Mana Zilnica

Mana Zilnica

10 Decembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Am ajuns ca un pelican din pustie, sunt ca o cucuvea din dărâmături. Veghez și sunt ca o pasăre singuratică pe un acoperiș.
Psalmul 102.6,7

Aceste cuvine sunt, în mod profetic, ale Domnului Isus, în zilele călătoriei Sale pe acest pământ. El era ca un pelican în deșert. Știm că pelicanul este o pasăre de apă. Prin urmare, pustia este cu totul diferită de habitatul lui natural. Tot așa, Domnul Isus, care era obișnuit cu părtășia binecuvântată cu Tatăl Său în cer, Se afla acum într-un pământ uscat și fără apă – o experiență pe care a simțit-o din plin. Nici măcar ucenicii Săi nu I-au putut oferi mângâierea și bucuria cu care era obișnuit în cer.

De asemenea, El Se compară cu o cucuvea din dărâmături. Domnul a simțit din plin singurătatea de care a avut parte în această lume – o singurătate pe care nimeni altcineva n-a experimentat-o vreodată. Pasărea singuratică pe un acoperiș este o altă imagine a singurătății Domnului Isus, însă privită dintr-un alt unghi. Cucuveaua stă în locuri pustii, unde este de așteptat să fie singură. Pasărea (vrabia) este o pasăre diferită, căreia îi place să fie împreună cu alte păsări de felul ei. Vrăbiile stau în grupuri, iar acoperișul casei vorbește despre părtășia de ordin social. Aici însă este descrisă o vrabie care stă singură pe un acoperiș.

Știm că Domnul Isus a dorit mult părtășia ucenicilor Săi, însă, în noaptea premergătoare crucificării Sale, ei erau biruiți de somn (Luca 22.40-46). De asemenea, în Luca 9.18 ni se spune: „Pe când Se ruga singur, ucenicii erau cu El”. Era El singur? Da! Erau ucenicii Lui cu El? Da! Însă, deși erau prezenți, ucenicii nu au putut pătrunde în gândurile Lui, nici nu I-au putut înțelege rugăciunea. Ce singurătate!

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi.
Ioan 10.11

Dragostea Păstorului

Să ne gândim la lucrarea dragostei Aceluia care este Păstorul cel bun! Bunul Păstor nu Se gândește la El Însuși. Mântuitorul nu numai că a îngrijit de oile Sale, dar El Și-a dat chiar viața Sa pentru ele. Aceasta a făcut Domnul și Mântuitorul nostru mergând la cruce. Era neapărat necesară moartea Sa, pentru ca oile să aibă viață, și nu orice fel de viață, ci viața veșnică.

În Ghetsimani, Hristos a avut de a face cu acela reprezentat prin lup – satan – care ar fi dorit pierderea oilor. Crezând că-L face pe Mântuitorul să dea înapoi în prezența morții, satan i-a înfățișat toată grozăvia ei. Dar dragostea bunului Păstor a triumfat. El a mers la moarte, lupul de temut a fost biruit și oile, care îi reprezintă pe credincioși, au fost izbăvite de la moartea veșnică. Mântuitorul a spus celor care veneau să pună mâna pe El în momentul arestării: „Deci dacă Mă căutați pe Mine, lăsați pe aceștia să se ducă”. A zis lucrul acesta, ca să se împlinească cuvântul pe care îl spusese: „N-am pierdut pe niciunul …” (Ioan 18.8,9). Și astăzi, dragostea Păstorului este aceeași ca la început. Cine aparține Mântuitorului, poate fi sigur că El va duce la bun sfârșit lucrarea bună, începută în inimile celor ce L-au primit ca Domn al vieții lor. Se numără și cititorul printre ei?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

UMBLAȚI ÎN LUMINĂ!

„Dacă umblăm în lumină… sângele lui Isus Hristos… ne curăţă de orice păcat.” (1 Ioan 1:7)

     Scriptura spune că Dumnezeu a vorbit de două ori în mijlocul întunericului. În capitolul 1 din Geneza, El a zis: „Să fie lumină” (v. 4). Iar în Ioan capitolul 3, Domnul Isus include în declarația Sa expresia: „odată venită Lumina în lume…” (v. 19). Ca să umbli cu Dumnezeu, trebuie să respingi căile întunericului și să umbli în lumină. Ciupercile cresc cel mai bine la întuneric, dar când aprinzi lumina, ele se usucă și pier. Aceasta e mai mult decât o metaforă – este o realitate spirituală a vieții!

Domnul Isus a spus: „Oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.” (Ioan 3:19)

După cum spunea Ester Nicholson: „Secretele ne îmbolnăvesc și întrețin boala. Ele ne fac să rămânem în rușine și în nesiguranță.” Secretul este mediul ideal pentru ca păcatul să crească până când, în cele din urmă, devii prizonier al gândurilor, faptelor și obiceiurilor. Când stai în întuneric, secretul și sclavia păcatului se intensifică. „Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim, şi nu trăim adevărul.” (1 Ioan 1:6).

Odată ce pășești în lumină, totul se schimbă! Așadar, mărturisește-ți păcatele lui Dumnezeu și, dacă este nevoie, unui pastor sau unui consilier de încredere care se poate ruga cu tine. Apoi, prin puterea lui Dumnezeu, recapătă-ți puterea de a învinge păcatul și de a trăi biruitor. Când ai aprins lumina, păcatul piere. Strânsoarea lui se desface și se ivește eliberarea. De fiecare dată când păcatul bate la ușa ta, scoate-l la lumină numaidecât. În acel moment vei avea parte de curățire și de părtășie cu Dumnezeu. El ne spune, prin Ioan: „Dacă umblăm în lumină… sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.” (1 Ioan 1:7)


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 15:20-34

Hristos înviat na făcut decât să-i devanseze pe credincioşii adormiţi. Ei vor învia la venirea Sa. Cât despre ceilalţi morţi, ei nu vor fi aduşi la viaţă decât mai târziu, pentru a se înfăţişa în faţa scaunului de judecată (Apocalipsa 20:12). Şi numai după aceea totul va fi definitiv supus lui Hristos. După care gândul se pierde în profunzimile eternităţii fericite în care Dumnezeu, în final, va fi totul în toţi (v. 28).

Închizând această paranteză glorioasă (v. 2028), apostolul arată cum faptul de a crede sau de a nu crede în viaţa viitoare determină comportamentul tuturor oamenilor începând cu al său (v. 30-32). Cât de mulţi astfel de nefericiţi există, a căror întreagă religie stă în aceste cuvinte: Să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri (v. 32)! Ei îşi închipuie că nu există nimic dincolo de mormânt, pentru a se putea scuza de bucuria fără frâu a scurtei lor existenţe, ca animale din fire, fără raţiune (2 Petru 2:12).

Cu privire la creştin, credinţa sa ar trebui să-l ţină în stare de veghe, să-l ferească de a se asocia în companii periculoase, să-l împiedice să mănânce şi să bea cu beţivii acestei lumi (v. 33; Matei 24:49). Fie ca tovărăşia Domnului şi a alor Săi să ne fie suficientă până la întoarcerea Lui!


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: