Mana Zilnica

Mana Zilnica

24 Iulie 2018

 

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

În ziua întâi a săptămânii, noi fiind adunați să frângem pâine, Pavel a stat de vorbă cu ei, urmând să plece a doua zi; și a prelungit cuvântul lui până la miezul nopții.
Fapte 20.7

Tineri din Scriptură – Eutih

Unul dintre lucrurile interesante legate de relatarea din Fapte 20.7-20 este că ea ne oferă o prețioasă imagine din viața unei adunări de la începutul istoriei creștinismului. Luca ne prezintă câteva detalii simple, dar care au prospețime și rezonanță chiar și pentru timpurile noastre.

Apostolul Pavel și însoțitorii lui au stat șapte zile la Troa, în Asia Mică (pe teritoriul Turciei de astăzi). Ei au rămas acolo o săptămână întreagă pentru a-i încuraja pe sfinți prin învățătura Cuvântului lui Dumnezeu și pentru a participa la Cina Domnului împreună cu ei. „În ziua întâi a săptămânii, noi fiind adunați să frângem pâine, Pavel a stat de vorbă cu ei” (versetul 7). Vedem că era obiceiul creștinilor timpurii de a se aduna împreună pentru frângerea pâinii în prima zi a săptămânii. De asemenea, vedem că Pavel a dat învățătură sfinților în aceeași zi. Un lucru este evident: credincioșii din Troa erau înfometați după Cuvântul lui Dumnezeu. Era probabil ca Pavel să nu-i mai revadă pe acești dragi sfinți, de aceea dorea să le împărtășească „tot planul lui Dumnezeu”, drept pentru care a predicat până aproape de miezul nopții. O astfel de dorință de a asculta expunerea Scripturii poate fi văzută câteodată și astăzi pe terenul de misiune, acolo unde noii convertiți stau cu orele pentru a absorbi învățăturile Bibliei. Din nefericire, în locurile unde noi trăim, creștinii încep să se plângă dacă mesajul este mai lung de treizeci de minute.

Luca ne spune că era acolo un tânăr care îl asculta pe apostolul Pavel în acea seară. Și, deși era obosit, el venise totuși la întâlnire. Dacă ar fi stat acasă, ar fi pierdut binecuvântarea păstrată pentru el prin harul Domnului. Fie ca Duhul Sfânt să trezească și în inimile noastre dorința de a sta la picioarele Domnului și de a asculta Cuvântul Lui!

B Reynolds

 


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Bucurați-vă întotdeauna. Rugațivă neîncetat. Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.”
1 Tesaloniceni 5.16-18

Impulsuri pentru viaţa creştină

Cine economisește dimineața timpul pentru rugăciune, face o socoteală greșită. El este în pericol să aibă prea puțin timp pentru activitățile zilei.

Dacă Dumnezeu nu îți împlinește toate dorințele tale, atunci enumeră tot ce ți-a dăruit El fără ca tu să-L fi rugat pentru așa ceva.

Lasă mai bine ca inima ta să se roage fără cuvinte, decât ca gura ta să se roage fără inimă.

Costurile ascultării sunt mici, comparativ cu costurile care rezultă din neascultare.

Dumnezeu nu este o garanție împotriva furtunilor vieții, dar El ne dă siguranța desăvârșită în atacuri și încercări.

Dumnezeu ne lasă să trecem prin greutăți, care ne depășesc deplin, pentru ca să învățăm să înțelegem în viața de zi cu zi că El poate totul.

Activitățile și obligațiile mici, nesemnificative devin mari atunci când ele sunt făcute pentru Dumnezeu.

Trăiește așa ca oamenii care au de-a face cu tine să aibă dorința să-L cunoască pe Domnul Isus.

Nu aștepta timpul când vei părăsi lumea, pentru a te separa de ea. De asemenea nu aștepta cerul, ca să savurezi binecuvântarea cerească.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ESTE ADEVĂRAT!

„Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem?” (Psalmul 27:1)

     Ce speranță sau ce ajutor are ateul ori agnosticul? Niciuna! Scriitorul și editorialistul William Oscar Saunders scria la jumătatea secolului XX în American Magazine: „Aș vrea să vă prezint unul dintre cei mai singuri și mai nefericiți oameni de pe planetă: omul care nu crede în Dumnezeu. Vi-l pot prezenta fiindcă eu însumi sunt unul dintre ei; veți avea astfel o reprezentare a agnosticului sau a scepticului din propriul vostru cartier, căci astfel de oameni sunt peste tot. Veți fi surprinși să aflați că agnosticul vă invidiază credința în Dumnezeu,  credința fermă într-o viață de apoi în ceruri și siguranța că vă veți întâlni cu cei dragi într-un loc unde nu va exista nici tristețe, nici suferință. El ar da orice să fie în stare să îmbrățișeze acea credință și să fie mângâiat prin ea, însă pentru el există doar mormântul și persistența sau risipirea materiei. După mormânt tot ce poate el vedea este dezintegrarea materiilor din care este alcătuit corpul și personalitatea, dar în această viziune materialistă, nu găsește nici extaz, nici fericire… Poate la suprafață va brava, dar nu este fericit. Uneori tânjește după un toiag pe care să se sprijine,  pentru că și el poartă o cruce. Pentru el, acest pământ nu este decât o barcă plutitoare pe apele neînțelese ale eternității, fără niciun orizont la vedere. Inima lui tânjește după fiecare viață prețioasă de pe această barcă – care plutește, plutește, plutește, nimeni nu știe încotro…” Însă când îți pui încrederea în Hristos, poți spune fără clar și fără teamă, ca psalmistul: „Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem?”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Maleahi 1.114

Cartea lui Maleahi este deosebit de solemnă. Ea constituie cel din urmă apel divin către conştiinţa şi inima acestui popor iudeu, în mijlocul căruia Hristos va apărea patru secole mai târziu. Dialogul care se angajează între Dumnezeu şi popor scoate în evidenţă din partea lui Dumnezeu, încă de la primele cuvinte: iubirea veşnică, personală, sursă a oricărei binecuvântări: „Team iubit”. Iar din partea lui Israel? Nerecunoştinţă, inconştienţă, întrun cuvânt, obrăznicia cu careşi permite să ceară dovezi despre această bunătate divină! Ce tată, ce stăpân ar suporta să fie tratat cu o asemenea scandaloasă lipsă de consideraţie (v. 6)? Ori acest popor călca în picioare nu numai onoarea datorată Domnului, ci şi preceptele Lui cele mai imperioase (v. 8; Levitic 22.1725), sentimentele Sale cele mai tandre. În mod regretabil, aici nu avem mult de căutat lecţii de <învăţare de minte>! Să ne ferim şi noi de a ne îndoi de dragostea Domnului, de a cârti sau chiar de a ne răscula împotriva voinţei Lui! Să nu trecem cu indiferenţă pe lângă atâtea mărturii ale harului lui Dumnezeu, privindule cu plictiseală (v. 13)! Să ne oprim întâi la crucea unde El La dat pe Fiul Său pentru noi: ce importanţă au pentru noi drepturile şi dragostea lui Dumnezeu?


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: