Mana Zilnica

Mana Zilnica

27 Iulie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Nu fiți ca un cal sau ca un catâr, care n-au pricepere, a căror podoabă sunt frâul și zăbala.
Psalmul 32.9

Călăuzirea lui Dumnezeu

Dumnezeu ne călăuzește, sau mai degrabă ne ține sub control, și într-un alt fel, anume prin intermediul împrejurărilor providențiale, astfel încât să nu ne abatem, chiar dacă încă nu avem pricepere pentru a distinge voia Sa. Și trebuie să-I fim mulțumitori pentru acest fel în care El lucrează, cu toate că o astfel de călăuzire este cu „frâul și zăbala”. Dacă voința noastră se supune Lui, El ne va conduce cu ochiul asupra noastră; dacă nu suntem supuși, va trebui să folosească frâul și zăbala. Însă aceste două feluri de călăuzire sunt complet diferite unul față de celălalt.

Fie ca inimile noastre să dorească să cunoască și să facă voia lui Dumnezeu. Atunci nu va mai fi vorba de a cunoaște care este acea voie, ci de a cunoaște și de a împlini voia lui Dumnezeu. De asemenea, vom experimenta realitatea sigură și binecuvântată de a fi călăuziți de ochiul Său.

Există o călăuzire bazată pe cunoaștere și există o călăuzire care nu este bazată pe cunoaștere. Prima dintre ele constituie privilegiul nostru binecuvântat, însă a doua poate fi câteodată necesară pentru a ne smeri. În Hristos, totul a fost exact așa cum Dumnezeu a vurt. Când privesc la El, ce văd? O manifestare constantă a ascultării. El rămâne două zile în locul în care era, după ce a auzit că Lazăr este bolnav, după care Se duce în Betania, în ciuda temerilor ucenicilor Săi. Singurul Lui scop este să împlinească totul pentru gloria lui Dumnezeu. Unii oameni sunt moi și înceți; în alții predomină hotărârea și tăria. Există o mare diversitate de caractere în rândul oamenilor. În Hristos însă nu vedem nimic de felul acesta; nu există nimic nelalocul lui, nimic exacerbat, nimic care să predomine. Orice facultate a umanității Sale a manifestat ascultare și a fost instrumentul impulsului izvorât din voia divină.

J N Darby

 


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

” …Alege viața, ca să trăiești…”
Deuteronom 30.19

Alegerea

Cu toții suntem puși mereu în fața alegerii și trebuie să decidem. Acest lucru nu are valabilitate numai pentru marii politicieni care adesea dispun prin deciziile lor de bunăstarea sau mersul rău a milioane de oameni. Nu, și viața zilnică ne cere mereu decizii. Meseria, căsnicia, confortul locuinței, concediul și timpul liber, planurile de viitor: toate aceste domenii ne cer o chibzuire grijulie, alegerea între diferite posibilități. De un singur lucru însă se îngrijește omul cel mai puțin, și anume încotro va duce calea sa după ce va muri.

Mulți sunt de părere că religia lor, „credința” lor, este suficientă pentru aceasta. Dar de unde știți că religia dumneavoastră nu vă înșală? Există așa de multe religii și toate afirmă că știu calea spre Dumnezeu. Care trebuie aleasă? Nu vă mulțumiți doar a crede ceea ce au crezut strămoșii dumneavoastră! Oare nu este o nebunie să consultăm părerile omenești, iar pe Dumnezeu, care singur poate arăta calea, să-L trecem cu vederea? Viața veșnică există numai în Hristos. Domnul Însuși este viața veșnică.

Cine vrea să fie salvat de mânia viitoare a lui Dumnezeu, are nevoie de Domnul Isus Hristos. Numai El a putut spune că este Calea spre Dumnezeu, Adevărul și Viața veșnică. Alegeți-L pe Mântuitorul și veți avea adevărata credință! Să ne deschidem inima pentru a primi vestea bună! În momentul când facem acest lucru, suntem oameni eliberați  de  Mântuitorul.  Şi  când  Fiul  lui  Dumnezeu  face  pe cineva un om liber, acela este într-adevăr liber.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

POARTĂ-TE CU BUNĂTATE FAȚĂ DE VRĂJMAȘII TĂI

„Dacă este flămând vrăjmașul tău, dă-i pâine să mănânce, dacă-i este sete, dă-i apă să bea.” (Proverbe 25:22)

     Nu este suficient să-i lași în pace pe vrăjmașii tăi; trebuie să dovedești dragostea lui Dumnezeu față de ei. Însuși Mântuitorul a citat aceste versete din Proverbele lui Solomon: „Dacă este flămând vrăjmaşul tău, dă-i pâine să mănânce, dacă-i este sete, dă-i apă să bea. Căci făcând aşa, aduni cărbuni aprinşi pe capul lui, şi Domnul îţi va răsplăti.” Ce înseamnă „să aduni cărbuni aprinși pe capul lui?” Charles Swindoll explică faptul că în vremurile străvechi, mâncarea se gătea pe niște sobe mici, portabile, asemănătoare cu grill-urile din zilele noastre, și tot așa se încălzeau și casele. Se întâmpla frecvent ca cineva să rămână fără jăratic și trebuia să-și refacă rezerva. Coșul era de obicei purtat pe cap. Așa că, atunci când o persoană trecea pe sub ferestre, oamenii grijulii care aveau jăratic în plus, deschideau fereastra și le puneau jarul în acel coș de pe cap. Mulțumită generozității câtorva persoane, ajungeau acasă cu o grămadă de cărbuni aprinși pe cap și cu un foc gata făcut pentru gătit și încălzit. „A aduna cărbuni aprinși pe capul cuiva” a ajuns să fie o expresie obișnuită care desemnează faptele spontane și generoase pe care cineva le face față de o altă persoană. Când te porți astfel față de dușmanul tău, Biblia promite că „Domnul îţi va răsplăti.” Deci tu ai de făcut o alegere: Poți experimenta satisfacția de moment pentru că te-ai răzbunat – și să ai necazuri cu Dumnezeu pentru asta, sau să dai dovadă de milă și de bunătate – și să fii răsplătit de Dumnezeu pentru asta. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Poartă-te cu bunătate față de vrăjmașii tăi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Maleahi 3.13-18; 4.1-6

Dumnezeu ne prezintă aici câţiva credincioşi, smeriţi şi ascunşi, care urmează să aibă onoarea de a-L întâmpina pe Fiul Său la venirea Lui pe pământ. Ei sunt o „comoară deosebită” (v. 17); numele lor sunt consemnate în cartea Sa de aducere-aminte şi Evanghelia ni-i face cunoscut pe câţiva dintre ei: Iosif şi Maria, Zaharia, Elisabeta, Simeon, Ana.

Ne numărăm noi astăzi printre cei care se tem de Domnul, care vorbesc despre El şi care aşteaptă revenirea Lui?

Mai târziu, în timpul necazului celui mare, va fi o rămăşiţă care se va teme de numele Domnului (cap. 4.2; Apocalipsa 12.17). Pentru ei va răsări Soarele dreptăţii. Activitatea întunericului va lua sfârşit, cei mândri şi răi vor fi nimiciţi (cap. 3.15; 4.1,2). Şi, cu acest cuvânt, blestem, se încheie Vechiul Testament, altfel spus, istoria în întregime dezamăgitoare a celui dintâi Adam. Mizeria lui fără remediu, afundându-se în nefericire eternă, a fost definitiv demonstrată. Suntem noi convinşi în conştiinţă personal de aceasta? Atunci, încă de la prima pagină a Noului Testament, vom învăţa să cunoaştem Numele celui de-al doilea Om, Isus, în care Dumnezeu Şi-a găsit plăcerea şi în care noi ne găsim mântuirea şi binecuvântarea.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: