Mana Zilnica

Mana Zilnica

31 Iulie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Și, pe când priveau ei țintă spre cer în timp ce El Se ducea, iată, au stat lângă ei și doi bărbați în veșminte albe, care au și spus: „Bărbați galileeni, de ce stați privind la cer? Acest Isus, care a fost înălțat de la voi în cer, așa va veni, în felul în care L-ați văzut mergând spre cer”.
Fapte 1.10,11

Doi îngeri și-au făcut apariția acolo, iar apostolii nu i-au observat de la început, fiind preocupați să-L privească pe Domnul ducându-Se la cer. Acești îngeri sunt descriși aici ca fiind doi bărbați îmbrăcați în haine albe. Albul semnifică puritatea. Scriptura nu pomenește niciodată despre un înger al lui Dumnezeu care să fi apărut ca femeie, nici despre îngeri copii, căci îngerii lui Dumnezeu sunt duhuri slujitoare, care nici nu se însoară, nici nu se mărită.

Acești doi îngeri fuseseră trimiși cu un mesaj important pentru apostoli, care arătaseră interes cu privire la împărăția care urma să-i fie restabilită lui Israel. Acest Isus, la care ei priviseră pe când era înălțat la cer, avea să se întoarcă la fel de vizibil. Apocalipsa 1.7 declară solemn: „Iată, El vine cu norii și orice ochi Îl va vedea, și cei care L-au străpuns; și toate semințiile pământului se vor jeli din cauza Lui! Da, amin”. Această venire este descrisă și în Apocalipsa 19.11-21.

Această a doua venire este pentru judecată și pentru instituirea domniei Sale. Ea va avea loc la sfârșitul celor șapte ani de necaz. Însă, cu cel puțin șapte ani în urmă, înainte de începerea necazului, Domnul Isus Se va fi coborât din cer, cu un strigăt, pentru a-i învia pe cei morți în Hristos și pentru a-i răpi la Sine împreună cu toți cei credincioși găsiți în viață. Lumea nu are nicio parte în acest eveniment. Apostolii încă nu știau nimic despre el, însă a fost revelat în 1 Tesaloniceni 4.13-18 și în 1 Corinteni 15.51-57. Noi, creștinii, îl așteptăm cu nerăbdare.

E P Vedder, Jr

 


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască…, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeu…”
Isaia 59.1,2

Întoarcerea lui Augusto

Augusto era un tânăr dotat cu frumoase aptitudini intelectuale. A făcut studiile la Leipzig, unde a cunoscut mai mulți creștini. Dar știința și dorința de a ajunge celebru îl atrăgeau puternic. Totuși, Dumnezeu veghea asupra lui. Într-o zi auzi o predică din Evanghelia după Ioan 20: „Lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu și, crezând, să aveți viața în Numele Său.” A fost cuprins de o neliniște pe care n-o putea spune, pentru că simțea că tocmai aceasta îi lipsea. Se întrebase în mai multe rânduri, dacă Biblia avea într-adevăr dreptul să fie numită „Cuvântul lui Dumnezeu”. Mai târziu, Augusto a mărturisit că în acea clipă solemnă a văzut toată viața în fața lui, așa cum ar privi un oraș dintr-un turn înalt. „Păcatele mele mi se prezentau în fața ochilor așa de clar, încât le-aș fi putut număra, și în curând am descoperit izvorul acestor păcate, adică pretinsa mea credință sau mai degrabă necredința mea, care nu slujea la altceva decât să mă facă să mă înșel singur.”

Atunci a îngenuncheat și a spus: „Dumnezeule, descopere-Te și mie și mântuiește-mă!” Cererea n-a așteptat mult; o pace divină a coborât în sufletul lui și a alungat într-o clipă toate îndoielile.

Iată un exemplu bun de urmat de către fiecare!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE PRIETENIE (1)

„Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui” (Proverbe 18:24)

     Cu puține excepții, reușita noastră în viață depinde de capacitatea noastră de a stabili și de a păstra relațiile cu persoanele potrivite. Potrivit unui raport al Asociației Americane de Management, părerea generală a două sute de manageri, care au participat la un studiu, a fost că cea mai importantă abilitate pe care trebuie s-o aibă un director executiv este aceea de a se înțelege bine cu oamenii. Ei au clasat-o ca fiind mai vitală decât inteligența, hotărârea, cunoștințele sau competențele la locul de muncă. Sincer vorbind, niciunul dintre noi nu-și face foarte mulți prieteni adevărați în viață – cel puțin așa ar fi bine! Solomon ne avertizează: „Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui.” Prietenia necesită timp, energie, sacrificiu și implicare personală. Și nu toți așa-zișii prieteni se vor dovedi că ne sunt prieteni, așa cum Ieremia l-a avertizat pe împăratul Zedechia: „Prietenii tăi cei buni te-au înşelat şi te-au înduplecat; dar când ţi s-au afundat picioarele în noroi, ei au fugit!” (Ieremia 38:22). Prietenul fals te va trăda, așa cum a făcut Iuda cu Domnul Isus. Așadar, iată o regulă bună de urmat: „Fii prieten bun cât mai multora, dar prieteni buni cât mai puțini să ai.” Solomon a zis: „Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună, dar calea celor răi îi duce în rătăcire” (Proverbe 12:26). Charles Spurgeon a spus: „Omul se cunoaște după compania în care se găsește, precum și după compania pe care o păstrează.” Cuvântul ebraic pentru „a alege” este tur, iar în Vechiul Testament, acesta se referă la un om care analizează atent pământul. Deci, dacă ești înțelept, vei sonda și vei evalua oamenii înainte de a ți-i face prieteni. Iar dacă spui: „Dar sunt singur!”, iată cum ți-ar răspunde George Washington: „Mai bine să fii singur decât în compania nepotrivită!”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Galateni 2.11-21

Prin ce era atât de gravă această întoarcere la lege? Şi de ce şi-a pus Pavel atât de mult la inimă această chestiune, încât a ajuns chiar să-l acuze în mod public pe Petru pentru atitudinea sa îndoielnică? (v. 11-14). Pentru că însuşi faptul de a-i încuraja pe credincioşi să se iudaizeze şi să facă lucrări revenea la a spune că lucrarea lui Isus nu era suficientă. Şi nenumăraţi creştini tot în felul acesta înclină să gândească. Recunosc în principiu valoarea ispăşitoare a jertfei lui Hristos, dar în acelaşi timp îşi întemeiază mântuirea pe lucrările lor şi pe practicarea religiei lor. Ei <fac ce pot>, iar pentru restul se bizuie pe Dumnezeu. Unora ca aceştia le răspundem cu versetul 16: „omul nu este îndreptăţit din fapte, ci prin credinţa în Isus Hristos”. Un mijloc atât de simplu? Da, însă oferit de o Persoană atât de măreaţă! Este Fiul lui Dumnezeu „care m-a iubit şi care S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine” (v. 20). Care este partea mea în această lucrare? Aceea pe care o poate avea un mort, adică niciuna. Fiind „răstignit cu Hristos”, am scăpat de sub lege, şi trăiesc, dar „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”. Prietene cititor, iubit de Domnul Isus, poţi lua pe cont propriu aceste declaraţii triumfătoare, în tot adevărul lor?

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: