Mana Zilnica

Mana Zilnica

27 Decembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Viu este Domnul și viu este domnul meu, împăratul, că în locul unde va fi domnul meu, împăratul, fie spre moarte, fie spre viață, acolo va fi și robul tău.
2 Samuel 15.21

Un bărbat numit Itai

Aceste cuvinte au fost rostite de un bărbat numit Itai. Exista un mic motiv natural pentru acest mare devotament al său față de împăratul David. Itai era din Gat, o cetate aflată în vrăjmășie cu Israel. Goliat, uriașul omorât de David cu ani în urmă, fusese din Gat. Acum, David nu mai era un om important; el fugea din Ierusalim din cauza răscoalei conduse de fiul său, Absalom.

David nu mai era popular. Absalom, dimpotrivă, câștiga tot mai mult simpatia poporului. Itai îl cunoscuse pe David de puțin timp, nu era prietenul lui de-o viață. El venise de curând împreună cu cei șase sute de oameni ai săi și îi jurase credincioșie lui David.

David, la rândul său, nu îl obligă să rămână cu el; dimpotrivă, îl avertizează cu privire la pericolul la care se expunea și îl asigură că n-ar fi fost un motiv de supărare pentru el dacă Itai ar fi plecat. Însă răspunsul lui Itai a fost: „În locul unde va fi domnul meu, împăratul, fie spre moarte, fie spre viață, acolo va fi și robul tău”.

Există și astăzi oameni cu adevărat devotați Domnului Isus Hristos. Ei știu că, odinioară, au fost străini de Dumnezeu prin faptele lor nelegiuite, dar că acum au fost împăcați cu El prin moartea Domnului Isus pe cruce. Ei recunosc că Hristos nu este popular și că a-L urma înseamnă întotdeauna să fie lepădați, disprețuiți și persecutați. Ei nu Îi slujesc din obligație, ci din dragoste, fiindcă Domnul Isus le-a câștigat încrederea, devotamentul și loialitatea. Versetul după care ei se ghidează este: „Pentru mine a trăi este Hristos, iar a muri, un câștig” (Filipeni 1.21). Ne aflăm și noi printre unii ca aceștia?

G W Steidl

SĂMÂNȚA BUNĂ

Puii de leu duc lipsă și li-i foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine.
Psalmul 34.10

Nu vom duce lipsă

Un om bătrân cu frică de Dumnezeu a fost invitat cândva la curtea regelui.

— Invidiez un om ca tine, care se mulțumește cu atât de puțin, zise regele.

— Eu invidiez pe maiestatea voastră care se mulțumește cu mult mai puțin decât mine, zise bătrânul.

— Cum poți spune așa ceva, când toată țara este a mea?

— Maiestate, râurile și munții, tot ce se vede este al meu, fiindcă eu slujesc unui Stăpân care este suveran peste o lume întreagă.

Înțeleptul Solomon, în înțelepciunea primită de la Dumnezeu, îl descrie pe om îndreptându-se spre lucrurile pământului. El a ajuns la următoarea concluzie: „… deșertăciune a deșertăciunilor! Totul este deșertăciune”. Pentru a găsi adevărata fericire a inimilor noastre, trebuie să o căutăm la Izvorul fericirii. Fiul lui Dumnezeu – Mântuitorul celor ce cred în El – a luat păcatele, sursa tuturor relelor, asupra Sa. Acum, noi nu avem altceva de făcut decât să acceptăm prin credință valoarea acestei jertfe. Astfel vom avea pace cu Dumnezeu, ne vom bucura în nădejdea gloriei Sale și vom fi fericiți. Cunoscând pe Dumnezeu ca Tatăl nostru și pe Fiul Său ca Mântuitorul, nu vom duce lipsă de niciun bine.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE DAR MINUNAT NI S-A DAT!

„Veţi găsi un prunc… culcat într-o iesle.” (Luca 2:12)

     La un Crăciun, pe când se afla în Londra, Philip Yancey s-a dus să asculte oratoriul „Mesia” de Handel. El spune: „Mi-am petrecut dimineața uitându-mă la ceea ce a mai rămas din gloria Angliei: bijuteriile coroanei, un sceptru din aur, trăsura poleită cu aur a primarului… probabil astfel de imagini au umplut gândurile contemporanilor lui Isaia care au auzit promisiunea: „Atunci se va descoperi slava Domnului” (Isaia 40:5). Cu siguranță, iudeii s-au gândit la zilele de glorie ale lui Solomon când „argintul şi aurul erau tot atât de obişnuite… ca pietrele” (2 Cronici 1:15). Cu toate acestea, Mesia a purtat cununa smereniei. Dumnezeul care ar fi putut folosi armate și imperii ca pe niște pioni, pe tabla de șah, a venit ca un prunc ce a depins de un cuplu de evrei săraci ca să-I ofere adăpost, hrană și dragoste. În Londra mi-am făcut o idee despre cum  călătoresc conducătorii prin lume: cu gărzi de corp, fanfare, haine strălucitoare și bijuterii scânteietoare. Un șef de stat a vizitat recent Statele Unite cu un bagaj de 2000 kg, câte două toalete pentru fiecare ocazie, o coafeză personală și o armată de oameni cu diferite sarcini. Vizita lui Dumnezeu pe pământ a avut loc într-un grajd de animale, fără însoțitori și fără un loc unde să fie așezat Regele de curând născut, în afară de o iesle. Cerul s-a luminat de îngeri, dar cu toate acestea, cine a văzut spectacolul? Niște oameni analfabeți care aveau grijă de turmele altora, niște ciobani care nu aveau nici măcar nume.”

Cele întâmplate la Nașterea Domnului l-au inspirat pe un preot care a vizitat Betleemul în 1865 să aștearnă pe hârtie următoarele cuvinte: „Tăcut și liniștit, din cer a coborât Darul neprețuit. Dumnezeu ne-a dat în dar, binecuvântări și har. Inima care-L primește, de păcat se curățește. Sufletul ce se smerește prin Isus se mântuiește!”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

2 Corinteni 11:1-15

Falşi apostoli căutau să ia locul lui Pavel în inima corintenilor. Astfel, Pavel se vede nevoit să vorbească despre sine însuşi şi numeşte aceasta nebunia sa. Nu o face însă pentru a profita de pe urma afecţiunii credincioşilor (cap. 12:15). El era gelos pentru Hristos şi revendică cu înfocare dragostea lor pentru singurul Mire al Bisericii.

Corintenii riscau să fie gata să-şi deschidă urechile la o evanghelie diferită (v. 4). Ei erau mai puţin spirituali decât efesenii, care i-au pus la încercare pe cei care îşi zic ei înşişi apostoli şi nu sunt şi i-au găsit mincinoşi (Apocalipsa 2:2). Mulţi creştini sunt pândiţi de acelaşi pericol ca şi corintenii, pentru că, de fapt, ei găsesc creştinismul autentic prea exigent. În schimb, o evanghelie care-l înalţă pe om şi care acordă un loc cărnii va fi suportat.

Dincolo de aceşti lucrători mincinoşi, apostolul îl demască pe stăpânul lor, Satan. Odinioară heruvim strălucitor (Ezechiel 28:12), acesta ştie încă să îmbrace această înfăţişare pentru a-i atrage pe oameni cu viclenia lui, aşa cum a amăgit-o pe Eva (v. 3,14). El este mult mai periculos atunci când se prezintă ca un şarpe subtil decât atunci când ne atacă frontal, precum leul răcnind din 1 Petru 5:8. Îi vom dejuca şireteniile rămânând alipiţi de Cuvântul Domnului.


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: