Mana Zilnica

Mana Zilnica

27 August 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Isus Însuși, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei.
Luca 24.15

Cleopa și însoțitorul lui mergeau în direcție greșită în ziua învierii. Domnul li se alătură și scoate la iveală motivul depărtării lor, punându-le întrebări (versetele 17 și 19). Ei nu pot rezista felului delicat în care El le pune la încercare inima și conștiința. Nu dăduseră atenția cuvenită Cuvântului lui Dumnezeu (versetele 25 și 26), iar acum tot ceea ce pot face este să asculte cuvintele Lui de-a lungul drumului către Emaus: „Și, începând de la Moise și de la toți profeții, le-a explicat în toate Scripturile cele despre El” (versetul 27).

Domnul Se ocupă de ei în timpul dintre manifestarea Sa către Maria Magdalena, în dimineața acelei zile, și apariția Lui în mijlocul ucenicilor, în camera de sus, seara, demonstrând astfel cât de mult Se îngrijește El de ai Săi, indiferent de faptul că sunt mai mulți sau mai puțini. Cei doi ucenici profită de grija Domnului, fiindcă, de îndată ce ajung la Emaus, ei devin învățători ai noștri. Fiind târziu, ei Îl constrâng pe Domnul să rămână cu ei (versetul 29), dându-I locul dintâi acolo (versetul 30). Atunci ochii lor se deschid și Îl recunosc (versetul 31). Și noi beneficiem de cele mai mari binecuvântări doar atunci când vedem lumea ca pe o scenă întunecată și căutăm părtășia cu El în afara ei.

Dacă cei doi ar fi stat în camera de sus, ar fi fost martori la apariția Domnului ca cei caracterizați ca așteptându-L pe Domnul lor (Luca 12.36) – binecuvântat privilegiu! – însă harul Său nețărmurit a suplinit lipsa lor de credință și le-a oferit o minunată experiență cu Sine Însuși. Ce bun e El! Domnul Se face nevăzut dinaintea lor, însă ei umblă prin credință (2 Corinteni 5.7), întorcându-se imediat la tovarășii lor și aducându-le „cuvântul credinței” (Romani 10). Nu aveau vreo altă dovadă a întâlnirii cu El, decât cuvintele pe care El le rostise și efectul acestora asupra lor – inimi care ardeau (versetele 31-35). Adevărata binecuvântare se găsește în El și în Cuvântul Său.

S Attwood


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.”
Romani 5.8

Pentru alţii

În Exod 10 se spune cum Dumnezeu a adus un întuneric de  nepătruns  pentru  trei  zile  pline  peste  țara  Egiptului. Aceasta a avut urmări pentru conviețuirea oamenilor de acolo: „Nici nu se vedeau unii pe alții.”

Nu trăim astăzi din punct de vedere moral într-un mediu asemănător de întunecat? Unii nu-i văd pe ceilalți. Nu se gândește de cele mai multe ori fiecare la sine însuși, la avantajul său propriu și la progresul său, la succesul său privat și bunăstarea sa, la plăcerile sale personale și la comoditatea sa?

În Noul Testament ni se spune despre un Om, care a trăit exact contrariul, care a văzut întotdeauna pe ceilalți: Isus Hristos. Citește una din cele patru Evanghelii și fii atent la acest aspect! Atunci găsești pe Unul care nu S-a gândit niciodată la Sine Însuși, care a ajutat neobosit pe alții și era pentru ei acolo, a cărui viață a reflectat dragostea divină. Chiar și atunci când a fost refuzat și drept „mulțumire” i s-a adus ură, batjocură și împotrivire! Dragostea Lui a mers așa de departe, încât Şi-a jertfit viața, pentru a salva oamenii pierduți ca tine și ca mine de la judecata lui Dumnezeu. Acest Domn are acum o ofertă măreață: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8.12). Atunci nu mai ești prins în întunericul unei vieți egoiste. Privirea ta devine liberă pentru problemele și nevoile altora, iar tu vei fi capabil să dai și să ajuți. Îndrăznește pasul acesta în urmarea Lui!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IA EXEMPLU DE LA ȘAMGAR (2)

„Pe vremea lui Şamgar…” (Judecători 5:6)

     Când Șamgar a luat un otic de plug ca să răpună șase sute de filisteni, el a luat de fapt decizia că dacă era să moară, avea să moară luptând (vezi Judecători 3:31). Și aceasta e cheia eliberării, fie că vorbim despre eliberarea de filisteni, de mândrie, de prejudecată, de pornografie sau de orice altă problemă încăpățânată din viața ta. Tu trebuie să continui ofensiva. Vine o vreme când trebuie să spui: „Ajunge!” Știi că nu mai poți continua pe calea pe care mergi pentru că nu ajungi nicăieri din punct de vedere relațional, fizic sau spiritual. Poate „filisteanul tău” nu te va ucide, dar te va consuma de viu.

Știi că nu mai poți face ce ai făcut mereu.

Nu și dacă dorești să fii modelat sau dacă dorești să scapi de povară.

Nu și dacă dorești să recapeți sentimentul de dragoste sau să-ți atingi scopul.

Nu și dacă dorești să lași o moștenire după care merită să alergi.

Iar vestea cea bună este aceasta: Ai de luat o singură decizie pentru a avea o viață total diferită: Trebuie să-ți iei „oticul de plug” (otic: lopățică din metal cu care se curăță de pământ brăzdarul și cormana plugului ) și să mergi înainte.

Blochează-ți pornirile firii. Aplică la programul post-universitar. Du-te în călătoria misionară. Stabilește o programare la consilier.

William A. Lawrence a scris: „Pe câmpiile ezitării, strălucesc oasele a milioane de oameni care, în pragul victoriei, au stat și au așteptat… și așteptând, au murit!”

Nu mai amâna! Nu mai fi un perfecționist! Creșterea spirituală înseamnă progres, nu perfecțiune. Când vorbim despre urmărirea scopurilor, cel mai mare adversar este inerția. Avem tendința de a face ce am făcut întotdeauna, sperând însă că lucrurile se vor schimba.

Nu va fi așa, deci ia exemplu de la Șamgar și treci la fapte!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Filipeni 4.1-9

„Bucuraţi-vă în Domnul”, insistă apostolul, deşi lui nu-i lipseau motivele de lacrimi (vezi cap. 3.18). O nefericită ceartă ivită între două surori, Evodia şi Sintichia, tulbură Adunarea. Pavel le îndeamnă, sau mai degrabă le roagă stăruitor pe fiecare personal, să înveţe „şi pe noi de asemenea” marea lecţie din capitolul 2.2 (comp. cu Proverbe 13.10)!

Blândeţea noastră, este ea cunoscută de fraţii şi de surorile noastre, de colegii noştri? Câte certuri ar înceta dacă am conştientiza că venirea Domnului este iminentă! Şi câte griji, în aceeaşi măsură!

Prin rugăciune, să ne descărcăm inimile de tot ceea ce le frământă. Pentru a primi imediat răspunsul? Nu neapărat, însă pentru ca Dumnezeu să-Şi poată revărsa acolo pacea Lui desăvârşită (v. 7).

Dar cum putem evita gândurile rele? Cultivându-le pe cele bune.

Să ne folosim de versetul 8 ca de sita mai multor grilaje. Ceea ce îmi ocupă duhul, în acest moment, este adevărat? bun? curat? vrednic de iubit? ziditor?

Gândurile astfel filtrate şi curăţate nu se vor putea exprima decât prin fapte de aceeaşi natură (v. 9). Şi care va fi consecinţa? Nu numai pacea lui Dumnezeu, ci Dumnezeul păcii în Persoană locuind „la noi” (Ioan 14.23)!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: