Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “iulie, 2018”

31 Iulie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Și, pe când priveau ei țintă spre cer în timp ce El Se ducea, iată, au stat lângă ei și doi bărbați în veșminte albe, care au și spus: „Bărbați galileeni, de ce stați privind la cer? Acest Isus, care a fost înălțat de la voi în cer, așa va veni, în felul în care L-ați văzut mergând spre cer”.
Fapte 1.10,11

Doi îngeri și-au făcut apariția acolo, iar apostolii nu i-au observat de la început, fiind preocupați să-L privească pe Domnul ducându-Se la cer. Acești îngeri sunt descriși aici ca fiind doi bărbați îmbrăcați în haine albe. Albul semnifică puritatea. Scriptura nu pomenește niciodată despre un înger al lui Dumnezeu care să fi apărut ca femeie, nici despre îngeri copii, căci îngerii lui Dumnezeu sunt duhuri slujitoare, care nici nu se însoară, nici nu se mărită.

Acești doi îngeri fuseseră trimiși cu un mesaj important pentru apostoli, care arătaseră interes cu privire la împărăția care urma să-i fie restabilită lui Israel. Acest Isus, la care ei priviseră pe când era înălțat la cer, avea să se întoarcă la fel de vizibil. Apocalipsa 1.7 declară solemn: „Iată, El vine cu norii și orice ochi Îl va vedea, și cei care L-au străpuns; și toate semințiile pământului se vor jeli din cauza Lui! Da, amin”. Această venire este descrisă și în Apocalipsa 19.11-21.

Această a doua venire este pentru judecată și pentru instituirea domniei Sale. Ea va avea loc la sfârșitul celor șapte ani de necaz. Însă, cu cel puțin șapte ani în urmă, înainte de începerea necazului, Domnul Isus Se va fi coborât din cer, cu un strigăt, pentru a-i învia pe cei morți în Hristos și pentru a-i răpi la Sine împreună cu toți cei credincioși găsiți în viață. Lumea nu are nicio parte în acest eveniment. Apostolii încă nu știau nimic despre el, însă a fost revelat în 1 Tesaloniceni 4.13-18 și în 1 Corinteni 15.51-57. Noi, creștinii, îl așteptăm cu nerăbdare.

E P Vedder, Jr

 


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască…, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeu…”
Isaia 59.1,2

Întoarcerea lui Augusto

Augusto era un tânăr dotat cu frumoase aptitudini intelectuale. A făcut studiile la Leipzig, unde a cunoscut mai mulți creștini. Dar știința și dorința de a ajunge celebru îl atrăgeau puternic. Totuși, Dumnezeu veghea asupra lui. Într-o zi auzi o predică din Evanghelia după Ioan 20: „Lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu și, crezând, să aveți viața în Numele Său.” A fost cuprins de o neliniște pe care n-o putea spune, pentru că simțea că tocmai aceasta îi lipsea. Se întrebase în mai multe rânduri, dacă Biblia avea într-adevăr dreptul să fie numită „Cuvântul lui Dumnezeu”. Mai târziu, Augusto a mărturisit că în acea clipă solemnă a văzut toată viața în fața lui, așa cum ar privi un oraș dintr-un turn înalt. „Păcatele mele mi se prezentau în fața ochilor așa de clar, încât le-aș fi putut număra, și în curând am descoperit izvorul acestor păcate, adică pretinsa mea credință sau mai degrabă necredința mea, care nu slujea la altceva decât să mă facă să mă înșel singur.”

Atunci a îngenuncheat și a spus: „Dumnezeule, descopere-Te și mie și mântuiește-mă!” Cererea n-a așteptat mult; o pace divină a coborât în sufletul lui și a alungat într-o clipă toate îndoielile.

Iată un exemplu bun de urmat de către fiecare!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE PRIETENIE (1)

„Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui” (Proverbe 18:24)

     Cu puține excepții, reușita noastră în viață depinde de capacitatea noastră de a stabili și de a păstra relațiile cu persoanele potrivite. Potrivit unui raport al Asociației Americane de Management, părerea generală a două sute de manageri, care au participat la un studiu, a fost că cea mai importantă abilitate pe care trebuie s-o aibă un director executiv este aceea de a se înțelege bine cu oamenii. Ei au clasat-o ca fiind mai vitală decât inteligența, hotărârea, cunoștințele sau competențele la locul de muncă. Sincer vorbind, niciunul dintre noi nu-și face foarte mulți prieteni adevărați în viață – cel puțin așa ar fi bine! Solomon ne avertizează: „Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui.” Prietenia necesită timp, energie, sacrificiu și implicare personală. Și nu toți așa-zișii prieteni se vor dovedi că ne sunt prieteni, așa cum Ieremia l-a avertizat pe împăratul Zedechia: „Prietenii tăi cei buni te-au înşelat şi te-au înduplecat; dar când ţi s-au afundat picioarele în noroi, ei au fugit!” (Ieremia 38:22). Prietenul fals te va trăda, așa cum a făcut Iuda cu Domnul Isus. Așadar, iată o regulă bună de urmat: „Fii prieten bun cât mai multora, dar prieteni buni cât mai puțini să ai.” Solomon a zis: „Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună, dar calea celor răi îi duce în rătăcire” (Proverbe 12:26). Charles Spurgeon a spus: „Omul se cunoaște după compania în care se găsește, precum și după compania pe care o păstrează.” Cuvântul ebraic pentru „a alege” este tur, iar în Vechiul Testament, acesta se referă la un om care analizează atent pământul. Deci, dacă ești înțelept, vei sonda și vei evalua oamenii înainte de a ți-i face prieteni. Iar dacă spui: „Dar sunt singur!”, iată cum ți-ar răspunde George Washington: „Mai bine să fii singur decât în compania nepotrivită!”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Galateni 2.11-21

Prin ce era atât de gravă această întoarcere la lege? Şi de ce şi-a pus Pavel atât de mult la inimă această chestiune, încât a ajuns chiar să-l acuze în mod public pe Petru pentru atitudinea sa îndoielnică? (v. 11-14). Pentru că însuşi faptul de a-i încuraja pe credincioşi să se iudaizeze şi să facă lucrări revenea la a spune că lucrarea lui Isus nu era suficientă. Şi nenumăraţi creştini tot în felul acesta înclină să gândească. Recunosc în principiu valoarea ispăşitoare a jertfei lui Hristos, dar în acelaşi timp îşi întemeiază mântuirea pe lucrările lor şi pe practicarea religiei lor. Ei <fac ce pot>, iar pentru restul se bizuie pe Dumnezeu. Unora ca aceştia le răspundem cu versetul 16: „omul nu este îndreptăţit din fapte, ci prin credinţa în Isus Hristos”. Un mijloc atât de simplu? Da, însă oferit de o Persoană atât de măreaţă! Este Fiul lui Dumnezeu „care m-a iubit şi care S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine” (v. 20). Care este partea mea în această lucrare? Aceea pe care o poate avea un mort, adică niciuna. Fiind „răstignit cu Hristos”, am scăpat de sub lege, şi trăiesc, dar „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”. Prietene cititor, iubit de Domnul Isus, poţi lua pe cont propriu aceste declaraţii triumfătoare, în tot adevărul lor?

30 Iulie 2018

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Să fiți umpluți de cunoștința voii Lui, în orice înțelepciune și pricepere spirituală.
Coloseni 1.9

Călăuzirea lui Dumnezeu

O mare parte a călăuzirii Duhului, cu privire la cei aflați în comuniune cu Dumnezeu, ne este prezentată în Coloseni 1.9-11. Aici îi vedem pe cei credincioși „umpluți de cunoștința voii Lui”. Duhul Sfânt ne călăuzește în cunoașterea voii divine, chiar când nu avem ocazia să ne rugăm cu privire la acest lucru. Dacă am pricepere spirituală cu privire la o anumită situație, acesta poate fi rezultatul rugăciunilor făcute cu mult timp înainte, și nu al rugăciunii făcute la momentul respectiv. Câteodată trebuie să ne rugăm cu privire la un lucru fiindcă nu suntem în comuniune. Pot fi exersat astăzi, într-un mod real și adânc, pentru a nu avea nicio îndoială cu privire la călăuzirea Domnului într-o situație care va avea loc peste cinci ani.

Când Dumnezeu ne folosește, dacă suntem liberi de noi înșine, El ne poate pune pe inimă să mergem într-un loc sau într-altul; aceasta este călăuzirea propriu-zisă a lui Dumnezeu. Ea însă presupune să umbli cu Dumnezeu în mod constant; ea presupune moarte față de sine. Dacă umblăm cu smerenie, Dumnezeu ne va călăuzi.

Mulți vorbesc despre călăuzirea prin providență. Providența însă, deși uneori exercită control asupra noastră, totuși niciodată nu ne călăuzește în adevăratul sens al cuvântului; ea călăuzește lucrurile. Dacă merg într-un loc să predic și descopăr, ajuns pe peron, că trenul a plecat, Dumnezeu a rânduit lucrurile pentru mine (și va trebui să-I fiu mulțumitor pentru aceasta); însă aceasta nu este călăuzirea lui Dumnezeu; voința mea trebuie zdrobită. Există binecuvântare în controlul lucrurilor prin providență, însă ea nu este călăuzirea Duhului lui Dumnezeu, nu este călăuzirea cu „ochiul”, ci mai degrabă cea cu „frâul” și cu „zăbala”. Deși providența controlează totul, ea nu călăuzește în adevăratul sens al cuvântului.

J N Darby

 


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

” …evlavia este folositoare în orice privință, întrucât ea are făgăduința vieții de acum și a celei viitoare.”
1 Timotei 4.8

Cartea făgăduinţelor

O femeie în vârstă, care a fost vizitată de un credincios, se plângea de sărăcia ei. Pe masă era o Biblie mare. În timp ce femeia a plecat după ceva în bucătărie, credinciosul a pus o bancnotă de o sută de dolari între paginile Bibliei. Apoi, când femeia a venit înăuntru, a îndemnat-o să citească în Biblie, pentru că acolo va găsi rezolvarea chiar și pentru sărăcia ei. După mai multe săptămâni, când a vizitat-o din nou, a luat Biblia, a deschis-o și dolarii erau tot acolo. Când a văzut femeia dolarii între paginile Bibliei, și-a plecat capul rușinată, pentru că nu a deschis-o. Banii erau acolo, iar ea se lupta cu sărăcia.

Câți oameni nu trăiesc o viață de mizerie spirituală, pe când comori nebănuite stau ascunse în Biblia lor acoperită de praful indiferenței!

Citiți Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu! Ea este cartea promisiunilor lui Dumnezeu față de poporul Israel, față de națiuni, față de Biserica Sa, dar și față de fiecare om în parte. În ea, Dumnezeu promite că „cine crede în Fiul are viața veșnică” (Ioan 3.36). Încrede-te în făgăduința lui Dumnezeu și vei avea un folos pentru timpul de acum și pentru veșnicie! Din vechime, Dumnezeu a dat poporului sfatul:

„Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi și noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea, căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale și atunci vei lucra cu înțelepciune” (Iosua 1.8).


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE POȚI FACE ÎN TIMP CE AȘTEPȚI

„Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi… mi-a ascultat strigătele” (Psalmul 40:1)

     Orice lucru construit bine a fost gândit încet și cu grijă. Nerăbdarea este un semn al imaturității; copiii nu au răbdare să aștepte. Încearcă să înțelegi un lucru: Lipsa răbdării nu-L va face pe Dumnezeu să Se miște mai repede. El lucrează conform propriului Său orar. Pavel scrie: „Știm că toate lucrurile lucrează împreună… după planul Său.” (Romani 8:28). Din cauză că ușa nu s-a deschis încă nu înseamnă că Dumnezeu S-a răzgândit. Poate momentul nu este potrivit pentru El ca să obțină cea mai mare slavă, iar tu să ai parte de cel mai mare beneficiu. Așadar, ce ar trebui să faci în timp ce aștepți? Cel puțin două lucruri: 1) Roagă-te pentru voia lui Dumnezeu. Nu lăsa să intre în viața ta lucruri care sunt contrare voii lui Dumnezeu, mai ales graba sau îngrijorarea. Învață să-ți dozezi timpul, energia și banii, inclusiv persoanele cu care trebuie sau nu trebuie să-ți petreci timpul. Dumnezeu spune: „Eu am vestit de la început ce are să se întâmple” (Isaia 46:10). Înainte ca Dumnezeu să înceapă ceva, El are o imagine clară a produsului final și El stabilește etapele care te conduc într-acolo. 2) În timp ce aștepți – bucură-te. „Chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!” (Habacuc 3:17-18). Astăzi, mulțumește-I lui Dumnezeu pentru ce a făcut deja pentru tine și pentru tot ce va face în viitor în locul tău, și în dreptul tău. Deci, pune-ți încrederea în Domnul!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Galateni 2.1-10

Relatarea pe care Pavel o face despre circumstanţele apostolatului său completează ceea ce noi cunoaştem din cartea Fapte. În timp ce Domnul îi încredinţase lui Petru misiunea de a vesti evanghelia iudeilor, Pavel fusese ales pentru a predica aceeaşi evanghelie naţiunilor (v. 8). Întâlnirea lui cu ceilalţi apostoli nu putea nicidecum să infirme chemarea primită de la Domnul. Dimpotrivă, el a pus atât de mult la inimă îndemnul de a-şi aminti de săraci, încât acesta a ajuns să fie cauza indirectă a întemniţării lui la Ierusalim (Fapte 24.17). Ce ne învaţă aceste relaţii ale apostolilor între ei? Că trebuie să preţuim lucrarea altora, iar în ce priveşte lucrarea noastră, să veghem să nu ne-o supraapreciem, ci s-o împlinim fără greşeală şi fără să „avem în vedere faţa omului” (v. 6).

Cartea Fapte confirmă cât de greu le-a fost primilor creştini de origine iudaică să se desprindă de porunci: circumcizia şi ţinerea legii. La Ierusalim se ţinuse o conferinţă pentru a reglementa aceste probleme (Fapte 15). Satan însă nu renunţă de bunăvoie la o armă de care deja s-a folosit cu ceva succes. La rândul lor, galatenii, deşi nu erau iudei, căzuseră în această cursă şi Pavel le arată marele pericol care se ascundea în aceasta.

29 Iulie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Din tine Îmi va ieși cel care va fi Stăpânitor în Israel, ale cărui origini sunt din vechime, din zilele eternității.
Mica 5.2

Nu poate exista îndoială că Vechiul Testament Îl prezintă pe Mesia, Domnul Isus, ca fiind Dumnezeu în sensul cel mai deplin. Cât de nebunească este deci încercarea de a separa natura divină de cea umană în Persoana sfântă a Lui! El este Om, însă este în mod absolut și întotdeauna Dumnezeu. Aceasta este o taină, însă credința se va pleca înaintea ei și va recunoaște că există adâncimi pe care mintea creaturii nu le poate sonda și va fi fericită să se sprijine pe o dragoste, pe o înțelepciune, pe o putere și pe o îndurare care întrec orice cunoștință.

Cităm aici un pasaj din Noul Testament: „El este chipul lui Dumnezeu cel nevăzut, Cel întâi-născut din întreaga creație; pentru că toate au fost create prin El” (Coloseni 1.15,16). Acesta este un pasaj minunat, în care Domnul nostru, ca Om, ne este prezentat ca fiind chipul Dumnezeului nevăzut. Într-un fel în care primul om n-a fost niciodată, nici măcar în inocență, Hristos a fost reflectarea caracterului moral al lui Dumnezeu. El este de asemenea Capul întregii creații, Cel întâi-născut, nu cronologic, ci din punct de vedere ale drepturilor Sale.

Ne este dat și motivul pentru aceasta: El este Creatorul tuturor lucrurilor. Dacă Creatorul Își ia locul de Om, într-un har infinit, în propria Sa creație, atunci El trebuie să fie Capul ei, pentru chiar motivul că El este Creatorul ei. El nu poate înceta niciodată să fie Dumnezeu. În aceasta se vede blasfemia kenoticismului, a învățăturii eretice care spune că Domnul Și-a lăsat deoparte dumnezeirea atunci când a venit în această lume. Cât de rea este mintea omului atunci când nu este supusă lui Dumnezeu și când este condusă de Satan! Aici vedem harul infinit al lui Dumnezeu către oamenii răzvrătiți și ruinați, anume că El, Dumnezeu Fiul, a venit aici pe pământ ca Om, ca Om adevărat, pentru a înlătura păcatul prin jertfa Sa!

S Ridout

 


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă.”
Isaia 53.2

Preţuit – dispreţuit

Când Isus Hristos a trăit aici, El a găsit în tot ce făcea recunoașterea lui Dumnezeu. În același timp, El a avut parte la fiecare pas de respingerea oamenilor. În versetul de astăzi sunt puse una lângă alta cele două reacții și prezentate în contrast.

Prima parte ne arată ce a prețuit Dumnezeu: „El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat.” Dumnezeu S-a uitat în zadar secole de-a rândul după un om care să îndeplinească așteptările Sale. Atunci Fiul Său, Isus Hristos, a devenit Om șia trăit aici cum niciunul nu a trăit înaintea Lui și după El! Ca o plantă verde, tânără, Ela răsărit dintr-un pământ uscat și mort. Într-un mediu păcătos care nu întreba de Dumnezeu, El a trăit numai spre onoarea Sa. Ce bucurie a fost pentru Dumnezeu să vadă pe acest Unul, care făcea din inimă voia Lui! Cu ce plăcere Se uita El la Isus Hristos, care Se comporta ca Unicul, totdeauna așa cum așteptase Creatorul de la oameni.

A doua parte a versetului descrie cum oamenii L-au condamnat pe Isus. Ei nu au putut recunoaște ceva deosebit la acest Om smerit și ascultător. Pentru că El în exterior nu avea o înfățișare impresionantă, ei nu L-au băgat în seamă. Comportamentul Său desăvârșit îi deranja chiar, astfel încât L-au îndepărtat din societatea lor.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BUCURĂ-TE DE TINE ÎNSUȚI, DUMNEZEU O FACE

„Se va bucura de tine cu mare bucurie” (Țefania 3:17)

     Unii dintre noi avem o părere atât de rea despre noi înșine, încât preferăm să ne implicăm într-o relație nepotrivită decât să nu avem niciuna. Faptul că ești înconjurat de oameni nu garantează că nu te vei simți singur. În realitate, faptul că ești cu persoanele nepotrivite garantează că vei ajunge să te simți gol și folosit. Până nu-ți învingi teama de a fi singur și până nu aștepți ca Dumnezeu să-ți dea relația potrivită, vei continua să te simți singur. Uneori, singurătatea ține mai mult de faptul că nu te iubești pe tine însuți, decât că nu ai persoane în jurul tău care să te iubească. Altfel, de ce ai consuma atâta energie ca să eviți respingerea, în loc să clădești relații sănătoase? Poate crezi că dacă nu te implici, nu vei suferi… Sau îți este teamă să te deschizi ca nu cumva să fii criticat pentru că împărtășești ceva personal. Astfel de neliniști nu fac decât să contribuie la sentimentul izolării. Scriitorul și conferențiarul Zig Ziglar a spus: „Ceea ce îți imaginezi în mintea ta, aceea va încerca mintea ta să împlinească. Când îți schimbi imaginea, automat îți schimbi faptele.” Așa că: 1) Ai nevoie de o imagine reală a modului în care te vede Dumnezeu. Pavel spune: „În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voiei Sale” (Efeseni 1:11). Țefania scrie: „Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, şi nu va mai putea de veselie pentru tine.” 2) Ai nevoie de o imagine reală despre tine însuți. David a zis: „Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, și ce bine vede sufletul meu acest lucru.” (Psalmul 139:13-14). Cu aceste două lucruri clare în minte, vei reuși să ai o imagine de sine adecvată, și să urmărești ceea ce e nevoie într-o relație!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Galateni 1.11-24

Ce fericire pentru noi că ne putem pune toată încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu! Dacă evanghelia vestită de Pavel ar fi fost în felul omului, atunci, da, galatenii ar fi fost îndreptăţiţi să accepte completări sau modificări. Dar ea nu era deloc aşa. Iar pentru a atesta mai bine sursa divină a slujbei sale, apostolul istoriseşte în ce mod extraordinar i-a fost încredinţată. Dumnezeu l-a pus deoparte (v. 15), Dumnezeu i L-a descoperit pe Fiul Său în el, din nou Dumnezeu l-a format în şcoala Lui, fără instructori din rândul oamenilor, în pustia Arabiei. În plus, Hristos îl chemase într-un mod direct, din înaltul cerului (Fapte 9).

Pavel, înainte de drumul său spre Damasc, ne învaţă că noi putem fi absolut sinceri şi, în acelaşi timp, absolut vrăjmaşi ai Domnului (Ioan 16.2). Cât de dragă însă îi ajunsese în prezent această adunare a lui Dumnezeu, altădată persecutată de el „peste măsură” (v. 13)! Să urmăm această pildă de devotament pentru Domnul şi pentru ai Săi, acest zel în vestirea credinţei (v. 23)! Şi să mai remarcăm că, înainte de a ne cere să vorbim altora despre Fiul Lui, Dumnezeu doreşte să-L „descopere” în noi (v. 16). El vrea să producă în inima noastră acea neasemuită cunoştinţă a lui Hristos, din care să decurgă mărturia noastră (2 Corinteni 4.6).

28 Iulie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Am văzut cerul deschis: și iată un cal alb și Cel care ședea pe el este numit Credincios și Adevărat; și El judecă și Se luptă cu dreptate.
Apocalipsa 19.11

La momentul apariției lui Hristos împreună cu sfinții Săi pentru a-Și institui domnia asupra pământului, Ioan spune: „Am văzut cerul deschis”. Oricând cerurile sunt deschise, aceasta este în legătură cu Hristos. Când a fost pe pământ, cerurile s-au deschis deasupra Lui, pentru ca Tatăl să-L privească pe pământ pe Cel în care Își găsea toată desfătarea (Matei 3.17). După înălțarea Domnului, Ștefan a putut spune: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu” (Fapte 7.56). Cerurile sunt deschise acum pentru ca cei credincioși de pe pământ să-L poată vedea pe Omul din glorie.

În Apocalipsa 4 vedem o ușă deschisă în cer, prin care Ioan a putut pătrunde în duh în acea scenă de glorie pentru a-L descoperi pe Hristos, Mielul, Tema laudei universale. El este Creatorul și Răscumpărătorul, vrednic de a primi gloria, onoarea și puterea. Acum, în Apocalipsa 19, cerurile sunt deschise pentru ca Hristos să poată veni și domni ca Împărat al împăraților și Domn al domnilor.

În această viziune, Ioan vede un cal alb, simbolul puterii victorioase. Prima venire a lui Hristos a fost în slăbiciune și în har; următoarea va fi în putere și în glorie. Călărețul de pe calul alb nu poate fi decât Hristos, căci cine altul poate fi descris ca fiind Credincios și Adevărat? Prima Sa venire a fost marcată de har și de adevăr, pentru a aduce mântuire oamenilor. A doua oară, El va veni ca fiind Credincios și Adevărat, pentru a executa judecata dreaptă. Când va apărea în glorie, pentru a-i judeca pe toți vrăjmașii lui Dumnezeu, va fi arătat clar că El este cu adevărat Împăratul împăraților și Domnul domnilor.

H Smith

 


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„El face lucruri mari și nepătrunse, minuni fără număr.”
Iov 5.9

Pot să mă prezint?

Bună ziua. Pot să mă prezint? Chiar dacă poate nici nu este necesar. Căci fiecare mă cunoaște, fiecare mă posedă. Foarte mare nu sunt în niciun caz. De la un capăt până la celălalt măsor aproximativ 5,5 m. Un cap de ac este de 400 de ori mai mare decât mine. Totuși, eu am și patru centrii construiți egal. Activitatea mea este foarte simplă. Eu trebuie să transport ceva, să preiau și să predau iarăși. Dacă numai unul dintre cei patru centrii ai mei a preluat ceva, poziția acestuia se modifică față de ceilalți centrii cu 0,04 nm (=0,00000004 mm), ca celelalte locuri rămase libere să nu fie împiedicate. Acum ești poate surprins. „Așa de puțin doar?” te vei gândi. Dar Creatorul meu a fost convins că este suficient.

Imediat după aceea pornesc pe calea spre predarea mărfii. Cei patru centrii ai mei sunt din atomi de fier, care sunt legați de molecule construite complicat. Totul are la mine locul său exact. Căci la o greșeală extrem de mică în structura mea chimică nu mai funcționez corect – și atunci nu mai există viață. Bănuiești acum cine sunt eu și ce transport?  Numai  încă  o  ultimă  indicație:  eu  transport oxigen spre fiecare organ.

Numele meu este hemoglobină. 300 milioane ca mine formează o globulă roșie de sânge. Există într-adevăr oameni care sunt de părere că m-am dezvoltat în decursul a milioane de ani în ceea ce sunt acum. Ei afirmă că aș fi doar un produs al hazardului. Eu nu pot să cred aceasta, căci funcționez prea minunat, prea perfect.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TE MAI ÎNGRIJORA!

„Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre” (1 Petru 5:7)

     Autorul John Mason a scris: „Nu puteam simți pacea. Dacă nu rezolvam totul, deveneam neliniștit, agitat, nervos, îngrijorat și morocănos… la fel ca un dependent de droguri care are nevoie de o doză. Nu era la fel de grav, dar simptomele semănau… Eram creștin și presupuneam că umblu prin credință. Credeam în Domnul Isus în privința mântuirii, dar în alte domenii credeam în mine însumi.” Te regăsești și tu în această descriere? Iată avertismentul lui William Ward, care spunea: „Îngrijorarea este credința în lucrurile negative, încrederea în cele neplăcute, siguranța dezastrului și convingerea că vei fi înfrânt. E un magnet care atrage condiții negative. Credința este o forță mai puternică ce dă naștere unor circumstanțe pozitive. Îngrijorarea înseamnă irosirea timpului prezent și blocarea oportunităților de mâine cu necazurile de ieri.” Când un bătrân a fost întrebat ce i-a furat bucuria vieții, el a răspuns: „Lucrurile care nu s-au întâmplat niciodată.” Îți mai aduci aminte ce îngrijorări ai avut acum un an? Nu-i așa că ai investit multă energie în ele? Și nu-i așa că majoritatea dintre ele s-au rezolvat? Aproape 99% din lucrurile pentru care ne îngrijorăm nu se întâmplă! Știai că o ceață densă care acoperă șapte blocuri de zece etaje este formată din mai puțin de un pahar cu apă? Doar un pahar! Dar practic blochează vederea. O cană plină de îngrijorări poate face același lucru. Biblia spune: „Soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă, să-şi îndrepte paşii spre ţintă” (Ieremia 10:23). Așadar, nu mai încerca să controlezi orice rezultat posibil. Viața este mai frumoasă atunci când te hotărăști să te încrezi în Cuvântul lui Dumnezeu și când ai convingerea că El îți poartă de grijă!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Galateni 1.1-10

Epistola pe care Pavel le-o adresează adunărilor din Galatia este una severă. El trebuia să se ocupe nu de un păcat moral, ca în cazul corintenilor, ci de un rău doctrinar extrem de grav. Aceşti sărmani galateni, înşelaţi de învăţători falşi, erau pe cale să abandoneze harul, singurul mijloc de mântuire, pentru a se întoarce la religia faptelor. Pavel afirmă cu tărie caracterul absolut al Adevărului divin. Este unul singur, este complet, este perfect, pentru că Adevărul este Hristos (Ioan 14.6). Auzim uneori spirite îndârjite să susţină „în fond pentru a-şi justifica necredinţa” că fiecare popor a primit propria sa descoperire, religia care i se adaptează cel mai bine caracterului şi civilizaţiei. Nimic mai fals! Nu există decât o singură evanghelie; ea proclamă că „Domnul nostru Isus Hristos S-a dat pe Sine Însuşi pentru păcatele noastre”. Care este consecinţa acestui fapt? „Ca să ne scoată din veacul rău de acum”, continuă apostolul (v. 4).

Versetul 10 ne aduce aminte de un alt adevăr capital, anume că preocuparea de a plăcea oamenilor ne face să pierdem calitatea de robi ai lui Hristos. Căutăm noi, înainte de orice, să-I fim pe plac numai Lui? (1 Tesaloniceni 2.4).

27 Iulie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Nu fiți ca un cal sau ca un catâr, care n-au pricepere, a căror podoabă sunt frâul și zăbala.
Psalmul 32.9

Călăuzirea lui Dumnezeu

Dumnezeu ne călăuzește, sau mai degrabă ne ține sub control, și într-un alt fel, anume prin intermediul împrejurărilor providențiale, astfel încât să nu ne abatem, chiar dacă încă nu avem pricepere pentru a distinge voia Sa. Și trebuie să-I fim mulțumitori pentru acest fel în care El lucrează, cu toate că o astfel de călăuzire este cu „frâul și zăbala”. Dacă voința noastră se supune Lui, El ne va conduce cu ochiul asupra noastră; dacă nu suntem supuși, va trebui să folosească frâul și zăbala. Însă aceste două feluri de călăuzire sunt complet diferite unul față de celălalt.

Fie ca inimile noastre să dorească să cunoască și să facă voia lui Dumnezeu. Atunci nu va mai fi vorba de a cunoaște care este acea voie, ci de a cunoaște și de a împlini voia lui Dumnezeu. De asemenea, vom experimenta realitatea sigură și binecuvântată de a fi călăuziți de ochiul Său.

Există o călăuzire bazată pe cunoaștere și există o călăuzire care nu este bazată pe cunoaștere. Prima dintre ele constituie privilegiul nostru binecuvântat, însă a doua poate fi câteodată necesară pentru a ne smeri. În Hristos, totul a fost exact așa cum Dumnezeu a vurt. Când privesc la El, ce văd? O manifestare constantă a ascultării. El rămâne două zile în locul în care era, după ce a auzit că Lazăr este bolnav, după care Se duce în Betania, în ciuda temerilor ucenicilor Săi. Singurul Lui scop este să împlinească totul pentru gloria lui Dumnezeu. Unii oameni sunt moi și înceți; în alții predomină hotărârea și tăria. Există o mare diversitate de caractere în rândul oamenilor. În Hristos însă nu vedem nimic de felul acesta; nu există nimic nelalocul lui, nimic exacerbat, nimic care să predomine. Orice facultate a umanității Sale a manifestat ascultare și a fost instrumentul impulsului izvorât din voia divină.

J N Darby

 


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

” …Alege viața, ca să trăiești…”
Deuteronom 30.19

Alegerea

Cu toții suntem puși mereu în fața alegerii și trebuie să decidem. Acest lucru nu are valabilitate numai pentru marii politicieni care adesea dispun prin deciziile lor de bunăstarea sau mersul rău a milioane de oameni. Nu, și viața zilnică ne cere mereu decizii. Meseria, căsnicia, confortul locuinței, concediul și timpul liber, planurile de viitor: toate aceste domenii ne cer o chibzuire grijulie, alegerea între diferite posibilități. De un singur lucru însă se îngrijește omul cel mai puțin, și anume încotro va duce calea sa după ce va muri.

Mulți sunt de părere că religia lor, „credința” lor, este suficientă pentru aceasta. Dar de unde știți că religia dumneavoastră nu vă înșală? Există așa de multe religii și toate afirmă că știu calea spre Dumnezeu. Care trebuie aleasă? Nu vă mulțumiți doar a crede ceea ce au crezut strămoșii dumneavoastră! Oare nu este o nebunie să consultăm părerile omenești, iar pe Dumnezeu, care singur poate arăta calea, să-L trecem cu vederea? Viața veșnică există numai în Hristos. Domnul Însuși este viața veșnică.

Cine vrea să fie salvat de mânia viitoare a lui Dumnezeu, are nevoie de Domnul Isus Hristos. Numai El a putut spune că este Calea spre Dumnezeu, Adevărul și Viața veșnică. Alegeți-L pe Mântuitorul și veți avea adevărata credință! Să ne deschidem inima pentru a primi vestea bună! În momentul când facem acest lucru, suntem oameni eliberați  de  Mântuitorul.  Şi  când  Fiul  lui  Dumnezeu  face  pe cineva un om liber, acela este într-adevăr liber.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

POARTĂ-TE CU BUNĂTATE FAȚĂ DE VRĂJMAȘII TĂI

„Dacă este flămând vrăjmașul tău, dă-i pâine să mănânce, dacă-i este sete, dă-i apă să bea.” (Proverbe 25:22)

     Nu este suficient să-i lași în pace pe vrăjmașii tăi; trebuie să dovedești dragostea lui Dumnezeu față de ei. Însuși Mântuitorul a citat aceste versete din Proverbele lui Solomon: „Dacă este flămând vrăjmaşul tău, dă-i pâine să mănânce, dacă-i este sete, dă-i apă să bea. Căci făcând aşa, aduni cărbuni aprinşi pe capul lui, şi Domnul îţi va răsplăti.” Ce înseamnă „să aduni cărbuni aprinși pe capul lui?” Charles Swindoll explică faptul că în vremurile străvechi, mâncarea se gătea pe niște sobe mici, portabile, asemănătoare cu grill-urile din zilele noastre, și tot așa se încălzeau și casele. Se întâmpla frecvent ca cineva să rămână fără jăratic și trebuia să-și refacă rezerva. Coșul era de obicei purtat pe cap. Așa că, atunci când o persoană trecea pe sub ferestre, oamenii grijulii care aveau jăratic în plus, deschideau fereastra și le puneau jarul în acel coș de pe cap. Mulțumită generozității câtorva persoane, ajungeau acasă cu o grămadă de cărbuni aprinși pe cap și cu un foc gata făcut pentru gătit și încălzit. „A aduna cărbuni aprinși pe capul cuiva” a ajuns să fie o expresie obișnuită care desemnează faptele spontane și generoase pe care cineva le face față de o altă persoană. Când te porți astfel față de dușmanul tău, Biblia promite că „Domnul îţi va răsplăti.” Deci tu ai de făcut o alegere: Poți experimenta satisfacția de moment pentru că te-ai răzbunat – și să ai necazuri cu Dumnezeu pentru asta, sau să dai dovadă de milă și de bunătate – și să fii răsplătit de Dumnezeu pentru asta. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Poartă-te cu bunătate față de vrăjmașii tăi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Maleahi 3.13-18; 4.1-6

Dumnezeu ne prezintă aici câţiva credincioşi, smeriţi şi ascunşi, care urmează să aibă onoarea de a-L întâmpina pe Fiul Său la venirea Lui pe pământ. Ei sunt o „comoară deosebită” (v. 17); numele lor sunt consemnate în cartea Sa de aducere-aminte şi Evanghelia ni-i face cunoscut pe câţiva dintre ei: Iosif şi Maria, Zaharia, Elisabeta, Simeon, Ana.

Ne numărăm noi astăzi printre cei care se tem de Domnul, care vorbesc despre El şi care aşteaptă revenirea Lui?

Mai târziu, în timpul necazului celui mare, va fi o rămăşiţă care se va teme de numele Domnului (cap. 4.2; Apocalipsa 12.17). Pentru ei va răsări Soarele dreptăţii. Activitatea întunericului va lua sfârşit, cei mândri şi răi vor fi nimiciţi (cap. 3.15; 4.1,2). Şi, cu acest cuvânt, blestem, se încheie Vechiul Testament, altfel spus, istoria în întregime dezamăgitoare a celui dintâi Adam. Mizeria lui fără remediu, afundându-se în nefericire eternă, a fost definitiv demonstrată. Suntem noi convinşi în conştiinţă personal de aceasta? Atunci, încă de la prima pagină a Noului Testament, vom învăţa să cunoaştem Numele celui de-al doilea Om, Isus, în care Dumnezeu Şi-a găsit plăcerea şi în care noi ne găsim mântuirea şi binecuvântarea.

26 Iulie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Noi știm că am trecut din moarte la viață, pentru că îi iubim pe frați.
1 Ioan 3.14

Oricine crede că Isus este Hristosul este născut din Dumnezeu; și oricine Îl iubește pe Cel care a născut îl iubește și pe cel născut din El.
1 Ioan 5.1

Această dragoste (agape) nu trebuie confundată cu dragostea omenească obișnuită. Ea a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt și produce un atașament spontan de toți ceilalți credincioși. Doi străini se întâlnesc pe stradă. O remarcă făcută de unul dintre ei îl lasă pe celălalt să înțeleagă că cel cu care s-a întâlnit este creștin, el însuși fiind de asemenea creștin. Dintr-odată inimile lor se alipesc una de alta de parcă ar fi fost prieteni de o viață. Experiența unei astfel de legături instantanee confirmă faptul că „am trecut din moarte la viață”.

Oamenii nu pot realiza o astfel de unitate de inimă prin nici o asociere omenească. Au încercat să facă acest lucru creând cluburi și organizații secrete, însă Dumnezeu a creat o familie de oameni născuți din nou, care sunt uniți în mod spontan prin dragostea divină. Acesta este cercul credinței creștine, compus din oameni care L-au mărturisit cu adevărat pe Hristos ca Domn și Mântuitor al lor și care au viață din El. Ei sunt aceia în ale căror inimi locuiește această dragoste divină.

Poți face parte din această familie nu căutând să duci o viață evlavioasă, nici alipindu-te de o biserică, ci mărturisindu-ți păcatele și punându-ți încrederea în Cel care te-a iubit și care Și-a dat viața pe cruce pentru a deveni Mântuitorul tău. Doar astfel poți fi unit în dragoste cu orice alt creștin de pe fața pământului.

T Westwood

 


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

” …Judecați voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu, căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut și am auzit.”
Fapte 4.19,20

Cuvintele chinezului

Pentru vrăjmașul cel vechi, diavolul, acest lucru nu a fost pe plac, deoarece el dorește să îi țină pe oameni în întunericul necunoștinței față de Dumnezeu. Astfel, acei prieteni ai chinezului au aruncat cu noroi în el, l-au bătut, l-au izgonit din localitate în localitate, dar nu l-au putut aduce la tăcere. În cele din urmă, prigonitorii lui l-au dus în fața unui slujbaș judecătoresc nedrept; martori mincinoși au adus acuzațiile cele mai rușinoase împotriva lui. Judecătorul l-a condamnat așa de tare, încât spatele lui gol a fost bătut cu bambus, până a fost sfâșiat de tot. A fost dus ca mort la ferma misiunii. Misionarul voia să-l consoleze, dar martirul a spus zâmbind: „Învățătorule, acest trup are dureri mari, dar inima mea are pace.” Pe când era abia pe jumătate vindecat, s-a furișat afară șia apărut dintr-odată în localitatea lui de baștină, pentru a le vesti Evanghelia cruzilor lui prigonitori. Cuvintele chinezului, care a trecut printr-o asemenea încercare sângeroasă, au avut un efect și mai puternic, au adus chiar câțiva dintre prietenii lui la Mântuitorul.

Să învățăm și noi că atunci când ne încredem în Dumnezeu, pacea Lui ne va păzi inimile prin Isus Hristos, iar cei care doresc să ne facă rău, să ne batjocorească, vor rămâne de rușine sau chiar vor fi câștigați de partea adevărului.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ASCULTĂ CU ATENȚIE, FĂRĂ SĂ ÎNTRERUPI!

„Priveşte cu ochii tăi, ascultă cu urechile tale, şi ia aminte la toate lucrurile pe care ţi le voi arăta” (Ezechiel 40:4)

     Dacă îți faci obiceiul de a asculta cu atenție ceea ce spune cineva, acea persoană îți va spune cine este și ce este înainte de a intra într-o relație cu ea. E mai bine să previi decât să tratezi! De multe ori, când cineva începe să ne avertizeze cu privire la slăbiciunile sale și la așteptările pe care trebuie să le ai sau nu, intervențiile noastre motivaționale precum: „O, nu, nu se poate să fie adevărat” îl încurajează să se implice mai departe în relație…

Trebuie să învățam arta neprețuită a ascultării fără a întrerupe. Te vei scuti astfel de ani de lacrimi, de dezamăgiri știute doar de tine și de experiențe negative. În loc să-ți folosești optimismul și stilul persuasiv pentru a constrânge o persoană să-ți accepte idealurile și obiectivele, trebuie să-ți dai seama când o persoană nu poate deveni cine ai vrea tu să fie, sau cine crezi că ar putea deveni… Ea nu poate alerga cu energia ta! Caracterul și maturitatea ta nu vor compensa lipsa acestora din viața ei. Fără înțelegerea acestui principiu, astfel de relații te pot necăji și îți pot deturna ori secătui energiile ani de zile. În relațiile personale sau profesionale, dacă trebuie să-l motivezi pe celălalt tot timpul ca să se apuce de treabă, va trebui să o faci tot timpul și pentru a menține relația.

Pe de altă parte, dacă te uiți, asculți, te rogi și ești supus, poți decide dacă merită efortul să te angajezi într-o astfel de relație de la început. Și dacă Îl rogi pe Dumnezeu, El te va călăuzi cu privire la relațiile cu ceilalți, deoarece Cuvântul Său spune: „Priveşte cu ochii tăi, ascultă cu urechile tale, şi ia aminte la toate lucrurile pe care ţi le voi arăta.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Maleahi 3.1-12

Maleahi semnifică „solul Domnului”. Citând versetul 1, Domnul Isus îi aplică acest titlu lui Ioan Botezătorul, chemat să pregătească înaintea Lui inima poporului Său (Matei 11.10). Respingerea lui Mesia după cea a precursorului Său a întrerupt cursul profeţiei. Perioada actuală a Bisericii este trecută sub tăcere; şi Îl vedem în versetul 2 pe Domnul cum Îşi reia căile faţă de fiii lui Levi printr-o lucrare de topire şi de purificare (v. 2, 3; Psalmul 66.10; Iov 18.1). Unii l-au urmărit pe meşterul turnător ocupat să purifice minereul de argint. El stă lângă creuzet tot timpul cât durează topirea, iar operaţia nu este încheiată decât atunci când propria lui imagine se reflectă în mod clar în metalul strălucitor. Ce minunată ilustrare a ceea ce Domnul împlineşte în fiecare dintre noi! El ştie să ne regleze împrejurările, înteţind uneori focul încercării, cu scopul de a îndepărta din noi orice aliaj impur. Şi Îşi continuă răbdător lucrarea până când radioasa Lui imagine morală străluceşte în noi (comp. cu Zaharia 13.9; 2 Corinteni 3.18).

Care pot fi sentimentele Domnului, frustrat de daruri, de slujire şi de încrederea datorate Lui?

„Puneţi-Mă la încercare” (v. 10), spune El poporului Său. Da, Domnul Se bucură atunci când credinţa noastră Îi dă posibilitatea să ne binecuvânteze.

25 Iulie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Eu te voi instrui și te voi învăța calea pe care trebuie să mergi; Eu te voi sfătui, având ochiul Meu asupra ta.
Psalmul 32.8

Călăuzirea lui Dumnezeu

Adesea suntem ca un cal sau ca un catâr, iar aceasta din cauză că ogorul sufletului nostru nu a fost desțelenit. Când voința noastră este la lucru, Domnul acționează față de noi ca și față de un cal sau față de un catâr, strunindu-ne cu ajutorul frâului și al zăbalei. Când însă fiecare parte a inimii noastre este în contact cu El, Dumnezeu ne călăuzește cu ochiul Său.

„Lumina trupului este ochiul; când ochiul tău este curat, tot trupul tău este, de asemenea, plin de lumină; iar când ochiul este rău, și trupul tău este plin de întuneric” (Luca 11.34). Când ochiul nu este curat, nu există comuniune de inimă și de afecțiuni cu Dumnezeu, iar consecința este că voința noastră nu este zdrobită, iar noi nu suntem călăuziți în mod simplu de Dumnezeu. Când inima este într-o stare bună, întreg trupul este „plin de lumină” și percepem cu ușurință voia lui Dumnezeu. El ne călăuzește cu ochiul Său în orice direcție dorește și ne face să fim grabnici la a înțelege voia și gândurile Sale, fiind dominați de o teamă sfântă (Isaia 11.3). Aceasta este partea noastră, având Duhul Sfânt locuind în noi, anume de a fi grabnici la pricepere în teama de Domnul, iar inimile noastre să nu aibă alt scop decât voia și gloria Lui. Exact așa a trăit Hristos: „Iată, vin; în sulul cărții este scris despre mine. Este desfătarea mea, Dumnezeul meu, să fac plăcerea Ta” (Psalmul 40.7,8). Unde lucrurile stau așa, împrejurările pot fi dificile și dureroase, însă va exista întotdeauna bucuria generată de ascultare, iar Dumnezeu ne va călăuzi cu ochiul Său. El lucrează cu noi pe bază morală și nu ne va descoperi voia Sa dacă nu trăim într-un duh de ascultare. Aceasta este de fapt ascultarea credinței – inima trebuie să fie într-o stare de ascultare, așa cum a fost a lui Hristos.

J N Darby


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Doresc Eu moartea păcătosului? zice Domnul, Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui și să trăiască?”
Ezechiel 18.23

Cuvintele chinezului

Un chinez neștiutor l-a auzit pe misionarul B. predicând într-o capelă din Ato. După terminarea slujbei, chinezul a spus: „Despre acest Isus Hristos încă n-am auzit și nu știu cine este; dar n-ai spus că poate să mă salveze de toate păcatele mele?” – „Da”, a răspuns misionarul, „exact aceasta am spus.”– „Dar tu nu mă cunoșteai când ai spus aceasta. Am fost un mincinos, un vrăjitor, un adulter și de 20 de ani sunt fumător de opiu. Așadar, dacă m-ai fi cunoscut, n-ai fi spus niciodată ceea ce ai spus.” Misionarul B. n-a putut decât să reia ceea ce a spus subliniind încă o dată, că Domnul Isus are puterea și dorința să curețe și să salveze chiar și o asemenea mulțime de păcate. Fumătorul de opiu a rămas mut de uimire, căci duhul său zăcea în lanțurile grele ale stăpânului întunericului.

Au trecut câteva săptămâni și într-o dimineață chinezul a năvălit impetuos în camera misionarului și cu fața radiind l-a informat:

„Acum știu! Isus Hristos poate să mă mântuiască de toate păcatele mele! Da, a și făcut-o!”

Într-adevăr, credința în Mântuitorul Isus Hristos a frânt robia multor ani trăiți în întunericul moral, patima de opiu și altele. Chinezul s-a întors în localitatea lui, pentru a povesti tovarășilor lui despre Mântuitorul Isus. Deși a fost prevenit de pericolul iminent, a vestit totuși istoria despre marele Mântuitor, care poate să salveze pe cei mai răi păcătoși.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TĂIAT ȘI CURĂȚAT

„…Ca să aducă şi mai multă roadă.” (Ioan 15:2)

     Domnul Isus a spus că Dumnezeu este ca vierul care taie „orice mlădiţă, care n-aduce roadă; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, o curăţă, ca să aducă şi mai multă roadă.” Să învățăm două lucruri din acest verset: 1) Dumnezeu taie anumite lucruri. Care-ar fi acestea? Pot fi lucruri care îți plac, dar care stau în calea desăvârșirii tale. Lucruri pe care nu El le-a ales pentru tine și care îți vor aduce necazuri. Lucruri care nu se vor schimba sau care și-au împlinit deja scopul. 2) Dumnezeu curăță. Un pom fructifer care a fost curățat cu siguranță nu arată foarte bine. Când Dumnezeu începe să curețe viața ta de anumite lucruri, pentru a-ți redirecționa energiile, o vreme nici tu nu vei arăta prea bine. Uneori asta înseamnă să renunți la lucruri despre care ai crezut că vor exista mereu, și să restabilești ordinea priorităților. Alteori, va însemna să te descurci o vreme cu mai puțini bani, sau să nu fii capabil să le explici celor dragi de ce treci prin acest proces de curățare. Însă energia dătătoare de viață care curge printr-o creangă uscată este o pierdere! Tot la fel este și atunci când timpul, atenția și energia sunt luate de la lucrurile esențiale și investite în lucruri de mâna a doua sau a treia. Să înțelegem ceva important: Dumnezeu știe ce trebuie tăiat și ce trebuie curățat din viața ta. Și chiar dacă e posibil să nu înțelegi ce face, roagă-te: „Trimite-mi orice vrei și ia-mi orice dorești. Te voi lăuda când va veni și te voi lăuda când va pleca, pentru că aprobarea Ta este răsplata mea și planul Tău este rațiunea vieții mele.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Maleahi 2.117

Domnul are pentru preoţi o învăţătură specială. Să dea glorie Numelui Său „iată ce trebuia ei să-şi pună la inimă” (v. 2)! Slujirea creştină nu are nici ea altă raţiune. Prea adesea însă, slujitorul este cel glorificat mai degrabă decât Stăpânul său.

Despre cine altcineva decât despre Hristos s-ar mai fi putut spune: „nedreptate nu s-a găsit pe buzele lui” (v. 6)?

Până şi aprozii au trebuit să admită că „niciodată n-a vorbit vreun om aşa, ca Omul acesta” (Ioan 7.46). Această perfecţiune nu face altceva decât să scoată în evidenţă şi mai bine tristul portret al clerului din timpul Domnului, preoţi, cărturari şi farisei: El a păzit legământul (v. 5); ei l-au stricat. El a umblat cu Dumnezeu în pace şi dreptate; ei sau îndepărtat de drum. El „a întors pe mulţi de la nelegiuire” (v. 6); ei „au făcut pe mulţi să se poticnească” (v. 8, 9; Isaia 9.16). „Legea adevărului era în gura Lui” (v. 6); „ei Îl oboseau pe Domnul cu vorbele lor” (v. 17; Matei 6.7).

„Luaţi seama la duhul vostru, ca să nu vă purtaţi cu necredincioşie”, repetă versetele 15 şi 16. Duhul nostru are sensibilitatea unei benzi magnetice. Păstrează urma a tot ceea ce sa înregistrat acolo. Să veghem să nu-l ocupăm decât cu lucrurile adevărate, „curate, vrednice de iubit, vorbite de bine” (Filipeni 4.8).

24 Iulie 2018

 

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

În ziua întâi a săptămânii, noi fiind adunați să frângem pâine, Pavel a stat de vorbă cu ei, urmând să plece a doua zi; și a prelungit cuvântul lui până la miezul nopții.
Fapte 20.7

Tineri din Scriptură – Eutih

Unul dintre lucrurile interesante legate de relatarea din Fapte 20.7-20 este că ea ne oferă o prețioasă imagine din viața unei adunări de la începutul istoriei creștinismului. Luca ne prezintă câteva detalii simple, dar care au prospețime și rezonanță chiar și pentru timpurile noastre.

Apostolul Pavel și însoțitorii lui au stat șapte zile la Troa, în Asia Mică (pe teritoriul Turciei de astăzi). Ei au rămas acolo o săptămână întreagă pentru a-i încuraja pe sfinți prin învățătura Cuvântului lui Dumnezeu și pentru a participa la Cina Domnului împreună cu ei. „În ziua întâi a săptămânii, noi fiind adunați să frângem pâine, Pavel a stat de vorbă cu ei” (versetul 7). Vedem că era obiceiul creștinilor timpurii de a se aduna împreună pentru frângerea pâinii în prima zi a săptămânii. De asemenea, vedem că Pavel a dat învățătură sfinților în aceeași zi. Un lucru este evident: credincioșii din Troa erau înfometați după Cuvântul lui Dumnezeu. Era probabil ca Pavel să nu-i mai revadă pe acești dragi sfinți, de aceea dorea să le împărtășească „tot planul lui Dumnezeu”, drept pentru care a predicat până aproape de miezul nopții. O astfel de dorință de a asculta expunerea Scripturii poate fi văzută câteodată și astăzi pe terenul de misiune, acolo unde noii convertiți stau cu orele pentru a absorbi învățăturile Bibliei. Din nefericire, în locurile unde noi trăim, creștinii încep să se plângă dacă mesajul este mai lung de treizeci de minute.

Luca ne spune că era acolo un tânăr care îl asculta pe apostolul Pavel în acea seară. Și, deși era obosit, el venise totuși la întâlnire. Dacă ar fi stat acasă, ar fi pierdut binecuvântarea păstrată pentru el prin harul Domnului. Fie ca Duhul Sfânt să trezească și în inimile noastre dorința de a sta la picioarele Domnului și de a asculta Cuvântul Lui!

B Reynolds

 


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Bucurați-vă întotdeauna. Rugațivă neîncetat. Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.”
1 Tesaloniceni 5.16-18

Impulsuri pentru viaţa creştină

Cine economisește dimineața timpul pentru rugăciune, face o socoteală greșită. El este în pericol să aibă prea puțin timp pentru activitățile zilei.

Dacă Dumnezeu nu îți împlinește toate dorințele tale, atunci enumeră tot ce ți-a dăruit El fără ca tu să-L fi rugat pentru așa ceva.

Lasă mai bine ca inima ta să se roage fără cuvinte, decât ca gura ta să se roage fără inimă.

Costurile ascultării sunt mici, comparativ cu costurile care rezultă din neascultare.

Dumnezeu nu este o garanție împotriva furtunilor vieții, dar El ne dă siguranța desăvârșită în atacuri și încercări.

Dumnezeu ne lasă să trecem prin greutăți, care ne depășesc deplin, pentru ca să învățăm să înțelegem în viața de zi cu zi că El poate totul.

Activitățile și obligațiile mici, nesemnificative devin mari atunci când ele sunt făcute pentru Dumnezeu.

Trăiește așa ca oamenii care au de-a face cu tine să aibă dorința să-L cunoască pe Domnul Isus.

Nu aștepta timpul când vei părăsi lumea, pentru a te separa de ea. De asemenea nu aștepta cerul, ca să savurezi binecuvântarea cerească.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ESTE ADEVĂRAT!

„Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem?” (Psalmul 27:1)

     Ce speranță sau ce ajutor are ateul ori agnosticul? Niciuna! Scriitorul și editorialistul William Oscar Saunders scria la jumătatea secolului XX în American Magazine: „Aș vrea să vă prezint unul dintre cei mai singuri și mai nefericiți oameni de pe planetă: omul care nu crede în Dumnezeu. Vi-l pot prezenta fiindcă eu însumi sunt unul dintre ei; veți avea astfel o reprezentare a agnosticului sau a scepticului din propriul vostru cartier, căci astfel de oameni sunt peste tot. Veți fi surprinși să aflați că agnosticul vă invidiază credința în Dumnezeu,  credința fermă într-o viață de apoi în ceruri și siguranța că vă veți întâlni cu cei dragi într-un loc unde nu va exista nici tristețe, nici suferință. El ar da orice să fie în stare să îmbrățișeze acea credință și să fie mângâiat prin ea, însă pentru el există doar mormântul și persistența sau risipirea materiei. După mormânt tot ce poate el vedea este dezintegrarea materiilor din care este alcătuit corpul și personalitatea, dar în această viziune materialistă, nu găsește nici extaz, nici fericire… Poate la suprafață va brava, dar nu este fericit. Uneori tânjește după un toiag pe care să se sprijine,  pentru că și el poartă o cruce. Pentru el, acest pământ nu este decât o barcă plutitoare pe apele neînțelese ale eternității, fără niciun orizont la vedere. Inima lui tânjește după fiecare viață prețioasă de pe această barcă – care plutește, plutește, plutește, nimeni nu știe încotro…” Însă când îți pui încrederea în Hristos, poți spune fără clar și fără teamă, ca psalmistul: „Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem?”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Maleahi 1.114

Cartea lui Maleahi este deosebit de solemnă. Ea constituie cel din urmă apel divin către conştiinţa şi inima acestui popor iudeu, în mijlocul căruia Hristos va apărea patru secole mai târziu. Dialogul care se angajează între Dumnezeu şi popor scoate în evidenţă din partea lui Dumnezeu, încă de la primele cuvinte: iubirea veşnică, personală, sursă a oricărei binecuvântări: „Team iubit”. Iar din partea lui Israel? Nerecunoştinţă, inconştienţă, întrun cuvânt, obrăznicia cu careşi permite să ceară dovezi despre această bunătate divină! Ce tată, ce stăpân ar suporta să fie tratat cu o asemenea scandaloasă lipsă de consideraţie (v. 6)? Ori acest popor călca în picioare nu numai onoarea datorată Domnului, ci şi preceptele Lui cele mai imperioase (v. 8; Levitic 22.1725), sentimentele Sale cele mai tandre. În mod regretabil, aici nu avem mult de căutat lecţii de <învăţare de minte>! Să ne ferim şi noi de a ne îndoi de dragostea Domnului, de a cârti sau chiar de a ne răscula împotriva voinţei Lui! Să nu trecem cu indiferenţă pe lângă atâtea mărturii ale harului lui Dumnezeu, privindule cu plictiseală (v. 13)! Să ne oprim întâi la crucea unde El La dat pe Fiul Său pentru noi: ce importanţă au pentru noi drepturile şi dragostea lui Dumnezeu?


 

23 Iulie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Prin credință, Avraam … a locuit temporar în țara promisiunii, ca într-o țară străină, … pentru că aștepta cetatea care are temelii, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu.
Evrei 11.8-10

Dumnezeu niciodată nu ne satisface pe acest pământ; El ne binecuvântează, dar nu ne satisface. Când Avraam a sosit în țara care-i fusese promisă ca moștenire, ce a dobândit el? Nimic. A fost mereu un străin acolo. Inimii nu-i place acest lucru. Iată unde își au sursa multe dintre dezamăgirile noastre. În ce privește perspectivele, adesea noi avem gândurile noastre proprii cu privire la ele; ne gândim câteodată cum să ne aranjăm lucrurile chiar și pentru douăzeci de ani de acum încolo. Dumnezeu însă dorește să ne aducă în odihna Lui – iată adevărata noastră perspectivă!

El îl aduce pe Avraam în țara Canaan, apoi începe să-i conducă gândurile către o altă țară. Avraam stă aproape de Dumnezeu și este așezat pe un loc al credinței suficient de înalt, de unde să poată vedea că țara este încă în întregime înaintea lui. Domnul i Se descoperă într-o stare de comuniune, îi vorbește și îi face cunoscut planurile Sale; iar Avraam I se închină. El nu are decât un cort și un altar. Acest lucru îl face Dumnezeu și cu noi; ne face creștini, ne aduce în țara promisă și ne arată că ea se află în întregime înaintea ochilor noștri. Acum nu este timpul pentru odihnă. Ochii noștri văd tot mai limpede căile lui Dumnezeu și avem privilegiul de a fi străini și călători împreună cu Dumnezeu; și vom fi străini și călători până când vom ajunge în casa Tatălui.

Iubiți frați, cum stau lucrurile cu voi în această privință? Puteți să spuneți: «Casa mea este casa Tatălui, iar inima mea este acolo»? Puteți afirma cu toată inima: «Nu am nicio casă până când voi ajunge acolo și nici nu vreau vreuna în afară de ea»? Nu există nimic nepotrivit între noi și Dumnezeu, niciun nor, niciun păcat; altminteri, Hristos nu S-ar putea afla acolo, la dreapta Lui, iar El Se află acolo tocmai pentru că ne-a înlăturat orice păcat. Se odihnește deci sufletul vostru doar pe lucrarea și pe Persoana Domnului Isus? Sau încercați să împliniți ceva ce a fost deja împlinit? Domnul să ne dea harul să credem mărturia Lui și să ne încredem în puterea Sa!

J N Darby

 


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Isus i-a zis: «Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.»”
Ioan 14.6

Cunoaşteţi calea?

Un om de afaceri din Scoția, care se afla într-o călătorie cu autoturismul său prin orașul Kilmacolm, opri și întrebă un polițist care este drumul corect spre Glasgow. Cel întrebat i-a dat informația dorită și a adăugat prietenos: „Vă rog să mă scuzați, cunoașteți calea spre cer?” „Nu”, dădu negativ din cap domnul din autoturism. „Isus Mântuitorul spune: Eu sunt Calea”, explică serios polițistul.

Omul de afaceri ridică fereastra și merse mai departe. Dar cuvintele bărbatului nu-i ieșeau din minte. Când și-a terminat afacerile în Glasgow, a pornit spre casă. Pe drum a avut un accident de circulație ca urmare a poleiului de pe stradă și a fost dus la spital fiind foarte grav rănit. A mai trăit doar câteva zile.

Două săptămâni mai târziu, veniră doi tineri îmbrăcați în doliu la poliția orașului din Kilmacolm și întrebară de acel polițist  care  a  arătat  tatălui  lor  calea  spre  cer.  Tatăl  îi rugase cu scurt timp înainte de moartea lui, să meargă imediat la Kilmacolm și să-i mulțumească în numele lui pentru indicația cu privire la necesitatea mântuirii. Ei i-au adresat mulțumirea tatălui lor și i-au spus bucuroși: „Tatăl nostru v-a înțeles și acum este în cer!”

Iată un exemplu simplu din marea mulțime de întoarceri la Mântuitorul! Marea întrebare pentru fiecare este: Cunoaște, cititorul nostru, calea spre cer?

Nu uitați: ISUS HRISTOS este Calea spre cer!

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TU POȚI FI SCHIMBAT

„Noi suntem lutul, şi Tu olarul…” (Isaia 64:8)

     Ai văzut vreodată cum o bucată de lut este transformată în ceva frumos de către olar? Lutul nu se poate schimba singur; puterea aceasta se află în mâinile olarului. Isaia spune: „Noi suntem lutul, şi Tu olarul… suntem cu toţii lucrarea mâinilor Tale.” Asta înseamnă că nu trebuie să-ți trăiești tot restul vieții cu fricile și frământările tale; Dumnezeu te poate schimba. Chiar dacă până acum ai fost o persoană care se îngrijora, nu trebuie să te îngrijorezi tot restul vieții. Ce dacă te-ai născut în sărăcie sau într-un mediu plin de prejudecăți? Nu trebuie să mori la fel. De unde ideea aceasta că nu te poți schimba? De unde vin comentarii de felul: „Stă în firea mea să mă îngrijorez” sau „Întotdeauna voi fi un pesimist; așa sunt eu” sau „Mă trag dintr-o familie de alcoolici și de dependenți de droguri, așa că nu voi fi niciodată liber”?! Vei face aceleași afirmații și când vine vorba de trupul tău? „Așa sunt eu, cu piciorul rupt. Nu pot face nimic!” Sigur că nu! Dacă trupul tău nu funcționează corect, cauți ajutor. Nu ar trebui să faci la fel și cu poftele tale păcătoase, cu atitudinile acre și cu tiradele egoiste? Ceea ce lumea consideră a fi un gunoi, Dumnezeu consideră a fi o comoară. Și asemenea olarului, El te poate modela și te poate face un vas de cinste (vezi 2 Timotei 2:21). Tot ce trebuie să faci este să-ți pui viața în mâinile Sale. Nu cântăm noi: „Schimbă-mi inima, fă-mă mai curat. Tu ești olarul, iar eu lutul.”?! Când vei înceta să te schimbi singur, și când te vei preda lui Dumnezeu, în tine se va produce o schimbare adevărată și de durată.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Zaharia 14.6-21

Acesta este sfârşitul dramei. Când se va deschide şi cel din urmă act, situaţia va fi fost răsturnată prin apariţia deodată a Domnului gloriei. Până şi decorul va fi schimbat. Un cataclism nemaiauzit va schimba configuraţia ţării. Popoarele surprinse pe cale să facă război Ierusalimului şi Împăratului său divin se vor vedea lovite dintr-o dată de o urgie cumplită. De atunci înainte, naţiunile, în loc să urce să asedieze Ierusalimul, vor trebui să facă pelerinaje anuale pentru a se prosterna înaintea Împăratului, Domnul (v. 16). Cei care nu vor asculta vor fi lipsiţi de ploaie. Chiar şi zurgălăii cailor a acestor cai care ocupă atâta spaţiu în profeţia lui Zaharia vor purta gravată inscripţia: „Sfinţenie Domnului”. Pentru că toată puterea omului, simbolizată de cal, va fi de atunci încolo sfinţită pentru Dumnezeu! Fie ca Domnul să graveze şi pe inimile noastre acest semn al punerii deoparte şi al consacrării pentru El! Şi ca nimic să nu pătrundă în inimi fără să fie în armonie cu această deviză: „Sfinţenie Domnului”! Astfel vom fi deja în acord cu „ziua aceea”, zi în care El va fi în mod public „glorificat în sfinţii Săi şi privit cu uimire în toţi cei care vor fi crezut” (2 Tesaloniceni 1.10).

 

 

22 Iulie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

La înfățișare fiind găsit ca un om, S-a smerit pe Sine, făcându-Se ascultător până la moarte, și chiar moarte de cruce.
Filipeni 2.8

Trăim într-o scenă în care domnește moartea. În orice localitate am merge, acolo există un cimitir. Nimeni nu poate scăpa de moarte. Neascultarea a adus asupra oamenilor sentința morții și a judecății, iar această sentință rămâne, din cauza necredinței și a respingerii remediului lui Dumnezeu. „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9.27).

Care este remediul? Este harul lui Dumnezeu care a adus mântuirea și care s-a arătat tuturor oamenilor. Legea dată prin Moise cerea ca omul să împlinească ceva pentru a fi acceptat de Dumnezeu, însă el nu putea aduce nimic de felul acesta. Remediul lui Dumnezeu se găsește în Fiul Său, în Domnul Isus Hristos, care S-a smerit pe Sine și S-a făcut ascultător până la moarte.

Aceste cuvinte necesită o atenție deosebită. „După cum prin neascultarea unui singur om cei mulți au fost făcuți păcătoși, tot așa și prin ascultarea Unuia singur, cei mulți vor fi făcuți drepți” (Romani 5.19). Moartea a venit peste noi toți din cauza neascultării unui singur om – a lui Adam. Însă Domnul din cer, Omul fără păcat, a ascultat de voia lui Dumnezeu, chiar dacă această voie cerea să meargă la moarte, și încă moarte de cruce. Pe acea cruce, El a purtat în trupul Său pedeapsa păcatului, pedeapsă pe care noi o meritam. Ascultarea L-a adus pe Hristos acolo unde păcatul și neascultarea ne aduseseră pe noi.

Acesta este harul, harul suveran care a venit prin Isus Hristos, prin Cel care locuiește dintotdeauna în sânul Tatălui! El a venit pe pământ ca să moară și ca noi, prin moartea Sa, să putem intra în bucuriile cerului. „Deoarece cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos, că El, bogat fiind, S-a făcut sărac pentru voi, ca, prin sărăcia Lui, voi să fiți îmbogățiți” (2 Corinteni 8.9).

J Redekop

 


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

” …s-au închinat înaintea lui Isus și i-au zis: «Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!»”
Matei 14.33

Învăţătorul venit de la Dumnezeu

Fără a se gândi la auditoriu, fără să țină cont de urmări, Domnul Isus vorbea fără teamă în orice ocazie, fiind preocupat numai de adevăr și de comunicarea mesajului Tatălui Său. Puterea învățăturii Sale era profund simțită de cei care Îl ascultau: „Oamenii erau uimiți de învățătura Lui, căci îi învăța ca unul care are putere.” Iar Nicodim a spus:

„Învățătorule, știm că ești un Învățător venit de la Dumnezeu.” Forța spirituală a personalității Învățătorului ceresc se exprima în afirmațiile și lucrările pe care le făcea. Astfel, nu trebuie să fim surprinși citind despre impresia deosebită,  pe  care  o  făcea  pretutindeni.  Oamenii spuneau:

„Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta.” Simplitatea, farmecul și adâncimea, sinceritatea, univer-

salitatea și adevărul învățăturii Sale lăsau o impresie profundă asupra ascultătorilor Domnului, dăruindu-le convingerea că se aflau în prezența unui Învățător cum omenirea nu mai cunoscuse înainte de El și nici după El. Şi astfel, multele Sale învățături din Evanghelii și impresii produse în mod evident de către Învățătorul Însuși sunt de așa natură, încât mii de ani după aceea ele au adus pace în sufletele care L-au primit prin credință în inimă pe Mântuitorul.  Să  lăsăm  ca  aceste  meditații  cu  privire  la Persoana Mântuitorului să ne ajute și pe noi să-L cunoaștem mai bine pe Învățătorul ceresc și învățăturile Sale.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII PASIONAT, EFICIENT ȘI PERSEVERENT!

„Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători…” (Iacov 1:22)

     Când Neemia a văzut prima oară ruinele Ierusalimului, a plâns. Apoi și-a suflecat mânecile și s-a apucat de lucru. În ciuda istoriei necruțătoare și a împotrivirilor nesfârșite, el a reconstruit zidurile în cincizeci și două de zile. Cum? Având o viziune și având o pasiune! Întrebare: Îți este teamă să rostești: „Doamne, voi face tot ce-mi spui”? Te gândești că te va trimite unde nu vrei să mergi, sau că îți cere să faci ceva pentru care nu te simți pregătit sau calificat? Dacă răspunsul este „Da”, trebuie să ți-l schimbi!… Biblia spune că voia lui Dumnezeu este „bună, plăcută și desăvârșită” (Romani 12:2). Dar dacă voia lui Dumnezeu este bună, nu înseamnă că este și ușoară, dar El îți va da pasiune. Când Ieremia a încercat să nu mai vorbească despre Domnul, Cuvântul lui Dumnezeu a devenit „ca un foc mistuitor, închis în oasele” lui (Ieremia 20:9). Viziunea dată de Dumnezeu îți pune un foc în inimă. Începi să vezi lucruri pe care nu le-ai văzut niciodată și te vei umple de entuziasm. Poate în trecut ai avut parte de eșec, însă Dumnezeu poate lua capitolele eșecului tău și să scrie cu ele o istorie de succes. Lucrul acesta nu se va întâmpla dacă stai deoparte. Biblia spune: „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători.” Vei avea pasiune pentru voia lui Dumnezeu când începi s-o faci! Atunci vei spune: „Pentru asta am fost făcut.” Când ai luat hotărârea fermă de a face ceva și știi că Dumnezeu te privește și îți zâmbește, lucrul acesta face imposibilul posibil! Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este un întreit îndemn: Fii pasionat, fii eficient, fii perseverent!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Zaharia 13.1-9; 14.1-5

Privirile lui Israel (şi ale noastre) se îndreaptă spre cruce (cap. 12.10). Sângele lui Hristos ne ispăşeşte păcatele, însă din coasta Lui străpunsă ţâşneşte, de asemenea, un izvor de apă vie. El evocă această curăţire practică pe care Cuvântul o împlineşte în conştiinţa noastră (Psalmul 51.2,7). În acea zi, idolii vor fi nimiciţi (Ezechiel 36.25); vocile minciunii vor înceta. Atunci Preaiubitul Îşi va relata minunata Sa istorie: Venit aici jos ca Om, a luat chip de Rob pentru a sluji creaturii Sale (comp. cu cap. 11.12 şi cu Exod 21.2-6). A fost rănit la propriii prieteni (comp. cu Ioan 20.27). A fost lovit de Însuşi Dumnezeu.

„De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat foarte sus”, continuă Filipeni 2.9. Curând, acest acelaşi Domn Se va înfăţişa lumii în strălucirea puterii Sale. Unde va avea loc această apariţie? În locul de unde odinioară El a părăsit pământul, pe acest munte al Măslinilor care se va despica sub picioarele Sale (cap. 14.4; Fapte 1.11,12).

El însă nu va veni singur. „Şi toţi sfinţii împreună cu El”, adaugă sfârşitul versetului 5. Ca o suită regală, Hristos îi va aduce pe aceia pe care mai înainte îi va fi răpit la cer alături de El. Noul Testament confirmă această apropiată şi triumfătoare „venire a Domnului nostru Isus cu toţi sfinţii Săi” (1 Tesaloniceni 3.13; Iuda 14).


 

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: