Mana Zilnica

Mana Zilnica

29 Iulie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Din tine Îmi va ieși cel care va fi Stăpânitor în Israel, ale cărui origini sunt din vechime, din zilele eternității.
Mica 5.2

Nu poate exista îndoială că Vechiul Testament Îl prezintă pe Mesia, Domnul Isus, ca fiind Dumnezeu în sensul cel mai deplin. Cât de nebunească este deci încercarea de a separa natura divină de cea umană în Persoana sfântă a Lui! El este Om, însă este în mod absolut și întotdeauna Dumnezeu. Aceasta este o taină, însă credința se va pleca înaintea ei și va recunoaște că există adâncimi pe care mintea creaturii nu le poate sonda și va fi fericită să se sprijine pe o dragoste, pe o înțelepciune, pe o putere și pe o îndurare care întrec orice cunoștință.

Cităm aici un pasaj din Noul Testament: „El este chipul lui Dumnezeu cel nevăzut, Cel întâi-născut din întreaga creație; pentru că toate au fost create prin El” (Coloseni 1.15,16). Acesta este un pasaj minunat, în care Domnul nostru, ca Om, ne este prezentat ca fiind chipul Dumnezeului nevăzut. Într-un fel în care primul om n-a fost niciodată, nici măcar în inocență, Hristos a fost reflectarea caracterului moral al lui Dumnezeu. El este de asemenea Capul întregii creații, Cel întâi-născut, nu cronologic, ci din punct de vedere ale drepturilor Sale.

Ne este dat și motivul pentru aceasta: El este Creatorul tuturor lucrurilor. Dacă Creatorul Își ia locul de Om, într-un har infinit, în propria Sa creație, atunci El trebuie să fie Capul ei, pentru chiar motivul că El este Creatorul ei. El nu poate înceta niciodată să fie Dumnezeu. În aceasta se vede blasfemia kenoticismului, a învățăturii eretice care spune că Domnul Și-a lăsat deoparte dumnezeirea atunci când a venit în această lume. Cât de rea este mintea omului atunci când nu este supusă lui Dumnezeu și când este condusă de Satan! Aici vedem harul infinit al lui Dumnezeu către oamenii răzvrătiți și ruinați, anume că El, Dumnezeu Fiul, a venit aici pe pământ ca Om, ca Om adevărat, pentru a înlătura păcatul prin jertfa Sa!

S Ridout

 


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă.”
Isaia 53.2

Preţuit – dispreţuit

Când Isus Hristos a trăit aici, El a găsit în tot ce făcea recunoașterea lui Dumnezeu. În același timp, El a avut parte la fiecare pas de respingerea oamenilor. În versetul de astăzi sunt puse una lângă alta cele două reacții și prezentate în contrast.

Prima parte ne arată ce a prețuit Dumnezeu: „El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat.” Dumnezeu S-a uitat în zadar secole de-a rândul după un om care să îndeplinească așteptările Sale. Atunci Fiul Său, Isus Hristos, a devenit Om șia trăit aici cum niciunul nu a trăit înaintea Lui și după El! Ca o plantă verde, tânără, Ela răsărit dintr-un pământ uscat și mort. Într-un mediu păcătos care nu întreba de Dumnezeu, El a trăit numai spre onoarea Sa. Ce bucurie a fost pentru Dumnezeu să vadă pe acest Unul, care făcea din inimă voia Lui! Cu ce plăcere Se uita El la Isus Hristos, care Se comporta ca Unicul, totdeauna așa cum așteptase Creatorul de la oameni.

A doua parte a versetului descrie cum oamenii L-au condamnat pe Isus. Ei nu au putut recunoaște ceva deosebit la acest Om smerit și ascultător. Pentru că El în exterior nu avea o înfățișare impresionantă, ei nu L-au băgat în seamă. Comportamentul Său desăvârșit îi deranja chiar, astfel încât L-au îndepărtat din societatea lor.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BUCURĂ-TE DE TINE ÎNSUȚI, DUMNEZEU O FACE

„Se va bucura de tine cu mare bucurie” (Țefania 3:17)

     Unii dintre noi avem o părere atât de rea despre noi înșine, încât preferăm să ne implicăm într-o relație nepotrivită decât să nu avem niciuna. Faptul că ești înconjurat de oameni nu garantează că nu te vei simți singur. În realitate, faptul că ești cu persoanele nepotrivite garantează că vei ajunge să te simți gol și folosit. Până nu-ți învingi teama de a fi singur și până nu aștepți ca Dumnezeu să-ți dea relația potrivită, vei continua să te simți singur. Uneori, singurătatea ține mai mult de faptul că nu te iubești pe tine însuți, decât că nu ai persoane în jurul tău care să te iubească. Altfel, de ce ai consuma atâta energie ca să eviți respingerea, în loc să clădești relații sănătoase? Poate crezi că dacă nu te implici, nu vei suferi… Sau îți este teamă să te deschizi ca nu cumva să fii criticat pentru că împărtășești ceva personal. Astfel de neliniști nu fac decât să contribuie la sentimentul izolării. Scriitorul și conferențiarul Zig Ziglar a spus: „Ceea ce îți imaginezi în mintea ta, aceea va încerca mintea ta să împlinească. Când îți schimbi imaginea, automat îți schimbi faptele.” Așa că: 1) Ai nevoie de o imagine reală a modului în care te vede Dumnezeu. Pavel spune: „În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voiei Sale” (Efeseni 1:11). Țefania scrie: „Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, şi nu va mai putea de veselie pentru tine.” 2) Ai nevoie de o imagine reală despre tine însuți. David a zis: „Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, și ce bine vede sufletul meu acest lucru.” (Psalmul 139:13-14). Cu aceste două lucruri clare în minte, vei reuși să ai o imagine de sine adecvată, și să urmărești ceea ce e nevoie într-o relație!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Galateni 1.11-24

Ce fericire pentru noi că ne putem pune toată încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu! Dacă evanghelia vestită de Pavel ar fi fost în felul omului, atunci, da, galatenii ar fi fost îndreptăţiţi să accepte completări sau modificări. Dar ea nu era deloc aşa. Iar pentru a atesta mai bine sursa divină a slujbei sale, apostolul istoriseşte în ce mod extraordinar i-a fost încredinţată. Dumnezeu l-a pus deoparte (v. 15), Dumnezeu i L-a descoperit pe Fiul Său în el, din nou Dumnezeu l-a format în şcoala Lui, fără instructori din rândul oamenilor, în pustia Arabiei. În plus, Hristos îl chemase într-un mod direct, din înaltul cerului (Fapte 9).

Pavel, înainte de drumul său spre Damasc, ne învaţă că noi putem fi absolut sinceri şi, în acelaşi timp, absolut vrăjmaşi ai Domnului (Ioan 16.2). Cât de dragă însă îi ajunsese în prezent această adunare a lui Dumnezeu, altădată persecutată de el „peste măsură” (v. 13)! Să urmăm această pildă de devotament pentru Domnul şi pentru ai Săi, acest zel în vestirea credinţei (v. 23)! Şi să mai remarcăm că, înainte de a ne cere să vorbim altora despre Fiul Lui, Dumnezeu doreşte să-L „descopere” în noi (v. 16). El vrea să producă în inima noastră acea neasemuită cunoştinţă a lui Hristos, din care să decurgă mărturia noastră (2 Corinteni 4.6).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: