Mana Zilnica

Mana Zilnica

29 Septembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Acum, dacă trebuie, sunteți întristați prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinței voastre …
1 Petru 1.6,7

Credința trebuie să se manifeste în orice amănunt al vieții noastre creștine. Câteodată credincioșii cad în capcana de a măsura ispita cu etalonul propriei lor puteri, în loc să se raporteze în mod exclusiv la Dumnezeu. Astfel, ei merg bine până la un anumit punct, apoi se plafonează. Unul vorbește despre familia lui, altul despre viitorul lui; însă trebuie să știm că orice raționament, plan, îngrijorare sau altceva de felul acesta nu înseamnă credință care se bazează pe Dumnezeu. Datoria față de Dumnezeu ne va conduce întotdeauna spre dificultăți, însă ne mângâiem cu gândul că Dumnezeu Însuși Se află în mijlocul lor, iar biruința este sigură; altfel, vom considera mereu că un lucru sau altul este mai puternic decât Dumnezeu. Bineînțeles, pentru o încredere constantă și totală în Dumnezeu este nevoie de o supunere practică totală a voinței noastre.

Când copiii lui Dumnezeu se poartă cu credincioșie, este posibil ca Dumnezeu să-i treacă prin necazuri și dificultăți pentru a îndepărta dinăuntrul lor tot ceea ce nu este de la Duhul. Este posibil, de asemenea, ca El să îngăduie ca răul să-și urmeze cursul și să ne pună astfel la încercare, ca să pricepem că ținta credinței nu se află nicidecum aici pe pământ și să vedem că, în cele mai dificile împrejurări, Dumnezeu poate interveni, precum în cazul lui Avraam cu Isaac, sau în cel al învierii lui Lazăr.

Omul nu privește dincolo de împrejurările în care se află. A te sprijini pe circumstanțe sau a depinde de ele înseamnă necredință; nenorocirea nu răsare din pământ. Satan este în spatele împrejurărilor pentru a ne face rău; însă, dincolo de toate împrejurările, Dumnezeu Însuși Se află acolo pentru ne a zdrobi voința prin ele.

J N Darby


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață.”
Ioan 5.24

Schimbare văzută

O tânără dorea să știe cu siguranță că are viața veșnică. Diferitele păreri pe care le auzise, o încurcaseră și mai mult. Ea nu știa cum poate ajunge la siguranța mântuirii și de aceea a întrebat: „Cum pot să știu că sunt mântuită?” Atunci i-am spus cuvintele Mântuitorului din versetul meditației de astăzi. „Dar păcatele mele?” a întrebat tânăra. Am citit cuvintele: ” …în El vi se vestește iertarea păcatelor, și oricine crede este iertat prin El de toate lucrurile de care  n-ați  putut  fi  iertați  prin  Legea  lui  Moise”  (Faptele Apostolilor 13.38-39). Schimbarea care s-a produs în tânăra aceasta a fost vizibilă în comportamentul ei, dar și pe fața ei. Această schimbare era trecerea de la întunericul necredinței la bucuria credinței simple, care se bizuie pe Cuvântul lui Dumnezeu.

Dacă un suflet întristat citește aceste rânduri, vă rog să îmi permiteți să-i pun întrebarea: „Ce-ți dorești mai mult decât promisiunea Mântuitorului că prin credința în El primești viața veșnică, că ai trecut din moarte la viață?”

Privește, cititorule, prin credință și cu încredere la Domnul și Mântuitorul cel înviat din morți pentru îndreptățirea tuturor celor care se încred în El, și totul se va schimba în viața ta. Schimbarea începe mai întâi în inima ta și apoi va fi văzută de toți. Schimbarea ta, văzută de toți, va fi o puternică mărturie despre lucrarea care o face Mântuitorul în orice inimă care se încrede în El.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„DOAMNE, CE SĂ FAC?” (4)

„Îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei” (Isaia 42:16)

     Un alt mod prin care Dumnezeu ne călăuzește este – prin confruntarea temerilor și umblarea prin credință. Ai sentimentul nesiguranței sau al fricii cu privire la voia lui Dumnezeu într-o situație anume? Promisiunea pe care ți-o face El este aceasta: „Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei; voi preface întunericul în lumină, înaintea lor, şi locurile strîmbe în locuri netede: iată ce voi face, şi nu-i voi părăsi.” (Isaia 42:16).

Să ne gândim cu atenție la cuvintele: „cărări neștiute”… „întuneric”… „locuri strâmbe”…

După ce ai căutat călăuzirea lui Dumnezeu în Scriptură, după ce ai încercat să dai ascultare atenționărilor Duhului Sfânt, și după ce ai căutat înțelepciunea oamenilor de încredere, trebuie să pășești prin credință și să faci lucrarea la care te-a chemat Dumnezeu. Una este să întrebi „Doamne, ce să fac?” Și este cu totul altceva să întrebi: „Sunt eu dispus să fac ceea ce mi-a spus clar să fac?”

Încearcă să dai un răspuns la următoarele întrebări:

a) Ce face ca riscul să fie atât de greu pentru tine? Fii cinstit. Pe majoritatea dintre noi, riscul și schimbarea ne fac să ne simțim stingheri, provocați și chiar amenințați. De aceea Biblia spune: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!” (Proverbe 3:5). Dacă ai avut obiceiul de a te sprijini pe propria ta pricepere, va fi destul de greu să schimbi acest obicei. Dumnezeu nu spune: „Nu-ți folosi priceperea!” El spune: „Nu te încrede în ea – încrede-te în Mine!”

b) Ești dispus să faci o schimbare în viața ta, presupunând că este voia lui Dumnezeu?

Trebuie să dai un răspuns la aceste două întrebări. Doar când ai răspuns corect la ele, ești pregătit să mergi mai departe.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

2 Timotei 4.1-22

Chiar dacă mulţi îşi întorc urechile de la adevăr (v. 4), lucrătorul Domnului nu trebuie să lucreze în mai mică măsură, ci să vestească Cuvântul, să avertizeze, să stăruie „la timp şi nelatimp”, să convingă, să mustre, să îndemne, pe scurt să-şi împlinească deplin slujba (v. 2, 5). Pavel dăduse el însuşi exemplu. Alergarea lui era încheiată. Sportivii însă ştiu că o competiţie nu este niciodată câştigată înaintea liniei de sosire. A abandona sau a te lăsa depăşit pe ultimii metri înseamnă a fi pierdut toată cursa cu premiul ei. Şi aceşti ultimi paşi sunt adesea cei mai dificili.

Apostolul nostru drag ne dă o apreciere rapidă emoţionantă a condiţiilor finale ale luptei şi cursei sale: închisoarea, frigul şi lipsa hainelor (1 Corinteni 4.11; 2 Corinteni 11.27; aici el cere mantaua: v. 13), răutatea şi împotrivirea oamenilor (v. 14, 15), înfăţişarea lui înaintea Cezarului (Nero) în absenţa tuturor prietenilor (v. 16). Aceştia se risipiseră. Dima chiar îl abandonase. Nu putem fi în acelaşi timp dintre cei care iubesc „veacul de acum” (v. 10) şi dintre cei care iubesc arătarea Domnului (v. 8). Iar epistola se încheie cu suprema resursă într-un timp de ruină: harul.

Acesta era cuvântul de „salut” al apostolului (cap. 1.2) şi, de asemenea, este cuvântul său de „adio” (v. 22). Acest har să fie cu fiecare dintre noi!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: