Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “septembrie 19, 2018”

19 Septembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Să știi dar că nu pentru dreptatea ta îți dă Domnul Dumnezeul tău această țară bună ca s-o stăpânești; pentru că tu ești un popor cu grumazul înțepenit.
Deuteronom 9.6

Israel trebuia să știe bine că Domnul îi dădea țara nu datorită dreptății sale, ci din cauza nelegiuirii popoarelor care o stăpâneau. De asemenea, datorită credincioșiei Sale făcuse El un jurământ părinților lor, Avraam, Isaac și Iacov. Dumnezeu Însuși avea să aducă judecata asupra popoarelor nelegiuite din Canaan și avea să-Și împlinească promisiunile.

Israel nu era mai drept decât aceste popoare, ci era încăpățânat, provocator și răzvrătit (versetele 6 și 7). El își făcuse chiar și un dumnezeu pe care să-l poată vedea și înaintea căruia să stea fără teamă. În patruzeci de zile, Israel pierduse orice simț al sfințeniei lui Dumnezeu, manifestate atunci când El Se descoperise pe munte. Acest lucru arată că experiențele nu schimbă inima omului. Ba mai mult, nici măcar experiențele spirituale veritabile nu pot schimba inima omului. „Inima este nespus de înșelătoare și fără nicio speranță de vindecare” (Ieremia 17.9). Dumnezeu rezolvă această problemă făcând toate lucrurile noi în Hristos: „Dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi” (2 Corinteni 5.17).

Dumnezeu ne-a ales în Hristos înainte de întemeierea lumii (Efeseni 1.4), așa încât să facă cunoscut bogățiile slavei Sale față de niște vase ale îndurării. Totul este de la El și nimic de la noi. „Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă-i glorie, pentru bunătatea Ta, pentru adevărul Tău” (Psalmul 115.1). De asemenea, Dumnezeu „a rânduit o zi în care va judeca pământul locuit, cu dreptate” (Fapte 17.31). Acest lucru trebuie să ne facă să dorim să răspândim mesajul binecuvântat al evangheliei.

A Leclerc


SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Şi Isus a zis ucenicilor Săi: «Şedeți aici până Mă voi ruga.»”
Marcu 14.32

Un om al rugăciunii

Unul dintre cei mai mari oameni ai rugăciunii și ai credinței secolului al XIX-lea, pe care Dumnezeu l-a dat omenirii, a fost germanul Georg Müller (1805-1898), care a emigrat în Anglia. El a călcat pe urmele Domnului și Mântuitorului său. După terminarea studiilor universitare la Universitatea din Halle, a plecat în Anglia unde a intrat în legătură cu o  societate  misionară. Acolo,  Dumnezeu  l-a  direcționat spre o altă lucrare. Inima lui Müller s-a legat de cei 6.000 de copii orfani ai Angliei, care erau găzduiți în închisorile din țară, pentru că nu era un alt loc pentru ei.

Într-o dimineață a citit Psalmul 81. Cuvintele: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din țara Egiptului; deschide-ți gura larg, și ți-o voi umple!”, au găsit un puternic ecou în sufletul său. Atunci s-a hotărât să facă ce nu mai făcuse: să-i ceară lui Dumnezeu un local de 25.000 de lire și niște oameni care să îngrijească de copii. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea. În dimineața următoare au sosit banii. De atunci, omul rugăciunii și al credinței s-a hotărât să nu ceară nimic de la nimeni, decât de la Dumnezeu. „Domnul va purta de grijă”, a devenit motto-ul lui și al orfanilor cărora le era acum tată. Unul din principiile lui Georg Müller era să nu ceară ajutor financiar niciodată de la nicio ființă umană oricât de mare ar fi fost nevoia, ci să-și prezinte dorințele numai înaintea lui Dumnezeu.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CREȘTEREA SPIRITUALĂ (1)

„La vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9)

     Un muncitor care lucra pe o clădire cu multe etaje a alunecat și a căzut de pe o schelă de la etajul patruzeci. Când a trecut pe lângă fereastra etajului al douăzecilea, o femeie dintr-un birou a țipat: „Ce faci?” El a apucat să răspundă: „Până acum, bine!” Serios vorbind, în unele zile creșterea spirituală pare să însemne doi pași înainte și trei înapoi. Nu se produce ușor; de aceea Pavel ne încurajează să nu cădem de oboseală. În general vorbind, nu-ți dai seama că ai îmbătrânit din punct de vedere fizic până nu vezi o fotografie din tinerețe… și atunci brusc, înțelegi. La fel este și cu creșterea spirituală; e greu să contorizezi cât de departe ai ajuns, până nu privești în urmă ca să vezi unde erai înainte ca Isus să-ți schimbe viața.

Biblia spune: „Suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Corinteni 3:18). Dar creșterea spirituală aduce cu sine și suferințe mai mari! Așadar, când te simți descurajat, reamintește-ți că te afli într-o călătorie spirituală, că faci progrese în ciuda problemelor și că diavolul va căuta mereu modalități de a-ți reaminti cât de mult mai ai de parcurs. Nu-l asculta! Domnul Isus a spus că: „în el nu este adevăr” (Ioan 8:44). Dacă te simți descurajat și renunți, Satan câștigă! Biblia spune: „Noi răsturnăm izvodirile minţii… şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (2 Corinteni 10:5). Învață să trăiești dincolo de sentimentele tale și să te încrezi în profunzimea și călăuzirea Duhului Sfânt. Și nu cădea de oboseală: poate nu vei simți asta, dar în fiecare zi te maturizezi și devii mai puternic în Hristos. Așadar, să nu te gândești nicio secundă să renunți!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Timotei 2.1-15

Apostolul, înainte de toate „acestea” pe care urma să i le spună lui Timotei (cap. 3.14; 4.6,11), numeşte rugăciunea, sub diversele ei forme. De aici începe orice slujire creştină. Voia lui Dumnezeu de a mântui, lucrarea lui Hristos şi rugăciunea noastră îi îmbrăţişează pe toţi oamenii. Datoria noastră este să ne rugăm pentru toţi, fără limite, pentru că Dumnezeu doreşte ca toţi să fie mântuiţi şi pentru că Hristosul Isus S-a dat ca răscumpărare pentru toţi. Dacă nu toţi sunt mântuiţi, aceasta nu ţine deci de Dumnezeu, nici de Hristos, ci de duritatea inimii omului. Şi este privilegiul nostru de a ne ruga pentru mulţimile care nu pot s-o experimenteze.

Depinde de „cei care sunt în poziţii înalte” ca noi să putem duce o viaţă paşnică şi liniştită. De aceea, să-I cerem lui Dumnezeu să ne-o asigure prin intermediul lor, nu pentru a ne-o irosi spre satisfacerea poftelor noastre, ci pentru a fi mai liberi să ne ocupăm de salvarea celor păcătoşi (Ezra 6.10).

Fraţii, inclusiv cei mai tineri, sunt chemaţi să se roage în orice loc, în mod public în adunare. Surorile, dimpotrivă, să rămână acolo în tăcere; prin atitudinea şi prin ţinuta lor modestă însă, ele pot da o mărturie mai puternică decât prin cuvinte. Consecinţele căderii se menţin pentru femei (Geneza 3.16), dar credinţa, dragostea, sfinţenia şi modestia sunt, chiar pentru pământ, garanţii ale eliberării şi ale binecuvântării.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: