Mana Zilnica

Mana Zilnica

18 Aprilie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Vrăjmașii lui Iuda și ai lui Beniamin au auzit că fiii robiei construiesc un templu Domnului Dumnezeului lui Israel. Și ei s-au apropiat de Zorobabel și de capii părintești și le-au zis: „Lăsați-ne să construim cu voi, deoarece căutăm ca și voi pe Dumnezeul vostru și Îi jertfim din zilele lui Esar-Hadon, împăratul Asiriei, care ne-a adus aici”.
Ezra 4.1,2

Samaritenii – Împotrivirea lor

Când iudeii întorși din captivitate au început să rezidească templul, samaritenii, pe care Cuvântul lui Dumnezeu îi numește „vrăjmașii”, s-au oferit să zidească împreună cu ei. Conducătorii iudeilor au respins pe bună-dreptate această ofertă, fiindcă samaritenii nu se închinau lui Dumnezeu, așa cum o făceau ei. Poporul țării vorbea despre Dumnezeu ca „Dumnezeul vostru”, iar iudeii, în răspunsul lor, L-au numit „Dumnezeul nostru” și „Domnul Dumnezeul lui Israel”.

Lumina nu poate fi amestecată cu întunericul. Dumnezeu poruncise poporului Său să nu se amestece cu locuitorii țării, ca să nu fie atras în idolatria și în imoralitatea lor. Cum puteau samaritenii să contribuie la zidirea templului Aceluia care era absolut sfânt, care poruncise lui Israel să nu aibă alți dumnezei în afară de El și care interzisese închinarea la idoli?

Acești oameni care locuiau în Samaria și-au dat în curând pe față vrăjmășia. Ei au încercat să-i descurajeze pe iudei, să-i împiedice să zidească și chiar au angajat sfătuitori împotriva lor. Au scris împăratului, acuzându-i că rezidesc cetatea răzvrătită a Ierusalimului, iar după ce a venit răspunsul, s-au grăbit să-i silească să înceteze lucrul.

Astfel, lucrarea a încetat vreme de câțiva ani. Samaritenii și celelalte popoare păgâne din jur s-au dovedit a fi vrăjmași ai poporului lui Dumnezeu și piedici în calea lucrării Sale. La fel și astăzi, Dumnezeu condamnă înjugarea la un jug nepotrivit cu cei necredincioși, în orice privință, dar mai ales în lucrurile spirituale.

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori!”
Psalmul 1.1

Anturajul

Fericirea unui om nu constă să aibă mulți prieteni și un anturaj diversificat, ci fericirea adevărată o găsește într-un grup mic de prieteni, dar cu frică de Dumnezeu și oameni care cugetă la Cuvântul Domnului. Persoanele, cu care intrăm în contact zi de zi, joacă un rol imens în viața noastră. Oricât de independenți ne credem, grupurile din care facem parte au un cuvânt extrem de greu de spus în evoluția noastră spirituală.  Un înțelept proverb românesc zice: „Spune-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești!” Cei din jur ne vor eticheta și ne vor judeca după anturajul în care ne găsim. Dacă vom trece pe stradă alături de un bețiv sau un bătăuș, vom fi catalogați și noi la fel. Lumea judecă ceea ce vede. Chiar dacă noi nu suntem ca cei cu care ne însoțim la drum, a sta un timp îndelungat lângă ei ne va influența și pe noi într-un mod negativ.

La vârsta adolescenței, anturajul contribuie într-un mod major la luarea deciziilor pentru viitor. În acel timp trebuie o atenție deosebită. Ce sfaturi minunate oferă Cuvântul lui Dumnezeu și cu privire la anturaj! Când ne supunem modului de gândire al lui Dumnezeu, toate lucrurile conduc la fericirea noastră. De aceea să ne folosim de acest Cuvânt și să căutăm anturajul cel bun! Să nu ne oprim pe scaunul batjocoritorilor, ci să căutăm salvarea sufletului nostru prin credința în Mântuitorul!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂRTIREA NU NE ESTE DE NICIUN FOLOS

„Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile” (1 Tesaloniceni 5:18)

     În esență, Biblia are de spus un singur lucru despre văicăreală – nu o practica! Tu spui: „Dacă ai avea problemele mele și tu te-ai plânge!” Dacă simți asta, ascultă sfatul apostolului Pavel: „Faceţi toate lucrurile fără cârtiri” (Filipeni 2:14).

De ce?

1) De obicei, cârtirea nu face decât să agraveze lucrurile. Și iată cum se întâmplă: ai o problemă, așa că te plângi și rămâi blocat. Te simți rău, așa că te plângi și mai mult… și ajungi să fii stresat, fără să ai în schimb vreo soluție.

2) Cârtirea nu te duce unde trebuie să ajungi. În loc să-I încredințezi situația lui Dumnezeu, Îi pui la îndoială înțelepciunea și ajutorul. Mii de iudei au murit în pustie din această cauză. Pavel scria: „Să nu cârtiți, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciţi… Aceste lucruri… au fost scrise pentru învăţătura noastră…” (1 Corinteni 10:10-11) Când nu iei în seamă binecuvântările și te concentrezi doar asupra problemelor, îți pierzi bucuria.

3) Cârtirea poate duce la boli legate de stres. „O inimă liniştită este viaţa trupului.” (Proverbe 14.30) Fii sincer: câți cârtitori cu „o inimă liniștită” cunoști? În loc să te plângi, începe să-ți numeri binecuvântările. Autoarea Barbara Johnson ne dă acest exemplu oarecum ironic: „Pe un bilețel scris de mână, lipit pe un stâlp de telegraf, scria așa: „Pierdut câine cu trei picioare, orb de ochiul stâng, cu colțul urechii drepte lipsă, recent castrat și care răspunde la numele Lucky (n.tr. Norocosul)!”

Fiindcă ești copilul răscumpărat al lui Dumnezeu, norocul nu are nimic de-a face cu tine, deoarece tu ești binecuvântat! Așadar, Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: „Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Cântarea Cântărilor 4:1-16; 5:1

În timp ce Domnul contemplă cu încântare frumuseţea Soţiei Sale, spre ce se îndreaptă privirile acesteia? Prea adesea ne lăsăm orbiţi de atracţiile strălucitoare şi exaltante ale lumii (Libanul)!

În inconştienţa în care ne aflăm, nu distingem acolo „vizuinile leilor“, nici leoparzii vicleni (v. 8). Domnul însă vede pericolele la care suntem expuşi în acest mediu fascinant şi caută cu blândeţe să ne detaşeze de acesta: „Vino cu mine din Liban…“ (v. 8). Iar ceea ce ar trebui să ne îndepărteze este dragostea pentru El, mai degrabă decât teama de pericol. „Sora Mea, mireaso“: aceste nume reprezintă tandrul apel spre a relua legătura cu El. Domnul are asupra sufletului pe care-l iubeşte drepturi exclusive. Ea este o „fântână pecetluită“, din care numai El are dreptul să bea, „o grădină închisă“, unde nimic străin nu are voie să intre şi ale cărei flori, fructe şi parfumuri sunt rezervate doar pentru El. Dar, „ca să-i picure miresmele“, trebuie uneori să sufle vântul încercării sau briza din sud (v. 16). În felul acesta, sentimentele pentru El se vor redeştepta, prezenţa Lui va fi dorită şi El Însuşi, răspunzând acestei invitaţii („să vină Preaiubitul“), va avea plăcerea să culeagă, să guste şi să împartă ceea ce slaba noastră dragoste Îi va fi pregătit (cap. 5.1).


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: