Mana Zilnica

Mana Zilnica

30 August 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Dacă M-au persecutat pe Mine, și pe voi vă vor persecuta; dacă au păzit cuvântul Meu, și pe al vostru îl vor păzi.
Ioan 15.20

Acest verset arată la ce trebuiau să se aștepte cei dintâi ucenici. Se poate spune că lumea s-a schimbat? Că s-a răspândit creștinismul de o așa manieră, încât aceste afirmații să fie nepotrivite pentru timpul de acum? Nu este dată nicio perioadă, însă, de vreme ce El rostește aceste cuvinte la momentul când schimba caracterul mesianic cu cel al Bisericii, pare destul de clar că lepădarea celor care-L urmează va dura în tot timpul acestei stări de lucruri. În calitatea Sa de Mesia, El va fi înălțat, iar cei care-L urmează vor fi și ei la fel împreună cu El. Această concluzie este confirmată de faptul că El, mai devreme, pune în contrast două categorii: lumea și cei care nu sunt din lume. Aceste categorii sunt zugrăvite ca fiind opuse, nu pentru un timp, ci în principiu și în caracter, diferență care durează de-a lungul întregii perioade a creștinismului. Este afirmat, la modul general, că cei credincioși nu sunt din lume și că, astfel, sunt obiectele urii ei.

Sunt de acord că indiciile acestui antagonism sunt în mare măsură șterse. Religia a devenit lumească, iar lumea a devenit religioasă. Creștinii, uitând de chemarea lor cerească, au dat mâna cu lumea, au râvnit la favorurile și la pozițiile ei, s-au avântat în căile și în plăcerile ei și au ajuns la conducerea ei. Dar modifică oare acest lucru Cuvântul lui Dumnezeu, care spune că cel credincios nu este din lume, sau că lumea urăște ceea ce nu este al ei? Din nefericire, noi cântărim adevărul lui Dumnezeu cu falimentul nostru și, fiindcă lumea tolerează un creștinism lumesc, tragem concluzia că Hristos și lumea s-au împăcat! Dar nu s-au împăcat; și, dacă astăzi există un armistițiu între lume și cei ce-L urmează, acest lucru nu dovedește o schimbare în atitudinea lumii față de El, ci doar starea căldicică a celor care mărturisesc Numele Său. Scriptura, în loc de a învăța că răspândirea mărturisirii creștine de credință va atenua diferența dintre adevărații credincioși și lume, face din acest lucru una dintre cele mai grele acuzații împotriva Bisericii mărturisitoare, anume faptul că s-a prostituat cu împărații pământului. Legătura dintre Biserică și lume înseamnă necredincioșie față de Hristos. Prietenia dintre ele arată nu convertirea lumii la creștinism, ci potrivirea creștinilor cu lumea.

T B Baines


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Ferice de omul care își pune încrederea în Domnul și care nu se îndreaptă spre cei trufași și mincinoși!”
Psalmul 40.4

Rătăciţi în pădure

Doi copii în jur de zece ani s-au rătăcit departe de casă. Pe când se însera și poteca nu se mai zărea, nu au mai știut pe unde să meargă și astfel s-au pierdut într-o pădure deasă. Când cei din casă au văzut că ei nu se mai întorc, au început să-i caute. Şi i-au căutat toată noaptea, și în ziua următoare, până ce, în sfârșit, i-au găsit. Liniștindu-se, părinții i-au întrebat ce au făcut ei când și-au dat seama că erau pierduți în pădure. Băiatul cel mare a răspuns: „Când s-a întunecat, am îngenuncheat și i-am cerut lui Dumnezeu să aibă grijă de fratele meu și de mine. Apoi ne-am culcat.”

Când credința noastră este asemănătoare cu a acestor copii, când este atât de puternică, încât, simplu, cerem ajutorul lui Dumnezeu și apoi lăsăm rezultatele în mâna Lui, atunci putem trece biruitori peste greutățile vieții noastre. Cererile pe care le facem în rugăciune nu sunt menite să-i dea lui Dumnezeu informații. Dumnezeu cunoaște nevoile noastre mai înainte ca noi să ne rugăm. Chiar dacă Dumnezeu nu ne răspunde imediat, nu înseamnă că nu ne va răspunde. Dacă așteptăm cu credință și răbdare, vom vedea răspunsul la rugăciune într-un mod mult mai minunat decât ne-am fi așteptat. Dumnezeu ascultă rugăciunile, dar acționează adesea diferit de modul în care ne așteptăm. El ne cunoaște, știe totul și va răspunde la timpul potrivit. Deci, să ne încredem în Domnul și Mântuitorul nostru!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RĂSPLATA GENEROZITĂȚII

„Aruncă-ţi pâinea pe ape, şi după multă vreme o vei găsi iarăși!” (Eclesiastul 11:1)

Marea Moartă prezintă o concentrație minerală atât de ridicată, încât chiar și cei ce nu știu să înoate pot pluti. Singura problemă este mirosul. Pentru că ea nu are căi de scurgere, orice apă dulce care curge în ea se contaminează. Există un principiu biblic important care funcționează aici: „Sufletul binefăcător va fi săturat, şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el” (Proverbe 11:25).

Dumnezeu nu te-a conceput ca să fii un rezervor care acumulează mereu, ci un râu care curge mereu spre alții.

Biblia spune: „Cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.” Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună” (2 Corinteni 9:6-8).

Așadar, dacă ai nevoie de un loc de muncă, oferă-te voluntar la o cantină, în timp ce îl cauți… Dacă te rogi ca afacerea ta să crească, investește ce ai tu mai bun în afacerea altcuiva, și roagă-l pe Dumnezeu ca acea afacere să prospere.

Solomon scrie: „Aruncă-ţi pâinea pe ape, şi după multă vreme o vei găsi iarăşi! Împarte-o în şapte şi chiar în opt, căci nu ştii ce nenorocire poate da peste pământ.” (Eclesiastul 11:1-2).

Chiar dacă acum nu ai o nevoie anume, seamănă sămânța bunătății. Dumnezeu știe ce rezervă viitorul… și într-o zi, atunci când vei avea cea mai mare nevoie, se va întoarce la tine ca o recoltă bogată.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Coloseni 1.12-23

Adevăratul creştinism nu este o religie, un ansamblu de adevăruri la care să aderăm. Este cunoaşterea experimentală a unei Persoane. Creştinismul este Hristos cunoscut şi trăit. Am fost puşi în relaţie cu o Persoană neasemuită: Fiul dragostei Tatălui. El ne-a făcut parte de lumină, de un loc în Împărăţie, de răscumpărare, de iertarea păcatelor, de pacea pe care a făcut-o prin propriul Său sânge (v. 20)

Ceea ce conferă însă măreţie unei asemenea lucrări este însăşi măreţia Celui care a împlinit-o. Şi apostolul enumeră dintr-o răsuflare gloriile Celui Preaiubit: ce este El, ce a devenit şi ce ne-a făcut. El afirmă dubla Lui întâietate: asupra universului creat şi asupra Adunării, prin cele două titluri, de Întâi-născut din toată creaţia (adică de Moştenitor universal) şi de Întâi-născut dintre cei morţi. Prin El, viaţa a ieşit din neant în creaţie şi, de asemeni, a ieşit din mormânt în răscumpărare. El este Creatorul tuturor lucrurilor din ceruri şi (de) pe pământ (v. 16). El este Reconciliatorul, Cel care a împăcat toate lucrurile pe pământ şi în ceruri (v. 20). În sfârşit, El este Stăpânitorul care trebuie să aibă cel dintâi loc în toate lucrurile. În ceruri, pe pământ şi în inimile noastre (v. 18)!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: