Mana Zilnica

Mana Zilnica

9 Aprilie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

S-au temut și de Domnul și au slujit și dumnezeilor lor, după obiceiul națiunilor din care fuseseră deportați. Până în ziua aceasta, ei fac după obiceiurile lor de mai înainte: nu se tem de Domnul și nu fac nici după rânduielile lor și după judecățile lor, și nici după legea și porunca pe care a poruncit-o Domnul … la fel fac și fiii lor și fiii fiilor lor, până în ziua aceasta, cum au făcut părinții lor.
2 Împărați 17.33,34,41

Samaritenii – Originea lor

Când cele zece seminții ale lui Israel au fost luate captive de către asirieni, au fost luate și deportate în diferite părți ale imperiului asirian. În locul lor, împăratul Asiriei a adus popoare păgâne, care de asemenea fuseseră luate captive. Aceste popoare au fost așezate în țara lui Israel, țară despre care Domnul spusese: „Țara este a Mea” (Levitic 25.23).

La început, noii locuitori nu se temeau de Domnul, așa că El a trimis niște lei care i-au omorât pe unii dintre ei. Când plângerile lor au ajuns la împărat, acesta le-a trimis un preot israelit, pentru a-i învăța cum să se teamă de Domnul. Preotul i-a învățat, însă fiecare dintre aceste națiuni păgâne și-au păstrat și idolii lor și au continuat să le slujească în locurile înalte ale țării, după ce rânduiseră preoți aleși de ei.

Dumnezeu nu dorește să fie unul dintre mai mulți dumnezei. El este un Dumnezeu gelos. Noi trebuie să ascultăm de Cuvântul Său. Dumnezeu nu a acceptat închinarea samaritenilor, care încercau să se închine și Lui și idolilor lor. El ne spune limpede că nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. El dăduse în Lege instrucțiuni cu privire la închinarea plăcută Lui și nu accepta niciun compromis. Poporul Său nu trebuia să se teamă de alți dumnezei, nici să-și facă chipuri turnate sau cioplite. Samaritenii și descendenții lor au încercat să se închine și Domnului și idolilor lor. Dumnezeu nu a acceptat acest lucru atunci și nu-l acceptă nici acum.

E P Vedder, Jr


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu învie morții?”
Fapte 26.8

Credinţa în înviere

Cu toate că învierea Domnului Isus a fost dovedită deslușit, mulți oameni s-au opus conștienți acestui fapt încă de la început.

Iudeii au răspândit o minciună în timp ce afirmau că ucenicii ar fi furat noaptea trupul mort al Domnului lor, când străjerii au dormit (Matei 28.11-15).

Grecii din Atena au batjocorit când Pavel le-a vestit învierea lui Isus Hristos (Faptele Apostolilor 17.32). Așa ceva era de neînchipuit pentru ei. Nu se potrivea în știința lor.

Până astăzi, mulți oameni pun sub semnul întrebării o înviere, cu toate că creația ilustrează deslușit acest adevăr. Fiecare sămânță care este semănată, „moare”. După ce încolțește, putrezește. Dar din embrion ia naștere o plantă nouă, vie, care crește și aduce roade.

De ce nu ar putea fi posibil la Dumnezeul-Creator să învie un om mort la viață nouă? Odinioară a chemat lumea la existență,a făcut animalele și plantele și l-a creat pe om. Nu este aceasta o dovadă suficientă pentru atotputernicia Sa?

Învierea Domnului Isus este unul din adevărurile de bază ale credinței creștine. Cine o tăgăduiește, se opune mântuirii prin Isus Hristos. Cine o primește prin credință, știe: Mântuitorul a murit pentru păcatele mele și a fost înviat pentru îndreptățirea mea (Romani 4.25).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

Fundația SEER

DEZVOLTĂ O ATITUDINE DE ÎNVINGĂTOR

„Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.” (1 Ioan 4:4)

     Dezamăgirile din viață te pot face să nu vezi altceva decât negativism în ceea ce te așteaptă în viitor. Îți exprimi deznădejdea, îți desconsideri abilitățile, refuzi să-ți asumi riscurile, spui „nu” oportunităților de creștere personală, te plângi de nedreptatea vieții și spui că nimic din ceea ce faci nu va schimba lucrurile într-o împrejurare anume. Recunoști vreuna din aceste atitudini în tine însuți? Dacă da, există o veste bună. Dr. Paul Meier, un psihiatru creștin, a spus: „Atitudinile nu sunt nimic altceva decât obiceiuri ale gândirii, iar obiceiurile se pot deprinde. O acțiune repetată devine o atitudine realizată.” Asta înseamnă că prin practicare, poți dezvolta o atitudine biruitoare.

Iată cum:

1) Fii onest în încercarea ta de a învinge pesimismul. Dă-i permisiunea, unei persoane pe care o respecți, să-ți atragă atenția asupra momentelor în care ești negativist.

2) Limitează-ți ocaziile în care ești expus la lucruri negative. Întrucât începem să devenim asemenea persoanelor cu care ne întovărășim, caută oameni care îți întăresc credința și care nu-ți alimentează fricile. „Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept.” (Proverbe 13:20)

3) Oferă-te voluntar să-i slujești pe oamenii cu nevoi speciale. Slujirea creează sentimente pozitive și-ți dă sentimentul valorii; în același timp, e cel mai bun lucru pe care poți să-l faci.

4) Caută ce este bun în fiecare situație și exprimă-ți credința că există mereu ceva bun!

Președintele Statelor Unite, Harry Truman a spus: „Pesimistul e cel care face ca oportunitățile să fie dificultăți, iar optimistul este cel care face oportunități din dificultăți.” Când te confrunți cu o dificultate, privește-o ca pe o oportunitate, pentru că „Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Eclesiastul 7:16-29

Ce semnifică recomandarea pe care o găsim în versetul 16? Cumva că riscăm să devenim prea riguroşi în umblarea noastră? Cu siguranţă nu înseamnă aceasta! Nu vom avea niciodată o conştiinţă prea sensibilă. Există însă un pericol căruia îi cad victimă deseori cei de curând întorşi la Dumnezeu: acela de a fi exageraţi în atitudinile sau în cuvintele lor, acestea depăşind măsura credinţei pe care o au. În acelaşi timp îi critică cu uşurinţă pe ceilalţi creştini, iar aceasta pur şi simplu deoarece încă nu se cunosc pe ei înşişi (Romani 12.3).

Versetul 21 ne prezintă cealaltă latură, a criticilor cărora, de data aceasta, noi înşine le suntem ţinta. Dacă avem aprobarea Domnului, nu trebuie să le punem la inimă. Cel care se teme de Dumnezeu iese din toate (v. 18), este învăţat să facă faţă situaţiilor celor mai periculoase. Printre aceste pericole, versetul 26 menţionează femeia a cărei inimă este (ca nişte) laţuri şi ale cărei mâini sunt lanţuri. Cel care-I este plăcut lui Dumnezeu (adică acela care se teme de El şi Îl ascultă) poate avea încredere că va fi păzit şi că va scăpa, dar cel păcătos va fi prins de ea.

Două istorii opuse ilustrează acest avertisment: cea a lui Iosif (Geneza 39.7) şi cea, tragică, a lui Samson trădat de Dalila (Judecători 16.4).

Tineri creştini, să medităm mai mult asupra acestor două exemple!


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: