra faptului că se va lupta cu șase sute de filisteni, probabil ar fi renunțat înainte de a începe măcar. Să înțelegem un lucru: Satan va încerca să te descurajeze și să te înfrângă prin faptul că te va face să te simți copleșit de problemă. Acesta e momentul în care trebuie să te împotrivești, împărțindu-ți scopurile în etape mai mici. Poate nu ești în stare să-ți învingi dependența, anxietatea sau anorexia pentru tot restul vieții, însă cu ajutorul lui Dumnezeu poți câștiga bătălia, astăzi.

Nu te îngrijora cu privire la săptămâna viitoare sau la anul viitor. Trăiește în etape de o zi. Poți rezista ispitei douăzeci și patru de ore? Știi că poți. La fel știe și dușmanul. Așa că, ia fiecare zi pe rând. Consumăm prea multă energie concentrându-ne exact pe lucrul pe care nu-l putem controla – rezultatul. Poate că ai întrebări de felul acesta: „Dacă voi cădea în ispita unui obicei prost? Dacă eforturile mele în privința unei relații romantice nu sunt împărtășite? Dacă mă voi îngrășa sau nu voi avea locul de muncă la care visez?”

Domnul Isus a spus: „Nu vă îngrijoraţi, deci, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.” (Matei 6:34). Mana pe care au primit-o iudeii în pustie sosea zilnic, nu săptămânal sau lunar. De ce? Deoarece Dumnezeu dorea ca ei să trăiască în totală dependență de El. Harul lui Dumnezeu, nu propriile tale fapte este cheia victoriei.

Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: „Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! „Domnul este partea mea de moştenire” zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.” (Plângerile lui Ieremia 3:21-24)


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Filipeni 4.10-23

Pavel îşi aminteşte, fără îndoială, de prima lui vizită la Filipi, de închisoare şi de cântările pe care le cânta acolo împreună cu Sila (Fapte 16.24,25). Din nou întemniţat, nimic nu răpeşte bucuria sa, pentru că nimic nu i-L poate lua pe Hristos. Şi la fel puterea sa. „Am putere pentru toate” spune el în ciuda lanţurilor „în Cel care mă întăreşte” (v. 13; comp. cu 2 Corinteni 6.10). Ca şi el, să învăţăm şi noi să fim mulţumiţi, oricare-ar fi împrejurările: succes sau greutăţi, sănătate sau boală, vreme bună sau rea dacă suntem „mulţumiţi de Domnul”.

Deşi foarte săraci, filipenii, prin mâna lui Epafrodit, urmau să-i trimită apostolului un nou ajutor (citiţi 2 Corinteni 8.1-5). Pavel afirmă, din proprie experienţă: „Dumnezeul meu vă va împlini orice trebuinţă” dar nicidecum orice poftă. El angajează responsabilitatea Dumnezeului său, ca şi cum emitea un cec în alb, ştiind că dispune pentru el şi pentru prietenii săi de un credit nelimitat: nimic mai puţin decât „bogăţiile Sale în glorie” (v. 19; Efeseni 3.16). Dumnezeu să ne dea şi nouă să experimentăm secretul fericitului apostol: deplina suficienţă a Domnului Isus Hristos! Până când, în sfârşit, se va împlini suspinul din psalm: „Voi vedea faţa Ta, mă voi sătura de chipul Tău” (Psalmul 17.15)!

27 August 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Isus Însuși, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei.
Luca 24.15

Cleopa și însoțitorul lui mergeau în direcție greșită în ziua învierii. Domnul li se alătură și scoate la iveală motivul depărtării lor, punându-le întrebări (versetele 17 și 19). Ei nu pot rezista felului delicat în care El le pune la încercare inima și conștiința. Nu dăduseră atenția cuvenită Cuvântului lui Dumnezeu (versetele 25 și 26), iar acum tot ceea ce pot face este să asculte cuvintele Lui de-a lungul drumului către Emaus: „Și, începând de la Moise și de la toți profeții, le-a explicat în toate Scripturile cele despre El” (versetul 27).

Domnul Se ocupă de ei în timpul dintre manifestarea Sa către Maria Magdalena, în dimineața acelei zile, și apariția Lui în mijlocul ucenicilor, în camera de sus, seara, demonstrând astfel cât de mult Se îngrijește El de ai Săi, indiferent de faptul că sunt mai mulți sau mai puțini. Cei doi ucenici profită de grija Domnului, fiindcă, de îndată ce ajung la Emaus, ei devin învățători ai noștri. Fiind târziu, ei Îl constrâng pe Domnul să rămână cu ei (versetul 29), dându-I locul dintâi acolo (versetul 30). Atunci ochii lor se deschid și Îl recunosc (versetul 31). Și noi beneficiem de cele mai mari binecuvântări doar atunci când vedem lumea ca pe o scenă întunecată și căutăm părtășia cu El în afara ei.

Dacă cei doi ar fi stat în camera de sus, ar fi fost martori la apariția Domnului ca cei caracterizați ca așteptându-L pe Domnul lor (Luca 12.36) – binecuvântat privilegiu! – însă harul Său nețărmurit a suplinit lipsa lor de credință și le-a oferit o minunată experiență cu Sine Însuși. Ce bun e El! Domnul Se face nevăzut dinaintea lor, însă ei umblă prin credință (2 Corinteni 5.7), întorcându-se imediat la tovarășii lor și aducându-le „cuvântul credinței” (Romani 10). Nu aveau vreo altă dovadă a întâlnirii cu El, decât cuvintele pe care El le rostise și efectul acestora asupra lor – inimi care ardeau (versetele 31-35). Adevărata binecuvântare se găsește în El și în Cuvântul Său.

S Attwood


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.”
Romani 5.8

Pentru alţii

În Exod 10 se spune cum Dumnezeu a adus un întuneric de  nepătruns  pentru  trei  zile  pline  peste  țara  Egiptului. Aceasta a avut urmări pentru conviețuirea oamenilor de acolo: „Nici nu se vedeau unii pe alții.”

Nu trăim astăzi din punct de vedere moral într-un mediu asemănător de întunecat? Unii nu-i văd pe ceilalți. Nu se gândește de cele mai multe ori fiecare la sine însuși, la avantajul său propriu și la progresul său, la succesul său privat și bunăstarea sa, la plăcerile sale personale și la comoditatea sa?

În Noul Testament ni se spune despre un Om, care a trăit exact contrariul, care a văzut întotdeauna pe ceilalți: Isus Hristos. Citește una din cele patru Evanghelii și fii atent la acest aspect! Atunci găsești pe Unul care nu S-a gândit niciodată la Sine Însuși, care a ajutat neobosit pe alții și era pentru ei acolo, a cărui viață a reflectat dragostea divină. Chiar și atunci când a fost refuzat și drept „mulțumire” i s-a adus ură, batjocură și împotrivire! Dragostea Lui a mers așa de departe, încât Şi-a jertfit viața, pentru a salva oamenii pierduți ca tine și ca mine de la judecata lui Dumnezeu. Acest Domn are acum o ofertă măreață: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8.12). Atunci nu mai ești prins în întunericul unei vieți egoiste. Privirea ta devine liberă pentru problemele și nevoile altora, iar tu vei fi capabil să dai și să ajuți. Îndrăznește pasul acesta în urmarea Lui!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IA EXEMPLU DE LA ȘAMGAR (2)

„Pe vremea lui Şamgar…” (Judecători 5:6)

     Când Șamgar a luat un otic de plug ca să răpună șase sute de filisteni, el a luat de fapt decizia că dacă era să moară, avea să moară luptând (vezi Judecători 3:31). Și aceasta e cheia eliberării, fie că vorbim despre eliberarea de filisteni, de mândrie, de prejudecată, de pornografie sau de orice altă problemă încăpățânată din viața ta. Tu trebuie să continui ofensiva. Vine o vreme când trebuie să spui: „Ajunge!” Știi că nu mai poți continua pe calea pe care mergi pentru că nu ajungi nicăieri din punct de vedere relațional, fizic sau spiritual. Poate „filisteanul tău” nu te va ucide, dar te va consuma de viu.

Știi că nu mai poți face ce ai făcut mereu.

Nu și dacă dorești să fii modelat sau dacă dorești să scapi de povară.

Nu și dacă dorești să recapeți sentimentul de dragoste sau să-ți atingi scopul.

Nu și dacă dorești să lași o moștenire după care merită să alergi.

Iar vestea cea bună este aceasta: Ai de luat o singură decizie pentru a avea o viață total diferită: Trebuie să-ți iei „oticul de plug” (otic: lopățică din metal cu care se curăță de pământ brăzdarul și cormana plugului ) și să mergi înainte.

Blochează-ți pornirile firii. Aplică la programul post-universitar. Du-te în călătoria misionară. Stabilește o programare la consilier.

William A. Lawrence a scris: „Pe câmpiile ezitării, strălucesc oasele a milioane de oameni care, în pragul victoriei, au stat și au așteptat… și așteptând, au murit!”

Nu mai amâna! Nu mai fi un perfecționist! Creșterea spirituală înseamnă progres, nu perfecțiune. Când vorbim despre urmărirea scopurilor, cel mai mare adversar este inerția. Avem tendința de a face ce am făcut întotdeauna, sperând însă că lucrurile se vor schimba.

Nu va fi așa, deci ia exemplu de la Șamgar și treci la fapte!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Filipeni 4.1-9

„Bucuraţi-vă în Domnul”, insistă apostolul, deşi lui nu-i lipseau motivele de lacrimi (vezi cap. 3.18). O nefericită ceartă ivită între două surori, Evodia şi Sintichia, tulbură Adunarea. Pavel le îndeamnă, sau mai degrabă le roagă stăruitor pe fiecare personal, să înveţe „şi pe noi de asemenea” marea lecţie din capitolul 2.2 (comp. cu Proverbe 13.10)!

Blândeţea noastră, este ea cunoscută de fraţii şi de surorile noastre, de colegii noştri? Câte certuri ar înceta dacă am conştientiza că venirea Domnului este iminentă! Şi câte griji, în aceeaşi măsură!

Prin rugăciune, să ne descărcăm inimile de tot ceea ce le frământă. Pentru a primi imediat răspunsul? Nu neapărat, însă pentru ca Dumnezeu să-Şi poată revărsa acolo pacea Lui desăvârşită (v. 7).

Dar cum putem evita gândurile rele? Cultivându-le pe cele bune.

Să ne folosim de versetul 8 ca de sita mai multor grilaje. Ceea ce îmi ocupă duhul, în acest moment, este adevărat? bun? curat? vrednic de iubit? ziditor?

Gândurile astfel filtrate şi curăţate nu se vor putea exprima decât prin fapte de aceeaşi natură (v. 9). Şi care va fi consecinţa? Nu numai pacea lui Dumnezeu, ci Dumnezeul păcii în Persoană locuind „la noi” (Ioan 14.23)!

26 August 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Pentru că, ori de câte ori mâncați pâinea aceasta și beți paharul, vestiți moartea Domnului, până vine El.
1 Corinteni 11.26

Rupând din pâine și bând din pahar, inimile noastre se întorc către acel moment suprem în care Domnul, înălțat pe cruce între doi tâlhari, îndurând o așa mare împotrivire din partea păcătoșilor, a suferit în locul nostru părăsirea de către Dumnezeu. Vedem aici deci un Hristos mort, nu un Hristos glorificat, așa cum este El acum.

Domnul știa că egoismul inimilor noastre naturale ne-ar face să uităm ușor cu ce preț nespus am fost răscumpărați, cât L-a costat mântuirea noastră. De aceea a pus înaintea noastră un mijloc vizibil pentru a reaminti inimilor noastre despre moartea Sa. Pentru a fi mântuiți, noi nu trebuie decât să credem; un lucru atât de simplu pentru noi; dar cu ce preț a înfăptuit Domnul o astfel de lucrare!

Nu este deci pentru credincios niciun act mai măreț, mai sublim, decât să ia din pâine și să bea din pahar în amintirea morții Domnului; nu e nimic care să prezinte într-un fel mai emoționant dragostea Sa nemărginită. Niciun cuvânt din limbajul nostru n-ar putea să exprime deplin ceea ce semnifică aceste simboluri. Gândurile noastre cele mai înalte nu pot să atingă decât marginile acestui subiect infinit.

A mânca din pâine și a bea din pahar proclamă ceea ce noi n-am ști niciodată să exprimăm deplin. În mijlocul unei lumi care L-a lepădat, care n-a văzut în El nimic care să-L facă de dorit și care, mai mult decât atât, Îl coboară astăzi la nivelul unui descendent al lui Adam, vrând să-I acorde privilegiul de a fi cel mai bun dintre acești descendenți, în mijlocul unei astfel de lumi deci noi vestim moartea Sa, recunoscându-L ca Domn al nostru, care va reveni în slavă, dar cu gândul dureros că El, Domnul cerului și al pământului, a trebuit să fie jertfă pentru păcat, jertfă de ispășire pentru păcatele noastre.

S P


SĂMÂNȚA BUNĂ

” …avem un Mare Preot…, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu… care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat.”
Evrei 4.14,15

Scena ispitirii

Ispitirea Domnului Isus n-a avut loc, pentru că El ar fi putut cădea, ci pentru a demonstra că El nu putea cădea. Ispitele venite  din  partea  lui  satan  au  pus  în  lumină  sfințenia  și puterea Omului al doilea Isus Hristos -, în contrast cu slăbiciunea și cu falimentul celui dintâi. Când a fost creat primul om, Dumnezeu a declarat că totul era foarte bun, dar satan a venit fără întârziere să-l ispitească pe om și aceasta a fost cauza ruinei lui. Omul al doilea a apărut, vocea Tatălui s-a făcut auzită pentru a declara excelența Fiului Său, de aceea satan s-a grăbit din nou să vină în acest loc: dar de această dată L-a întâlnit pe Omul, plin de Duhul Sfânt, pe care vicleniile diavolului nu L-au putut atinge. Când primul om a căzut, nu a cunoscut chinurile foamei, pentru că locuia în grădina roditoare sădită de Creatorul Său. Omul al doilea a fost victorios, deși grădina a fost transformată în deșert și El Însuși a cunoscut foamea.

Privind la scena ispitirii, este important să ne aducem aminte că Domnul nostru n-a încetat să fie Dumnezeu atunci când a devenit Om. El este Dumnezeu și Om într-o singură Persoană glorioasă. Scopul ispitirii a fost de a pune în evidență acest adevăr. El a putut spune întotdeauna:

„Vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine” (Ioan 14.30). Nimic nesfânt n-a fost găsit în Mântuitorul, așa cum există din belșug în noi. Mântuitorul a fost întotdeauna Cel fără păcat – satan însuși dovedind acest lucru atunci când s-a retras din scenă înfrânt.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IA EXEMPLU DE LA ȘAMGAR (1)

„Şamgar… a ucis şase sute de oameni dintre Filisteni cu un otic de plug.” (Judecători 3:31)

     Șamgar este pomenit numai de două ori în Scriptură, iar istoria lui cuprinde câteva rânduri și două versete. Însă impactul lui a fost uimitor. E o provocare pentru toți cei care cred că „Dumnezeu nu ar folosi niciodată pe cineva ca mine.” Poate că Șamgar a fost persoana cel mai puțin pregătită pentru a scăpa poporul Israel de filisteni. Pentru început, probabil că nici măcar nu era iudeu. Numele lui este Hurrian în original. S-ar fi putut gândi să nu facă nimic și să-și vadă de-ale lui. Și-ar fi putut găsi scuze: „Nu am armele potrivite și singur nu pot face nimic. Nici măcar nu este poporul meu”.

În cazul în care cauți o scuză, o vei găsi. Dacă nu cauți, nu vei găsi. Când vorbim despre găsirea scuzelor, suntem extrem de creativi. Dar dacă am canaliza acea creativitate spre găsirea soluțiilor, în loc de găsirea scuzelor? Dacă am face așa, Dumnezeu ne-ar putea folosi ca pe un instrument pentru împlinirea planurilor Sale, așa cum l-a folosit pe Șamgar.

Când Dumnezeu îți mișcă duhul sau inima, nu poți sta deoparte, trebuie să te ridici și să treci la fapte. Și acel moment poate fi un punct definitoriu în viața ta. Nu te îngrijora cu privire la rezultate. Dacă este lucrul potrivit, rezultatele sunt în responsabilitatea lui Dumnezeu. Concentrează-te să faci lucrurile potrivite din motivul potrivit, și nu crede minciuna că e ceva imposibil de făcut! Da, e nevoie de toate eforturile, dar tu poți face toate lucrurile prin Hristos care îți dă putere (vezi Filipeni 4:13).

O încercare eșuată nu înseamnă un eșec. Eșecul înseamnă să nu încerci. Dacă încerci, în ochii lui Dumnezeu ai reușit. Așadar, folosește-te de ceea ce ai, și apucă-te de lucru!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Filipeni 3.12-21

În general, oamenii care pe pământ realizează ceva important sunt cei care au o singură pasiune. Fie că este vorba de a cuceri Everestul, de a obţine un premiu Nobel sau de a lupta cu un invadator, întotdeauna unii ca aceştia sunt găsiţi ca oameni de acţiune, gata să sacrifice totul pentru un plan măreţ. Astfel era Pavel, după ce a „fost apucat de Hristos” (v. 12; comp. cu Ieremia 20.7): se ştia angajat în alergarea creştină şi, ca un atlet destoinic, continua efortul fără să se întoarcă şi fără măcar să privească înapoi, gândind numai la premiul final (citiţi 2 Timotei 4.7). Şi el se oferă să ne fie antrenor şi ne invită să-l urmăm pe aceleaşi urme (v. 17)! Să uităm, ca şi el, de lucrurile care sunt în urmă: de succesele noastre, care ne-ar târî spre îngâmfare; de eşecurile noastre, care ne-ar descuraja! Şi să ne îndreptăm spre ţintă cu efort (în forţă), pentru că această cursă pe Ťteren accidentatť nu este nicidecum o plimbare! Este o cursă serioasă şi miza ei este de importanţă capitală.

Ce inconsecvenţă pentru cel care are cetăţenie cerească să aibă gândurile la lucrurile pământeşti (v. 20)! Despre ce discută doi compatrioţi care se întâlnesc în străinătate? Despre ţară! Vom avea şi noi întotdeauna acelaşi sentiment (v. 15), dacă ne vom întreţine cu ceilalţi creştini vorbind despre bucuriile cetăţii cereşti.

25 August 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu, ca să vă mărturisească.
Apocalipsa 22.16

Îngerul și-a transmis mesajul, iar acum Domnul Însuși vorbește. Scenele solemne de judecată, gloriile viitoare ale cetății cerești, binecuvântarea împărăției mileniale, strălucirea perfectă a cerului și a pământului nou au trecut toate prin fața ochilor noștri, iar acum ne aflăm doar în prezența Celui de care depind toate. Cel care poate spune: „Eu, Isus” are ultimul cuvânt. Îngerii și bătrânii au vorbit, trâmbițele au sunat, glasul multor mulțimi s-a auzit, ca și sunetul tunetelor puternice, dar, în cele din urmă, toate trebuie să lase loc Celui care este mai presus de toate și glasul lui Isus se face auzit.

Pe măsură ce lucrurile minunate ale Apocalipsei sunt prezentate, Îl avem pe Hristos înfățișat în gloriile și în demnitățile Sale, ca fiind Cel Credincios și Adevărat, Cuvântul lui Dumnezeu, Împăratul împăraților și Domnul domnilor, Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul. Toate aceste titluri ne prezintă cu putere vrednicia și măreția Lui, însă la sfârșitul cărții El Se înfățișează sub Numele care atinge inimile noastre și care face ca dragostea noastră să fie stârnită – Numele care este mai presus de orice nume, Numele Isus. Cu acest nume a venit în lume, fiindcă, la nașterea Lui, citim: „Îi vei pune numele Isus”. Cu acest nume a plecat din lume, căci pe crucea Lui citim: „Acesta este Isus”. Cu acest nume S-a înălțat în glorie, fiindcă îngerii au spus: „Acest Isus”. Cu acest nume Îl privim în glorie, pentru că apostolul spune: „Îl vedem pe Isus”. Și cu acest nume ne vorbește El acum din glorie, după cum El Însuși spune: „Eu, Isus”. Ne așteaptă glorii și binecuvântări nespuse, însă în prezent ne aflăm în pustie, singuri cu Acela care ni Se prezintă într-un mod atât de minunat, ca „Isus”.

H Smith


SĂMÂNȚA BUNĂ

” …fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuși… Apoi pofta, când a zămislit, dă naștere păcatului, și păcatul, odată făptuit, aduce moartea.”
Iacov 1.14,15

Unicul care poate salva

Un cunoscut dresor de animale își prezenta spectatorilor săi numărul preferat. Animalul a ieșit din cușca sa supunându-se stăpânului. Mulțimea aplauda continuu, când deodată s-a auzit un strigăt după ajutor. Animalul și-a zdrobit stăpânul. Douăzeci și cinci de ani l-a ascultat pe dresor, dar acum s-a răzbunat.

Iată o întâmplare cutremurătoare, un exemplu concret despre ceea ce face păcatul cu puterea sa! Fiecare om poartă în el păcatul, îl hrănește, îl crește până când în final îi stăpânește viața și îl duce la moarte: căci „plata păcatului este moartea” (Romani 6.23). De multe ori, păcatul duce la moarte prematură a oamenilor. Toate statisticile medicale arată acest adevăr cutremurător. Cine săvârșește păcatul ajunge un rob al păcatului. Dacă pentru acel dresor nu a mai fost scăpare, este bine să știm că de păcat putem scăpa chiar acum. Prin ce mijloc? Mântuitorul nostru ISUS HRISTOS a nimicit moartea, puterea păcatului și a adus la lumină viața prin lucrarea Sa de pe cruce. Oricine crede în Mântuitorul, capătă prin Numele Lui iertarea păcatelor. „În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți.” Aceasta este vestea bună a eliberării de păcat. Mântuitorul Isus Hristos este Unicul care ne poate salva. De aceea să ne încredem în El!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ODATĂ PENTRU TOTDEAUNA

„…S-a arătat o singură dată ca să șteargă păcatul prin jertfa Sa.” (Evrei 9:26)

În Cortul Întâlnirii existau multe piese de mobilier și fiecare slujea unui scop diferit. Dar nu exista niciun scaun. Știi de ce? Pentru că sarcina preotului nu se termina niciodată! Poporul păcătuia mereu, așa că trebuiau aduși miei, zilnic, pentru a fi sacrificați ca să le ispășească păcatele.

Cu toate acestea, când Domnul Isus a murit, a înviat și S-a înălțat la ceruri, primul lucru pe care l-a făcut a fost să Se așeze la dreapta lui Dumnezeu (vezi Evrei 10:12). Faptul acesta vrea să transmită că lucrarea mântuirii a luat sfârșit! Biblia spune: „Şi nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine Însuşi, ca marele preot, care intră în fiecare an în Locul Preasfânt cu un sânge, care nu este al lui… pe când acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa.” (Evrei 9:25-26). Și fiindcă Hristos S-a jertfit „odată pentru totdeauna” pe cruce, avem intrare directă la Dumnezeu în orice moment. Când spui: „Tată, vin în Numele Domnului Hristos”, ești primit și toate nevoile tale vor fi împlinite în Hristos.

Există o povestire din timpul Războiului Civil despre un soldat care stătea pe o bancă la Casa Albă, părând foarte deprimat. Un băiețel care trecea pe-acolo s-a oprit și l-a întrebat ce s-a întâmplat. Soldatul i-a zis că gardienii nu-l lasă să intre. Auzind asta, băiatul l-a luat de mână și l-a condus direct în biroul președintelui. „Tată, a spus el, bărbatul acesta trebuie să vorbească cu tine neapărat.” Acel băiat era fiul președintelui; el a avut acces direct și continuu la tatăl său. Pentru că aparții Domnului Isus, Fiul Tatălui, și tu ai acces liber la Tatăl!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Filipeni 3.1-11

În afară de oameni ai lui Dumnezeu precum Timotei şi Epafrodit, care trebuia să fie primiţi şi cinstiţi (cap. 2.29; 1 Corinteni 16.15-18), existau şi lucrători răi, de care filipenii trebuia să se păzească. Aceştia predicau o religie a lucrărilor, care-şi punea încrederea în carne şi care se hrănea din consideraţia oamenilor. Dacă cineva ar fi vrut însă pe drept a face caz de titluri omeneşti, acesta era tocmai Pavel, iudeu de elită, cât se poate de ortodox şi de plin de zel în ce priveşte legea El aliniază toate aceste avantaje, ca într-un impunător registru de conturi, trage o linie şi scrie: „pierdere”.

În acelaşi fel cum este de ajuns să răsară soarele, pentru a face să pălească toate stelele, un singur Nume, cel al lui Hristos glorificat, eclipsează de atunci, în inima apostolului, toate sărmanele deşertăciuni pământeşti; ele sunt estimate nu numai ca fiind fără valoare, ci chiar ruinătoare. Şi nu este un sacrificiu să renunţi la gunoaie!

Domnul să ne înveţe să ne debarasăm cu bucurie „aşa cum Bartimeu şi-a aruncat mantaua” de toate cele pe care încă ne întemeiem reputaţia şi cu care ne îndreptăţim! Numai cu acest preţ Îl vom putea cunoaşte pe El, intrând în ceata Sa, pe drumul Său de renunţare, de suferinţă, de moarte, dar de asemeni de înviere (Matei 16.21,24).

24 August 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Fie cuvintele gurii mele și cugetarea inimii mele plăcute înaintea Ta, Doamne, Stânca mea și Răscumpărătorul meu! Psalmul 19.14

Acest verset este cu siguranță o concluzie potrivită pentru Psalmul 19. Mai devreme, psalmistul privise la gloria lui Dumnezeu manifestată prin ordinea minunată a cerurilor și, de asemenea, la perfecțiunea Cuvântului Său, revelat pentru binecuvântarea omenirii. Cuvintele Sale sunt desăvârșit de curate și de adevărate, de aceea este cu totul îndreptățită dorința ca propriile noastre cuvinte să fie conforme, într-o anumită măsură, cu cele ale Lui. Meditația (cugetarea) inimii noastre este adevăratul izvor al cuvintelor gurii noastre.

Cuvintele noastre trebuie să fie plăcute înaintea lui Dumnezeu, nu doar înaintea oamenilor. Totuși, înainte de a vorbi, ar trebui să fim atenți ca nu cumva să-i rănim pe alții prin cuvintele noastre. „Din cuvintele tale vei fi îndreptățit și din cuvintele tale vei fi condamnat” (Matei 12.37).

Cugetarea inimilor noastre este o chestiune profundă, așa cum ne arată Matei 12.34,35: „Din prisosul inimii vorbește gura. Omul bun scoate cele bune din comoara bună; și omul rău scoate cele rele din comoara rea”. Trebuie să avem un prisos bun al inimii, însă pentru aceasta este necesar să avem lucruri bune la care să medităm. Există o infinitate de resurse pentru meditație în Persoana Domnului Isus: întruparea Sa, umblarea Sa pe pământ plină de devotament, lucrarea Sa desăvârșită de la Golgota, învierea Sa, gloria Sa actuală în cer, venirea Lui și măreția Lui manifestată în Împărăția viitoare. Ce bogăție găsim în toate acestea, iar meditarea la ele este cu totul plăcută înaintea lui Dumnezeu. „Voi cânta Domnului toată viața mea, voi cânta psalmi Dumnezeului meu cât voi fi. Fie plăcută Lui cugetarea mea; eu mă voi bucura în Domnul” (Psalmul 104.33,34).

L M Grant


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Şi fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută.” Evrei 11.6

Edison şi cecul său

Thomas Edison (1847-1931) a fost înzestrat de Dumnezeu cu o înțelepciune deosebită. Încă nu împlinise douăzeci de ani și făcuse o invenție ingenioasă. A mers la proprietarul unui mare magazin și acesta, recunoscând importanța invenției, i-a dat imediat 15.000 dolari ca să-și patenteze invenția. Lui Edison nu-i venea să creadă că poate primi o sumă așa de mare în vremea aceea. Dar toată îndoiala i-a fost spulberată în momentul când patronul i-a înmânat un cec. Temător, Thomas Edison s-a dus la bancă pentru a-și primi banii. Casierul i-a spus că în felul acesta nu poate elibera banii. Fără nicio vorbă, Edison și-a luat dezamăgit cecul și a mers acasă. Un prieten l-a vizitat și a aflat de necazul lui Edison. „Arată-mi hârtia”, zise prietenul. „Dragul meu, cecul este în ordine și tu ești bogat. Dar tu ai uitat să-ți completezi datele personale  pe  cec.  De  aceea  banii  nu  ți-au  fost  eliberați.”  –

„Adevărat?” întrebă Edison. „Mai mult ca sigur.” Edison completă cecul, îl semnă și apoi merse la bancă unde a primit banii.

Așa este și cu mântuirea. Mulți au Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, în casele lor, o citesc, află vestea bună adusă în dar prin lucrarea de la cruce a Mântuitorului, dar nu iau prin credință ca pentru ei personal acele cuvinte; și astfel rămân mai departe dezamăgiți și fără nădejde în lume.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUVINTE CARE TE CĂLĂUZESC ÎN VREMURI GRELE (3)

„Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.” (Isaia 40:8)

     Iată și alte promisiuni minunate din Biblie pe care te poți baza când vine necazul:

1) „Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost!” şi faci din Cel Prea Înalt turnul tău de scăpare, de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău. Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale.” (Psalmul 91:9-11)

2) „Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El, şi-i scapă din primejdie.” (Psalmul 34:7)

3) „La umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare, până vor trece nenorocirile.” (Psalmul 57:1)

4) „Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă, şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit.” (Psalmul 34:18).

5) „Ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi, şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor.” (1 Petru 3:12)

6) „El Şi-a întins mâna de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari; m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, care erau mai tari decât mine… El m-a scos la loc larg, şi m-a scăpat, pentru că mă iubeşte.” (Psalmul 18:16-19)

7) „Nu te bucura de mine, vrăjmaşă, căci chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăşi, chiar dacă stau în întuneric, totuşi Domnul este Lumina mea!” (Mica 7:8)

8) „Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit. Te vei culca şi nimeni nu te va tulbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.” (Iov 11:18-19)

9) „Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava… în vecii vecilor! Amin.” (Efeseni 3:20-21).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Filipeni 2.12-30

Model de ascultare (v. 8), Domnul este îndreptăţit să o ceară pe a noastră, în toate lucrurile, „fără murmure şi fără îndoieli” (v. 14). Absenţa apostolului nu-i scutea de la nimic pe filipeni (v. 12). Dimpotrivă, el nemaifiind acolo pentru a se ocupa de ei, trebuia ca ei înşişi să vegheze ca nu cumva să nu le reuşească cariera creştină. Luminătorii sau stelele (v. 15) sunt corpuri cereşti, strălucitoare în timpul nopţii, permiţând oamenilor să se orienteze şi indicând ora. Aşa sunt creştinii în noaptea acestei lumi. Cuvântul tradus prin „a lucra” are sensul exact de „a cultiva”, implicând deci o serie de operaţii răbdătoare, cum ar fi smulgerea buruienilor (gânduri necurate, practici necinstite, minciuni etc.). Această lucrare însă nu poate fi făcută prin puterile noastre (v. 13). Chiar şi voinţa (sau dorinţa) este trezită în noi tot de Domnul. Dar, de asemenea, ce frumoasă mărturie are ca rezultat (v. 14-16)!

Să privim în acest capitol exemplele de devotament, începând cu cel mai înalt, cel al lui Hristos, apoi cu cel al lui Pavel asociat filipenilor (v. 16, 17), cu cel al lui Timotei (v. 20) şi, în sfârşit, cu cel al lui Epafrodit (v. 25, 26, 30). Prin contrast, ce trist răsună versetul 21! Noi cu cine dorim să ne asemănăm?

23 August 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Copilașii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiți; și, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor [Avocat], pe Isus Hristos, Cel drept.
1 Ioan 2.1

Termenul de „Avocat” nu este atribuit Domnului Isus în niciun alt loc din Scriptură decât aici. Domnul Însuși aplică acest termen Duhului Sfânt în Evanghelia după Ioan. „Iar Eu Îl voi ruga pe Tatăl și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi pentru totdeauna” (Ioan 14.16; 15.26; 16.7). Cuvântul tradus aici cu „Mângâietor” este același cu cel tradus „Avocat” în prima Epistolă a lui Ioan. Acest cuvânt (gr. „parakletos„) este foarte dificil de tradus astfel încât să-i fie păstrată întreaga semnificație. Se pare că a fost aleasă varianta de „Avocat” („Mijlocitor”) pentru a evidenția faptul că Hristos poartă interesele noastre înaintea Tatălui, ca Unul care Și-a asumat responsabilitatea în ce ne privește, pentru a ne menține în comuniune cu Tatăl.

Prin urmare, atunci când păcătuim, El pledează în favoarea noastră și realizează pentru noi acea aplicare a cuvântului prin Duhul Sfânt, acțiune care ne conduce la judecata de sine și la mărturisire, pentru ca, potrivit cu 1 Ioan 1.9, păcatul nostru să fie iertat și comuniunea cu Tatăl să fie restabilită. Hristos este, în acest sens, Avocatul nostru din cer. Duhul Sfânt este Avocatul nostru de pe pământ; El locuiește în noi, iar acțiunile Lui sunt în relație cu cele ale Avocatului nostru din cer. Duhul este deci însărcinat cu interesele noastre aici pe pământ, iar Hristos, cu interesele noastre din cer.

Diferența dintre avocatură și preoție are un dublu aspect. Preotul este la Dumnezeu; Avocatul este la Tatăl. Avocatul are de-a face cu păcatele; Preotul, cu slăbiciunile noastre (Evrei 4.15) – niciodată cu păcatele.

E Dennett

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sunt… nesupuși și netrebnici pentru orice faptă bună.”
Tit 1.16

Nici pentru

Întâlnim adeseori bărbați și femei care se numesc creștini, dar care nu sunt nici pentru, nici împotriva unei credințe reale în Dumnezeu. Iată o categorie de oameni care poartă numele de creștini fără a avea acest drept! Sub haina unei religii care – gândesc ei – îi face mai respectabili, ei nu au o credință personală în Mântuitorul. Ei nu au decât păreri despre credință. Pentru ei, Dumnezeu și Cuvântul Său, Hristos și crucea Lui, timpul și veșnicia, cerul și iadul sunt noțiuni despre care poți discuta la nesfârșit. Oh, ei nu se opun adevărului, dar nici nu stau de partea lui! Unor astfel de oameni le-ar plăcea să moștenească cerul după ce au trăit fără să se intereseze de Dumnezeu. Ei vorbesc cu plăcere de moralitate, își dau cu părerea asupra problemelor sociale și religioase, dar într-un mod intelectual. Ei n-au avut niciodată o întâlnire personală cu Mântuitorul, evitând să ia o poziție.

Ei amână decizia din zi în zi, scuzându-se: „Avem intenția să facem o alegere, dar mai târziu; viața este scurtă, să ne bucurăm de ea cât mai este posibil.”

Iată portretul trist al celor care nu sunt nici pentru și nici împotrivă! Haideți să ne privim în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu și, dacă acesta este portretul nostru, să ne grăbim spre Mântuitorul care ne așteaptă cu brațele deschise! El dorește și poate să ne ierte de starea noastră de indiferență și să ne dea un viitor și o nădejde fericită.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUVINTE CARE TE CĂLĂUZESC ÎN VREMURI GRELE (2)

„Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.” (Isaia 40:8)

     Astăzi avem pregătite alte promisiuni minunate din partea lui Dumnezeu.

1) „Toţi cei ce se încred în Tine, se vor bucura… căci Tu îi vei ocroti. Tu vei fi bucuria celor ce iubesc Numele Tău” (Psalmul 5:11).

2) „Dumnezeul cel veşnic este un loc de adăpost, şi sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare. El a izgonit pe vrăjmaş dinaintea ta.” (Deuteronom 33:27).

3) „Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El.” (Naum 1:7).

4) „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10).

5) „Tu îi ascunzi, la adăpostul Feţei Tale, de cei ce-i prigonesc, îi ocroteşti în cortul Tău de limbile cari-i clevetesc” (Psalmul 31:20).

6) „Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele” (Psalmul 23:6).

7) „Domnul a stat lângă mine, şi m-a întărit… Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău, şi mă va mântui, ca să intru în Împărăţia Lui cerească” (2 Timotei 4:17-18).

8) „Cei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!” (Psalmul 9:10).

9) „Iată ce mai gândesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!” (Plângerile lui Ieremia 3:21-23).

10) „Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea” (Psalmul 4:8).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Filipeni 2.1-11

Pentru a găsi calea către toate inimile, pentru a „câştiga” un frate şi a linişti un conflict, nu există decât un secret: renunţarea la sine. Contemplându-L şi adorându-L pe neasemuitul nostru Model, vom putea învăţa aceasta potrivit cuvintelor Sale: „oricine se înalţă (pe sine însuşi) va fi smerit (de Dumnezeu) şi cine se smereşte (el însuşi) va fi înălţat (de Dumnezeu)” (citiţi Luca 14.11 şi 18.14).

Două istorii diametral opuse sunt rezumate în această scurtă frază: cea a primului Adam, neascultător până la moarte, căruia i-a urmat o rasă ambiţioasă şi răzvrătită; şi cea a lui Hristos Isus care, din dragoste, Şi-a dezbrăcat gloria divină şi „S-a smerit” pentru a deveni Om, „golindu-Se pe Sine Însuşi” şi coborând cum nu se poate mai jos, până la moartea de cruce. Chipul de Om, condiţia de Rob, moartea josnică a unui răufăcător, astfel sunt etapele acestei minunate căi. Într-adevăr, Dumnezeu, în toată dreptatea, trebuia să-L înalţe foarte sus în ceruri şi să-L onoreze cu un nume suveran. Sub acest Nume, Isus, deopotrivă atât de glorios şi de dulce, pe care El Îl primeşte pentru ascultare, slujire, suferinţă şi moarte, va fi recunoscut ca Domn şi va primi închinarea universală.

Prietene, care este preţul acestui Nume în inima ta?

22 August 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Dar răbdarea să-și aibă lucrarea desăvârșită, ca să fiți desăvârșiți și întregi, nelipsindu-vă nimic. Iar dacă vreunul dintre voi este lipsit de înțelepciune, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu dărnicie și nu reproșează, și i se va da. Iacov 1.4,5

Iacov se adresează fraților lui, creștini ieșiți din iudaism, care nu abandonaseră încă toate legăturile. Îi invită să privească încercarea ca pe o bucurie: două cuvinte care la prima vedere nu merg împreună. Totuși, printre creștinii evrei, unii realizaseră aceasta (Evrei 10.34). Iar această experiență se alătură declarației lui Pavel: „Ne bucurăm chiar și în necazurile noastre; căci știm că necazul aduce [cultivă] răbdare” (Romani 5.3; comparați cu Coloseni 1.11).

Altă contradicție aparentă este că, în timp ce răbdarea implică așteptarea a ceea ce nu ai, Iacov adaugă: „Neducând lipsă de nimic” (versetul 4). Ceea ce ne poate lipsi cu adevărat nu sunt bunurile pământești, ci înțelepciunea. Atunci s-o cerem Domnului, cum a făcut tânărul Solomon (1 Împărați 3.9)!

Chiar dacă este sărac, un creștin nu duce lipsă de nimic, pentru că Îl are pe Isus. Iar bogatul se poate bucura în smerenie în comuniune cu Cel care S-a golit pe Sine și S-a coborât până la moartea de cruce. Să-i invidiem oare pe cei care vor trece ca floarea ierbii? Mai degrabă să avem în vedere cununa vieții! Aceasta va fi răsplata celor care vor fi îndurat încercarea cu răbdare, altfel spus, a celor care-L iubesc pe Domnul (versetul 12).

J Koechlin

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Ei sunt niște cârtitori, nemulțumiți cu soarta lor, trăiesc după poftele lor, gura le este plină de vorbe trufașe…”
Iuda 16

Nemulțumirea

Într-un mic orășel trăia o femeie cu cei doi fii ai ei. Unul dintre tineri era negustor de umbrele, iar celălalt vindea sandale. Femeia era mereu tristă, mereu nemulțumită. Un bătrân a întrebat-o:

– Ce te supără, femeie?

–  Vedeți dumneavoastră, acum plouă. Unul din feciorii mei trăiește din vânzarea de sandale. Din cauza vremii, afacerea lui are de suferit. Cum să nu fiu nemulțumită? zise femeia.

Peste câteva zile, ploaia se opri și un soare cald își făcu apariția peste orășel. Dar femeia era tot nemulțumită. Bătrânul o întrebă:

– Acum e soare; nu asta așteptai? Feciorul tău are acum o afacere prosperă vânzând sandale. De ce ești tot supărată?

–  Vedeți dumneavoastră, feciorul celălalt vinde umbrele. Cine cumpără umbrele pe o vreme așa de însorită?

–  Acum sunt și mai nedumerit. Din câte mi-ai vorbit despre feciorii tăi, ar trebui să fii tot timpul mulțumită. Când plouă, un fecior vinde umbrele, iar când e soare, celălalt vinde sandale.

Nemulțumirea este o stare permanentă a naturii noastre vechi, pământești. De aceea Mântuitorul dorește să ne dea o natură nouă prin credință și pocăință. Acceptăm?


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUVINTE CARE TE CĂLĂUZESC ÎN VREMURI GRELE (1)

„Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.” (Isaia 40:8)

     În următoarele câteva zile ne vom împrospăta memoria cu câteva din cele mai minunate promisiuni pe care ni le-a lăsat Dumnezeu în Cuvântul Său. Să nu le citim doar ocazional, ci să medităm la profunzimea lor, să le rostim ca o rugăciune în mod repetat și să lăsăm ca adevărul lor să ne schimbe gândirea și să ne întărească credința.

1) „Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere; şi pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osândi. Aceasta este moştenirea robilor Domnului.” (Isaia 54:17).

2) „Domnul… este în mijlocul tău; nu trebuie să te mai temi de nici o nenorocire!… ca un viteaz care poate ajuta… voi lucra împotriva tuturor asupritorilor tăi…” (Țefania 3:15-19).

3) „Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă. Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi înaintea împăratului… Cu el este un braţ de carne, dar cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, care ne va ajuta şi va lupta pentru noi.” (2 Cronici 32:7-8).

4) „Numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul. Da, El este Stânca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.” (Psalmul 62:1-2).

5) „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:6-7).

6) „Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură (sau: zidire.) nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 8:38-39).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Filipeni 1.19-30

Inima omului a fost în aşa fel întocmită, încât ea nu suportă să fie goală. Este încercată de o foame pe care lumea, asemenea unui vast magazin, încearcă s-o satisfacă printr-o varietate de mărfuri, dintre cele mai de dorit. Ştim însă, din experienţă, că o vitrină (cu alimente), oricât de atrăgătoare ar fi ea înainte de masă, încetează să ne mai tenteze la două ore după masă. Este o comparaţie puţin întâlnită, însă care ne ajută să reţinem că nimic nu mai poate exercita vreo atracţie pentru o inimă plină de Isus. Aşa era cu iubitul apostol: Hristos era unicul său Obiect, singura lui Raţiune de a trăi. Cine ar îndrăzni să ia pentru sine versetul 21? Şi totuşi, înaintarea creştinului constă în a-l realiza cu fiecare zi tot mai mult. Hristos îi era îndeajuns lui Pavel pentru a trăi şi pentru a muri. În faţa unei asemenea alternative, el nu ştia ce să aleagă. Murind, Îl câştiga pe Hristos; trăind, Îl slujea pe Hristos. Dragostea pentru sfinţi îl făcea să încline mai degrabă să rămână.

Apărarea evangheliei, ca orice luptă, implică suferinţe (1 Tesaloniceni 2.2b). Acestea însă sunt un dar de har de la Domnul de aceeaşi valoare ca şi mântuirea, un privilegiu pe care El îl acordă sfinţilor (v. 29). În loc să-i plângem pe creştinii persecutaţi, n-ar trebui mai degrabă să-i invidiem? Cel puţin să ne rugăm pentru ei. Astfel vom lua parte împreună cu ei la lupta pentru adevăr.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: